Nu e chiar o descriere tehnica completa dar e o introducere buna:
Safety_2021_2_12-1Aparatul de conducere a focului AA “Ion Bungescu”
March 9th, 2025 
admin 
Posted in Uncategorized TehnoMil
Un blog despre tehnica militara
March 9th, 2025 admin Posted in Uncategorized
Interesant!
Perioada aia a fost foarte nașpa, de exemplu Romania a cumpărat predicatoare Vickers, deși Nestorescu descoperise la recepție că erau deja depășite, respectiv că viteza avioanelor era mai mare decât capacitățile de calcul al predictoarelor Vickers.
Ulterior s au folosit aparate Bungescu, dar nu cred că Bungescu a primit vreun ban pentru munca lui.
Cate armate mai aveau asa ceva si cate tari produceau?
UK si US produceau si aveau. Si sovieticii aveau, parca. Dar macar ne interesa subiectul asta relativ modern pe vremea aia si eram si noi intr-un rand (poate ceva mai in spate) cu lumea.
Aveau și ungurii
Tunul antiaerian de 8 cm 29.M
După obținerea licenței, armata maghiară a comandat producția a patru tunuri de la MÁVAG, iar apoi alte cinci în anul următor. Soldații au fost mulțumiți de calitatea producției, așa că au făcut o comandă pentru alte 40 de unități, iar apoi în 1936 pentru alte opt. Primele tunuri au ajuns în trupe abia în 1930, dar au fost încă desemnate ca al 29-lea model, la fel ca și echipamentele asociate, precum semiremorca de muniție 29.M pentru remorcare mai ușoară. Înclinarea pistolului de la cârlig până la suportul pistolului și pregătirea acestuia pentru a trage a durat doar un minut și jumătate, dar alinierea pistoalelor întregii baterii între ele, calibrarea lor și instalarea sistemului central de control a incendiului a durat aproximativ o oră și jumătate. lansator. Esența noii metode de luptă a fost dispozitivul de formare a muniției dezvoltat de István Juhász, inginer la compania Gamma, care era practic un computer mecanic. Miezul proiectilului Gamma-Juhász era format din trei corpuri de rotație de formă neregulată, care erau lateral, vertical și orizontal. și conținea date despre timpul de zbor. Fiecare punct de pe corpurile în rotație era practic un proiectil, care era citit de senzori sensibili și apoi transformat în date numerice. Introducerea datelor corespunzătoare a fost ajutată de un telemetru Zeiss stereo de 4 metri, care, cu o mărire de 12 și 24 de ori, a fost capabil să ofere date precise de înălțime și distanță între 870 și 50.000 de metri. Datele de formare a muniției apăreau pe un cadran în fața lunetei de vizor, cu un indicator arătând poziția dorită, iar celălalt indicând poziția pistolului. Tunerul nu avea altă sarcină decât să rotească dispozitivul de țintire până când arătatoarele se suprapun, adică țeava pistolului îndreptat în direcția determinată de proiectilul proiectilelor. Pe pistol mai era un dispozitiv care setează cronometrul-aprindere pentru grenade. Muniția trebuia introdusă cu capul întâi în acest dispozitiv, care înfășura automat inelele de sincronizare a siguranței grenadei la valoarea dorită. Când s-a întâmplat acest lucru, comandantul bateriei a apăsat un sonerie, iar operatorul încărcător a trebuit să încarce muniția deja setată și apoi să tragă cu armele bateriei în 4 secunde, deoarece sistemul se aștepta la un timp de reacție atât de lung.
https://m.blog.hu/ka/karosszektabornok/image/blog169-108.jpg
Predictoare Vickers
https://collection.powerhouse.com.au/object/374881
https://battlefrontmalta.com/the-predictor/
Oricum tunul aa Vickers 75 mm era o țeapă, așa cum au fost și sunt toate achizițiile militare românești, tunul aa 75 mm fusese respins de armata britanică, englezii foloseau tunul aa Vickers qf 3.7 inch de
94 mm , care era în categoria Flak 88 mm
https://en.wikipedia.org/wiki/QF_3.7-inch_AA_gun
Dacă putem sa cumpărăm noi ceva care să nu fie țeapă!
Și ne mai și lăudăm cu teapa luată!
