TehnoMil

Platforma Industriala IMGB – Sursa: www.imopedia.ro

Sau despre cum s-a mai ratat o sansa

Primul lucru la care ne-am gandi ar fi probabil ratarea unui mega-contract sau vreun proiect de cercetare care nu a fost finalizat din diverse motive. Insa acestea nu ar face prea mult pentru adevarata problema a unei mari parti din industria romaneasca si anume decapitalizarea extrema. Nu este o problema noua, cu siguranta nu a aparut in timpul “democratiei originale”, doar s-a continuat tendinta din ultima perioada a regimului comunist de dezinvestire masiva mai exact plata fortata a datoriilor externe prin uzarea si neinlocuirea la timp a capitalului uzinelor romanesti. Ca o ironie, imprumuturile externe au fost luate in perioada anilor ’70 tocmai pentru utilarea acestor inteprinderi. Rezultatul a fost ca in 1989 industria romaneasca avea aceleasi utilaje, doar mai uzate si, cu conturile goale, nu avea nici un fel de posibilitate de a le schimba. Ce a urmat a depins foarte mult de calitatea oamenilor din acele uzine: unele au disparut pur si simplu, altele au fost privatizate intr-un final si au mai avut o sansa iar altele au continuat sa supravietuiasca la limita falimentului. Industria de aparare nu a facut exceptie doar ca specificul ei nu a permis o perioada lunga privatizarea, pierzandu-se mult timp cu dezbaterile pro si contra existentei companiilor private in domeniul apararii. Iar atunci cand statul s-a decis sa le scoata totusi la privatizare, situatia acestora era asa de proasta incat nu s-au gasit cumparatori.

Si totusi, asa cum berzei chioare ii face Dumnezeu cuib, asa si unele uzine au ajuns peste niste ani sa detina cheia salvarii: in unele cazuri, terenurile ajunsesera sa valoreze mai mult decat cladirile si vechile utilaje. Pentru o uzina locatia nu este importanta, aceeasi productie se poate face si pe Calea Victoriei si pe platforma IMGB sau chiar mai departe, daca utilitatile sint asigurate. Scoatem din discutie niste cazuri speciale cum ar fi Romaero, Avioane Craiova sau Aerostar care pot fi amplasate doar in cateva locatii si nu au deci aceeasi flexibilitate. In rest, majoritatea companiilor puteau sa vanda terenurile la preturile umflate ale anilor 2007-2009, sa caseze utilajele prea vechi si cu banii obtinuti sa construiasca amplasamente moderne in afara orasului, ocupand doar suprafata necesara, complet reutilate. Miscarea le-ar fi permis sa devina fie subcontractori ai unor mari companii externe, fara problemele de calitate intalnite atunci cand operezi utilaje invechite fizic si moral sau isi relanseze dezvoltarea de produse noi, avand posibilitatea de a investi in activitati de cercetare-dezvoltare.

Dar cum Dumnezeu iti da insa nu-ti baga si in traista, desi planuri au fost, sansa a fost ratata cu brio in majoritatea cazurilor.

Doar ca un exemplu, cateva citate dintr-un Raport Anual de Activitate:

“Rezultatele economico-financiare ale societatii pe baza datelor inscrise in situatiile financiare aferente perioadei 2007-2011 evidentiaza o scadere abrupta a veniturilor si, in special, a veniturilor din exploatare si inregistrarea de pierderi in perioada ultimilor 4 ani.”

“Aceasta evolutie nesatisfacatoare a fast(sic) sesizata de managentul(sic) societatii, inclusiv de membrii Consiliului de Administratie inca din anul 2008 cand a fost lansat un program de reorganizare, retehnologizare si restructurare, care a generat un program investitional de 24,8 mil. lei, concretizat in dotarea fluxurilor de productie din prelucrari mecanice cu utilaje de inalta precizie si productivitate, care a contribuit esential la recuperarea decalajelor tehnice fata de societatile concurente, toate acestea in contextul in care societatea urma sa se relocheze pe terenul din Dragomiresti Vale. Cu toate acestea innoirea parcului de utilaze nu a avut efectul scontat, criza economica determinand in special diminuarea veniturilor care ar fi fost realizate in special din exporturi precum si din livrarile catre Ministerul Apararii Nationale, ale carui resurse bugetare au fost drastic diminuate de la an la an.”

“Analizele efectuate in ultima perioada evidentiaza un moment critic in care se afla societatea in special sub aspectul fluxului de numerar, care nu poate fi echilibrat decat prin rezolvarea datoriilor societatii, problema care se spera a fi rezolvata in februarie 2012 prin vanzarea de terenuri si cladiri disponibilizate, activitate care nu a putut fi realizata deoarece negocierile desfasurate in anul 2011 s-au blocat datorita schimbarii conditiilor din piata imobiliara, in sensul scaderii majore a preturilor de achizitie, a dificultatilor in finantarea de proiecte importante valoric si a numarului redus de potentiali retaileri interesati de zona.”

Raportul Anual al Consiliului de Administratie al SC Turbomecanica SA pe anul 2011.

Tot din acelasi raport aflam o veste buna si una proasta:

Vestea buna: se lucreaza la asimilarea procedurilor de reparatie pentru motorul T56 instalat pe avioanele Hercules C-130.

Cea proasta: am ramas unicul fabricant pentru motorul Viper, in afara RR.

Superb.