Mintea de pe urma

2003 – Romania cumpara doua fregate britanice Type 22. O parte din echipamente sint considerate depasite si sint demontate.

Unul din ele este sistemul de rachete cu raza scurta Seawolf, intrat in dotarea RN la sfarsitul anilor ’70.

Printre limitarile cele mai importante se numarau numarul maxim de tinte angajate simultan (doar 2), unele dificultati in angajarea tintelor ce zboara la foarte joasa altitudine si conceptia generala invechita, ce avea ca efect un numar relativ redus de rachete gata de lansare si timpul mai lung de reincarcare a lansatoarelor.

 

S-a luat decizia inlocuirii cu un sistem de rachete cu lansare verticala, auto-ghidate, dupa toate probabilitatile VL MICA.

Numarul scazut de rachete MICA care ar fi urmat sa fie instalate (16), fata de cele 60 de Seawolf prezente initial, ar fi compensat partial de numarul de rachete gata de lansare (16 vs 12) si de numarul superior de tinte posibil de a fi angajate simultan.

Modernizarea ar urma sa aiba loc in doua etape, prima in Marea Britanie, in urma careia navele ar fi revitalizate si echipamentele in exces indepartate iar a doua in santierele romanesti, la o data amanata sine die ca urmare a lipsei fondurilor.

 

2006 – Royal Navy introduce in dotare o noua versiune a Seawolf, Block 2, reprezentand o modernizare serioasa a versiunii precedente, performantele principale fiind imbunatatite.

Elementele de noutate au vizat atat racheta cat si radarele de control al focului, rezultatul fiind un CIWS robust, capabil sa distruga si cele mai performante tinte. Trebuie amintit ca versiunea initiala a Seawolf a fost capabila sa loveasca inclusiv proiectile de tun, test executat in practica.

 

Seawolf Block 2 a fost prezenta pe fregatele Type 22 ramase in dotarea RN pana la scoaterea acestora din serviciu si va continua sa fie folosita pe Type 23 pana la inlocuirea acestora cu Type 26, dupa 2020.

 

2014 – Fregatele T22 romanesti nu au inca nici un fel de protectie anti-aeriana.

 

“A da vrabia din mana” e poate cea mai buna descriere a situatiei actuale, un exemplu de ce se intampla atunci cand planurile initiale esueaza lamentabil si nu a fost prevazuta nici o alternativa. Daca nu s-ar fi renuntat asa de usor la Seawolf, Marina Romana ar fi avut acum un CIWS functional, folosit si de una din cele mai avansate Marine din lume.

 

Both comments and pings are currently closed.

7 Responses to “Mintea de pe urma”

  1. Cezar says:

    Pai haideti sa le crem inapoi si sa le montam acum! :)))))

  2. Pai tot pe acelasi principiu s-a luat F 16 MLU “ca se potrivesc scarile cu F 35” si lista poate continua. Nimeni nu isi pune problema ca avem proiecte deosebite de inzestrare pe hartie dar in practica avem o tehnica mai mult decat invechita in toate ramurile Armatei Romane.

  3. S-ar putea ca alternativa la MICA VL sa fie Sea Ceptor si posibil IRIS-T SL intr-o varianta navala.
    Umkhonto SAM s-ar putea si ea incadra tot in aceeasi categorie fiind selectata de catre statele nordice.
    Acum problema CIWS-ului eficient este destul de larg raspandita pana si Visby -ul suedez neavand instlate sistemele SAM.
    Macar aia imi dau seama ca ar putea sa le puna foarte repede pe nave.

    • admin says:

      Alternative sint, nu oferta e problema in cazul asta. Pana nu incep sa si semneze contracte se cheama ca bat pasul pe loc.

  4. poti sa ne dai si un link la informatia conform careia am cerut demontarea sea wolf noi adica Romania fiindca era depasit sau este doar speculatie?

    • admin says:

      The Romanian Navy decided not to retain the BAE Seawolf point-defense missiles and as a replacement has selected the MBDA VL Mica, with two eight-cell launchers installed in place of the Type 911 trackers.” fragment preluat de aici, informatia pare sa aiba la origine un articol SeaPower din 2003.

      Deci se stia din momentul achizitiei ca Romania a ales MICA iar Seawolf a fost demontat pentru a-i face loc (911 sint radarele de control al focului pentru Seawolf). Navele au fost livrate conform cerintelor romanesti, revitalizate partial, cu unele echipamente noi si pregatite de urmatoarea etapa de modernizare. Problema e ca s-au bazat pe o achizitie dintr-un viitor incert, care nici nu a mai avut loc, in loc sa aleaga o varianta mai sigura. Consecintele se vad si azi si nu e unicul contract incheiat la modul asta.