Vickers-ul nu era neaparat cel mai bun produs de pe piata (nici cel mai prost), e clar dar la noi au existat constrangeri de natura financiar/comerciala. Pe scurt, eram si falimentari dar vroiam si licenta. Nu erau foarte multe alternative. Probabil ca se putea incerca Bofors-ul, cum au facut ungurii dar, in principiu, ce cumparau/licentiau ei, nu cumparam/licentiam noi. Deci Boforsul era dat, Skoda nu ne mai placea, francezii nu aveau ceva competitiv, de la germani nu puteam sa cumparam pentru ca bani/politica (inca nu intrasem pe felie cu ei), alternative exotice gen italieni/japonezi nu ne interesau, americanii nu erau pe radar in anii ’30 deci ce ramanea?
Subiectul artileriei aa interbelice romanesti e fascinant, acu’ chiar n-am timp pentru el, ma uit la ce se intampla in Kursk Oblast si ma minunez de ce se intampla acolo si cat se minte in propaganda romaneasca si ucrainiana.
Ma minunez de cati cretini sunt si care-si inchipuie ca daca mint ca rusii sunt infranti la Kursk , rusii nu-i spulbera pe ucrainieni.
AFU s-a dezintegrat la Kursk, probabil asa vom pati si noi la prima confruntare cu rusii.
Revenind la aa, militarii romani negociasera cu Bofors in 1925 , dar nu le-a placut pretul suedezilor, au preferat principiul “pretul cel mai mic” in detrimentul calitatii.
“Uzinele “Bofors” oferiseră în 1925 o baterie antiaeriană cu preţul aproape dublu, faţă de oferta Skoda.
O lovitură Skoda pentru bateria comandată a fost plătită cu 5.000 lei, pe când
Bofors ceruse circa 9.000 lei, diferenţa între lovituri constând în aceea că obuzul Skoda era prevăzut cu focos pyrotehnic, iar obuzul Bofors cu focos mecanic. Cum însă în oferta Bofors se arăta separat preţul focosului mecanic şi anume 1.500 lei bucata, însemna că o lovitură completă Skoda cu focos, pyrotehnic era oferită cu 5.000 lei, iar o lovitură Bofors fără focos era oferită cu 7.500 lei. ”
Apoi au trecut de la tunul aa Skoda de 75 mm vz.1937 conceput special pentru noi la tunul Vickers, asta probabil a fost o invarteala a lui Malaxa.
Ulterior si-au dat seama ca 75 mm era prea putin , au tatonat pe la francezi ,aia aveau un dca 90 mm , dar Nestorescu a zis ca era programat sa intre mai tarziu in productie si nu doreau sa mai astepte.
https://warhistory.org/@msw/article/canon-de-90-mm-ca-modele-1939
French 90 mm Schneider AA guns, which were planned to be used in Polish Army thanks to the “Rambouliet credit”. Polish aim was to buy about 60 pieces of 90 mm guns in France plus license agreement.
Mai aveau optiunea skoda de 8,35 cm vz 22, dar pe asta cehii l-au vandut mai greu , doar la iugoslavi si la letoni
https://www.idnes.cz/technet/vojenstvi/armada-csr-8-35-cm-kanon-proti-letadlum-vz-22.A200529_112438_vojenstvi_erp
Si io zic ca ar fi trebuit sa incerce sa ia licenta de 3,7 inch Vickers, mult mai buna decat 75 mm
Vickersul cel mare nu era disponibil cand am luat noi licenta. Chiar daca ar fi fost, si pretul ar fi fost mai mare si dupa cum ai vazut, eram foarte sensibili la pret.
Conteaza ca totusi eram in randul ala, deci mai erau si oameni cu idei.
Aparatul asta era pomenit prin “Almanahul ostirii” si RIM inainte de 89, in diverse serii cu “realizari de exceptie”, dar nicaieri nu era explicat un cadru mai larg al realizarii.
Acelasi calapod cu “IAR-80 era considerat al 4 lea avion de vanatoare din lume, ca performante, la lansare”. Asta mai varia cateodata la “al 4-lea ca viteza”, la cei mai realisti.
Si bineinteles dupa razboi luau rusii proiectele, sa invete sa faca si ei asa minunatii.
