Ingenios, episodul 2

 

O idee mai veche dar cu mult inaintea timpului sau. Tehnologia laser a vremii, prea slaba pentru obiectivele foarte ambitioase propuse, a facut ca Lightcraft sa nu fie considerata fezabila si cercetarile au fost abandonate.

Reluarea lor in momentul de fata, beneficiind de progresele inregistrate de tehnologia laser si cu o schimbare a obiectivului, de exemplu inlocuirea artileriei cu tragere directa sau anti-tanc, ar fi o idee interesanta.

Both comments and pings are currently closed.

2 Responses to “Ingenios, episodul 2”

  1. gogu a.k.a. stelian says:

    Nu cred ca tehnologia laser a vremii a fost problema LIghtcraftului. Lightcraft din pct meu de vedere era o idee gresita principial pt. ca incerca propulsia in afara atmosferei folosind ca fluid de lucru tocmai aerul atmosferic. Cu cat crestea in altitudine cu atat ii scadea randamentul o data din cauza rarefierii aerului pana la densitati neglijabile si a doua data din cauza scaderii puterii ajunse la “tinta” o data cu indepartarea de emitatorul laser. Mai era problema ca lightcraft-ul pe de-o parte trebuia sa aibe suprafata frontala cat mai mica pt a opune rezistenta mica la inaintare (ca orice nava atmosferica) pe de alta trebuia sa aibe o suprafata a bazei cat mai mare pt. a genera forta de tractiune cat mai mare. Deci cerinte contradictorii. Mai era problema stabilitatii perfecte pe traiectorie, daca ne aducem aminte filmuletele de pe Discovery, nava aia devia frecvent de la traiectorie si sfarsea prin a fi arsa de propriul laser. Din acest motiv o testau pe o tija. Mai ales in atmosfera joasa in conditii de umiditate, ceata, nori de fum de pe campul de lupta, perdele de fum de mascare, etc cred ca ideea ar fi si mai nepractica. Tot din punctul meu de vedere nu vad cum ar putea fi folosita ca arma antitanc in zilele noastre, un KE penetrator are energia in jur de 16 MJ. Considerand ca timpul mediu de zbor ar fi de 2 secunde si neluand in considerare pierderile din interactiunea laserului cu atmosfera sau rezistenta la inaintare a proiectilului tot ar insemna ca laserul ar trebui sa emita la o putere medie de 8MW. Cu tehnologia curenta pt a avea 8MW putere efectiva a laserului ai nevoie de 80MW putere absorbita in instalatie. Asta inseamna cam 1/9 din puterea unuia din reactoarele de la Cernavoda. Pare practic? Chiar si folosind laseri chimici cumva trebuie scapat de cei 90% energie care se transforma in caldura. Si daca tot te chinui sa pui un laser puternic pe un vehicul de lupta o idee mai desteapta mi s-ar parea tentativa de a detona caramizile ERA de pe tancurile inamice, desi probabil nu e rentabil nici asa ceva. In fine, din punctul meu de vedere multe contraindicatii si prea putine indicatii pt o tehnologia “lightcraft” ca tehnologie antitanc.

    • admin says:

      Un raspuns punctual referitor la aer ca mediu de lucru, exista versiuni ale conceptului Lightcraft (la modul general) care folosesc un alt principiu, motorul “ablativ”, in esenta mediul de lucru este un material, stocat la bord, care este vaporizat de laser. Avantajul este ca ar functiona si in vid, dezavantajul este ca, evident, mediul de lucru nu mai e pe gratis ci trebuie transportat scazand sarcina utila. In continuare exista avantajul plasarii sursei de energie in afara navei/proiectilului.