Evolutii, episodul 7

Dupa BUK-M3, care a fost vedeta episodului anterior, a venit randul Tor-M2 sa iasa la rampa: rusii ar fi reusit prima lansare din miscare. Pare putin dar e o realizare cu adevarat notabila.

A aparut deja un clip care pare sa prezinte o lansare de test reusita desi momentul impactului nu este clar. E insa cert ca racheta este prinsa si ghidata deci cel putin o parte din lant a functionat iar daca senzorii au fost si ei operationali, atunci e foarte posibil ca testul sa fi fost intr-adevar reusit.

Chiar si in cazul in care este doar o manevra de publicitate sau un test demonstrativ si sistemul nu este inca suficient de fiabil penntru trageri reale, e un semnal ca inginerii rusi lucreaza in directia asta. Si ca Rusia nu scapa nici o ocazie pentru a forta avansul tehnologic in domeniul apararii anti-aeriene.

Sursa imaginilor: gfycat.com/PhonyLeftDikdik

Both comments and pings are currently closed.

14 Responses to “Evolutii, episodul 7”

  1. Te gandesti cumva ca in maxim 3-5 ani o sa poata sa asigure o acoperire antiaeriana serioasa a trupelor mecanizate si diviziilor de tancuri din miscare? In acest caz o sa fie foarte interesant cum poti asigura CAS-ul… eficient chiar si cu SDB-uri.

    • admin says:

      Da, se pare ca sint singurii care mai investesc serios in blindate (tancuri, transportoare si aparare AA). Apararea AA din miscare era doar urmatorul pas, logic, in evolutie doar ca nimeni altcineva nu-si mai pune problema unor operatiuni cu regimente/brigazi blindate, respectiv contracararea lor. Restul lumii se concentreaza aproape exclusiv pe COIN, asymmetric warfare si aruncat de bombe de la cat mai mare departare, de preferinta din drone. Cineva e pe contrasens si nu e sigur ca aia sint rusii.

      Probabil ca Brimstone inca ar avea o sansa.

      • Depinde cat de extinsa este umbrela ce o ofera astefl de sisteme…si mai depinde daca mai ajungi in pozitia de lansare cu avionul platforma. Prin Ukraina s-a dovedit ca MANPADS si alte sisteme rusesti un pic mai noi aproximativ anii 2000 au fost al naibi de eficiente contra aparatelor sovietice.

        • stelian says:

          Pai era normal ca rachete A-A din anii 2000 sa infranga fara drept de apel aparate de zbor din anii ’70-80 care actionau dupa tactici din anii ’70-80. E o diferenta de 20 de ani.
          Eu unul cred ca CAS-ul in care “C” ala chiar sa insemne “close” nu este posibil in zilele noastre cu nivelul la care au ajuns armele A-A.
          Ce s-a vazut in Golf si in Iugoslavia a fost o anomalie in care o armata supertehnologizata (SUA/NATO) se intalnea cu armate mult mai mici si mai ramase in urma tehnologic asa ca si-au permis jocul cu A-10/BAe Harrier.
          Asta nu inseamna ca sisteme precum BUK M3 sau TOR M2 sau Pantsir S1 sau SM sunt invulnerabile. Pt. asta exista arme antiradar, pt. asta se dezvolta SDB II, samd.
          Pe de alta parte nu prea stiu ce viitor mai au elicopterele “antitanc”, in orice caz cred ca se vor ocupa mai mult de insurgente si operatiuni de “clean-up” decat de antitanc. Probabil stiau americanii ce stiau cand l-au anulat pe RAH-66 Comanche.

          • admin says:

            Elicopterele au inca un avantaj care nu prea poate fi anulat (sau nu usor): sint in mod natural invizibile, acolo unde terenul ajuta. Nu trebuie uitat ca pentru a le lovi, trebuiesc mai intai descoperite. Majoritatea sistemelor radar mobile au o raza de actiune relativ redusa si din cauza elevatiei scazute. Apoi mai intra in cacul ca nu tot ce descoperi poti si urmari, si nu tot ce poti urmari poti lovi cu suficienta acuratete.

            In plus, o coloana in miscare e o tinta perfecta pentru senzorii IR sau MMW si de acolo ar fi o paine de mancat. O racheta antitanc cu raza foarte lunga de actiune, lansata de elicoptere ar fi o solutie. Mai sint inca de pus la punct unele detalii tehnice dar se poate.

