So you wanna…

… reduce the takeoff distance of an overloaded attack aircraft.

JATO (Jet Assisted TakeOff) ar fi una din solutiile posibile:

 

Aparuta in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, tehnologia JATO/RATO a fost perfectionata pana la stadiul in care era o alternativa ieftina si sigura pentru asistarea decolarii prin reducerea distantei de rulare a unor avioane ale caror motoare nu generau suficienta tractiune.
Fata de celelalte solutii avea avantajul ca nu ingreuna aparatul in timpul zborului si nici nu consuma din combustibilul de la bord.

Nici o legatura cu IAR-93.

Both comments and pings are currently closed.

11 Responses to “So you wanna…”

  1. stelian says:

    Mda, JATO/RATO ii mai trebuia lui IAR-93 ca n-aveam destui morti prin Aviatia Romana.
    O tehnologie destul de pretentioasa si chiar periculoasa si care a provocat victime inclusiv in aviatiile obisnuite cu exploatarea de aeronave pretentioase si complexe. IAR-93 a fost dezavantajat de embargoul tehnic in care a fost construit si de lipsa de experienta a celor care l-au proiectat si a celor care l-au comandat. Adoptarea JATO/RATO ar fi insemnat persistenta suplimentara in tehnologii invechite. In 1979 cand a fost introdus 93-ul in dotare JATO/RATO era tehnologie de muzeu cu exceptia unor cazuri speciale (gen bombardierele nucleare cum e cel din filmulet, samd).
    Calea normala pt. Ro ar fi fost specializarea pe o categorie de aeronave, preferabil una in care aviatia Ro ar fi avut maxima experienta si optimizarea proiectarii si fabricarii acelei categorii de aeronave. In loc sa faca asta, ind. aeronautica Ro si-a dispersat eforturile in incercari inutile de a aborda aproximativ toate programele aeronautice: aviatie utilitara generala, aviatie utilitara agricola, antrenament cu elice, transport usor (BN-2), atac la sol (IAR-93), antrenament reactiv avansat (IAR-99), pasagere reactive (ROMBAC-1-11), elicoptere usoare (IAR-316), elicoptere medii (IAR-330), supersonice (IAR-95), transport turboprop (IAR-101) si nenumarate studii fara noima gen ROMBAC cu cala de bombe, samd. Un management dezastruos care n-avea cum sa duca decat la faliment.
    Probl lui IAR-93 e ca era un aparat al anilor 70-80 cu tehnologii si o configuratie a anilor ’50-’60.

    • admin says:

      Din doua, una:
      – fie era o tehnologie periculoasa si invechita in anii ’70
      – fie era destul de buna pentru a fi folosita de bombardierele nucleare franceze in ’60-’70-’80.

      Cauzele politice care au condus la acea stare de fapt se stiu insa daca tot s-a ajuns acolo macar sa se joace corect cartile din mana.

      Accidente au fost si vor mai fi din multe cauze, cu sau fara JATO. Nu cred ca Mirage-ul decoleaza asa de fiecare data.

    • admin says:

      Un pic cam prea ambitios dar poate ar fi functionat.

      • M.C says:

        ma astept ca in cateva decenii sa avem un concept asemanator (avion de transport), solid, cu flacari iesind prin toate partile aterizand ca un elicopter 🙂
        probabil au aparut prin filmele SF etc da’ deocamdata nu prea vad sa se grabeasca cineva in lumea reala, datorita costurilor presupun ca idea nu e deloc de star wars.

        • admin says:

          Credeam ca ala e V-22 Osprey. Minus flacarile, care daca ies prin toate partile e de rau.

  2. stelian says:

    mirage-ul IV e un avion tipic pt. anii ’60. Un bombardier de genul lui Mirage IV era (ca mai toate bombardierele erei nucleare) era gandit luand in calcul si eventualitatea unei misiuni cu un singur drum. Era absolut important ca acel avion sa decoleze chiar si de pe o pista avariata, pe distanta ramasa disponibila si sa se indeparteze cat mai repede de aerodromul de decolare care era f plauzibil sa fie lovit nuclear. Pt. chestia asta merita din plin sa ai rachete pt JATO/RATO. Idem pt. B-47 construit dupa aceeasi ideologie.
    Spun ca era o tehnologie a anilor 50-inceputul anilor ’60 pt. ca in perioada aceea motoarele cu reactie nu aveau tractiune suficienta pt. o decolare in parametri decenti si exista si obseste distrugerii aerodromurilor. Doar ca motoarele cu reactie au evoluat rapid.
    Inca de la sfarsitul anilor 60 si in anii ’70 cand a fost dezvoltat IAR-93 existau pe piata internationala motoare cu reactie cu tractiune mare (cele cu dublu flux si doua sau chiar trei axe), care asigurau performante dinamice mai mult decat decente (si care printre altele au facut posibile avioanele cu aerodinamica de caramida gen F-4 Phantom sau Tornado sau Jaguar care aveau perf absolut decente – se chema la vremea aia “triumful tractiunii asupra aerodinamicii”).
    Din cauza politicii IAR-93 era in afara vremurilor lui.

    • admin says:

      Nu disput faptul ca IAR-93 era in urma dpdv tehnologic si ca la momentul ala erau alternative tehnice mai bune, daca ar fi putut fi importate. Faptul in sine dar si motivele sint cunoscute.

      Ideea era legata de ceea ce se putea face in momentul si in situatia aia: tehnologie anii ’50-’60 => motoare cu tractiune mai redusa + cerinta de a opera de pe piste scurte => 1. motoare mai puternice (daca se gasesc) SAU 2. JATO/RATO

      Mirage IV era construit in anii ’60 cu tehnologie contemporana iar IAR-93 proiectat in anii ’70 cu tehnologie de anii ’50-’60 deci logica de mai sus ar trebui sa li se aplice cam in aceeasi masura. De remarcat ca francezii nu au renuntat la ele nici in anii ’80 si le-au retras abia in ’90. Daca solutia JATO a fost destul de buna pentru ei, si mai ales pentru o aplicatie asa de sensibila, ar fi meritat macar luata in considerare pentru -93 ca o alternativa la PC sau “mustati”. Nu spun ca ar fi fost idealul, ala ar fi fost motoare mai puternice, e clar, dar ar fi fost o solutie aplicabila la momentul acela. Si cu siguranta nu ar fi fost cu mult mai “ciudata” decat montarea PC.

  3. boss says:

    bai admin, eu raman prost

    de-abia am aflat ca noi am avut in dotare MiG-29 😐

    http://www.aripi-argintii.ro/aparatdezbor.php?p=30

    pentru oaresice motiv in 2001 le-am lasat.. (si s-au vaporizat??) ca acum sa cumparam F-16 la mana a 3-a *facepalm*

    • admin says:

      Probleme logistice, mai precis lipsa pieselor de schimb si a experientei in intretinere. Nici numarul mic de avioane nu a ajutat si nici provenienta lor. Mai pe scurt, Romania nu a avut resursele de a-si permite intretinerea lor.

      Asa cum nu a putut nici sa intretina IAR-93 sau T-72, de exemplu. Evident, fiecare caz cu particularitatile lui insa principiul ramane acelasi.

      Acum am cumparat ce ne-am permis. Alternativa era solutia baltica, sa faca altii politie aeriana, platita. De ce s-a ajuns aici (dpdv financiar ma refer) e o alta discutie. Nu se vor putea face achizitii mai bune atat timp cat nu vor fi alocate fonduri mai multe. Adica atunci cand romanii vor da o prioritate mai mare Armatei decat altor capitole din buget.