          • stelian says:

            @admin. Elicopterele de atac (ma refer la AH-64) au suferit pierderi destul de grele cand s-au confruntat cu aparare A-A cat de cat. Sigur, si-au facut faima cand au nimicit coloanele de blindate fara aparare A-A in 1991 dar de atunci a trecut ceva timp. Nu mai vorbesc de hecatomba din Ucraina. Pana la urma “blindajul” lor s-a dovedit simbolic iar ele se dovedesc aproape la fel de fragile ca orice aparat de zbor. Sigur, pentru misiuni speciale, in anumite cazuri alese cu grija, pot excela. Dar nu stiu daca se poate miza pe ele pt. pt. a duce greul luptei antitanc/antivehicul in lupta de “de zi cu zi” sau in operatiuni ample. Avantajul mascarii in teren prin zbor la joasa altitudine poate fi anulat chiar destul de usor prin folosirea radarelor aeropurtate. Mai mult, zborul la joasa altitudine nu e posibil pe toata perioada anului din motive meteo sau in toate zonele.

            • admin says:

              Radarele aeropurtate prezinta cel putin doua probleme: 1. Nu sint disponibile mereu. Vorbim totusi de forte terestre care nu au intotdeauna acoperire aeriana. Altfel nu ar mai avea sens apararea AA. 2. Chiar si atunci cand ar fi disponibile, radarele aero pot face cel mult descoperirea si urmarirea tintelor insa nu pot ghida rachete de genul celor folosite de Tor/Pantsir sau BUK. Atat timp cat radarul instalat pe vehicul nu vede tinta, nici o racheta nu pleaca chiar daca exista informatii ca tinta ar fi in vecinatate.
              Elicopterele de atac gen Apache s-au descurcat relativ onorabil atunci cand au fost folosite corect chiar si mai recent, in Libia.

        • Marius Z. says:

          E oarecum normal ca sistemele de arme AA facute in Rusia sa fie eficiente macar contra unor aparate de zbor mai vechi, facute tot la ei (sau in spatiul sovietic), nu? 🙂

          O combinatie de TOR-M2 mobil, cu raza de actiune pana in 12km, si BUK M3 stationar (< 70km) ar trebui sa fie suficienta pentru protectia unor coloane in mars. La nevoie se poate completa si cu Verba sau alte sisteme pentru raza f. scurta…

          Apoi mai exista si Pantsir, pentru cei care vor sa cumpere sisteme noi, ca si conceptie, iar respectivul pare sa poata angaja pana in 20km…

          • admin says:

            Mai trece pe lista si S-300V. In ordinea numerelor de pe tricou, urmatorii sint BUK/KUB, Tor, Pantsir/Tunguska, Gopher (toata lumea uita de el dar probabil va fi urmatorul care va primi o noua versiune) si apoi Strela/Igla/Verba.

        • admin says:

          Nu trebuie ca platforma sa fie neaparat un avion, poate la fel de bine sa fie un elicopter.

          Cat despre eficienta rachetelor rusesti, pana la urma a tinut si de tactica ucrainienilor. De unde nu e, nici D-zeu nu cere.

          • MVSTELIDAE says:

            Eu am dubii că au realizat asta, deşi cred că sunt cei mai avansati în domeniu. Dacă aveau aşa ceva, cred că postau un video mai detaliat şi cu ţinta.
            În ce priveşte ucrainienii, nu prea au nici o şansă, războiul l-au pierdut în primele zile, când nu prea aveau armată, aveau ceva ceva unităţi şi echipament. Războiul îl pot câştiga doar dacă Rusia intră în colaps sau renunţă la provincii.

            • admin says:

              E intr-adevar ciudat ca nu au prezentat imagini cu tinta dar e posibil fie ca 1. sa fi fost doar un test preliminar, racheta fiind ghidata spre o tinta simulata, urmand ca intr-un test viitor sa aiba si o tinta reala 2. sa fi existat o tinta reala dar incarcatura de lupta sa fi fost inerta 3. pur si simplu momentul impactului sa nu fi fost vizibil.

  2. GeorgeGMT says:

    Nu-i nici o surpriza, rusii aveau de mult in vedere posibilitaea incadrarii si lansarii din miscare. Singura necunoscuta este daca radarul a fost cel al vehiculului lansator sau altul static mai din spate…

    • admin says:

      Surpriza e ca nu a fost vorbarie goala ca atatea lucruri promise de rusi, chiar au investit ceva in noile versiuni de sisteme AA.
      Da, urmareau de mult, chiar se zvonea ca Pantsir ar fi capabil de asa ceva dar nu mai reusisera pana acum o asemenea performanta cu un sistem de complexitatea Tor-ului.