Sunt doua chestiuni. Dupa luarea licentei aa Vickers 75 mm apare tunul de 88 mm in razboiul din Spania si militarii romani realizeaza ca au nevoie de un calibru mai mare. Cum afirma generalul in rezerva Gorski Alexandru in 1939,
“In special tunul antiaerian de 88m/m a dat rezultate remarcabile la nationalisti”
“Pana acum 5 ani se credea ca tunul aa de calibre 75m/m satisfac cerintele, acum in Germania,Anglia, Statele Unite se intrebuinteaza tunuri aa de calibre in jurul a 100 m/m ”
De aceea Nestorescu in august 1939 viziteaza Franta, Anglia, in cautare de tunuri cu calibre mai mari. Nestorescu, in mod foarte dubios nu pomeneste nimic de tunul aa 3,7 inchi, doar de tunul francez de 90 mm despre care sustine ca fabricatia urma sa inceapa prea tirziu.
In Anglia Nestorescu sustine ca n-a putut vizita nici o uzina pentru ca incepuse razboiul.
Aminteste de niste tunuri aa de 105 mm instalate in parcuri( despre ce naiba vorbeste? )
Iar tunul aa Vickers de 3,7 inch era pregatit pentru fabricatie din aprilie 1937, deci ar fi trebuit sa fie cunoscut in Romania in 1939.
Relatiile politice si economice romano-germane dupa venirea lui Hitler la putere au fost sinuoase, dar sunt departe de minciunile pe care le scriu niste nulitati prin cartile de istorie romanesti.
In primul rand Hitler/Goering erau foarte interesati de potentialul economic romanesc si propusesera o colaborare economica si politica , inclusiv garantarea granitelor cu URSS si Ungaria.
Militar, ne-au dat licenta de tun aa 3,7 cm
Andreas Hillgruber mentioneaza intalnirea dintre Goering si Carol II din 26 noiembrie 1938, Leipzig , unde Carol II ii multumeste lui Goering pentru livrarea in avans cu doua luni a utilajelor pentru producerea tunurilor antiaeriene de 2 cm. Banuiesc ca era vorba de tunurile aa 3,7 cm nu cred ca am produs noi tunuri aa de 2 cm.
Relatiile s-au stricat dupa asasinarea lui Codreanu 29/30 noiembrie 1938, demnitarii germani au returnat decoratiile romanesti primite in semn de protest.
De asemenea, generalul Negrescu pomeneste de o intalnire cu Carol II care i-a recomandat sa cumpere avioane germane, pentru ca Romania o ducea mai greu cu valuta necesara cumpararii de avioane englezesti/franceze, deci mai era o optiune germana pentru armament, mai ales ca germanii aveau nevoie de petrol si cereale romanesti.
Relatiile cu germanii s-au imbunatatit ulterior, cand a fost asasinat Armand Calinescu germanii au crezut ca prim ministrul roman a fost asasinat de agenti britanici.
Situatia e rezumata foarte bine de ministrul Gafencu
https://adevarul.ro/stil-de-viata/cultura/grigore-gafencu-ministrul-roman-care-a-descifrat-2025842.html
Răspunsul lui Hitler a fost lung, însă poate fi rezumat:
„Acordul nostru economic e bun, pentru că se bazează pe interese naturale. E durabil. Au spus că v-am forţat [să-l semnaţi]. E absurd. Aceste schimburi stabilite de acord vă consolidează poziţia.
VOI NE DATI MANCARE, NOI VA DAM MASINI.
Poziţia voastră e mai bună decât a noastră.
VOI PUTETI TRAI FARA MASINI, IN TIMP CE NOI NU PUTEM TRAI FARA PROVIZII DE MANCARE “.
Si mai spune Gafencu ce i-a deranjat pe germani in perioada premergatoare dezastrului din 1940:
„I-aţi chemat în ajutor pe englezi şi pe francezi. Vreţi să lupte ei pentru voi?“, l-a întrebat Göring. „Suntem hotărâţi să luptăm pentru independenţa noastră şi pentru frontierele noastre, domnule mareşal.“ „De cât timp eşti diplomat, domnule ministru?“ „De numai câteva luni. Dar am fost soldat 25 de ani“, i-a raspuns Gafencu. „Totuşi, trebuie să realizezi că această garanţie e inutilă. Când Germania promite ajutor militar îl dă, pentru că poate! Ascultă: dacă bolşevicii v-ar fi atacat frontierele, avionul meu ar fi fost acolo în câteva ore să vă protejeze. Dar Anglia nu vă poate ajuta. Din motive egoiste, încearcă să atragă ţările de partea ei când n-are nicio treabă. Apoi, când apare pericolul, le abandonează. Ajutorul promis de Anglia e absolut inoperativ. Te-ai întrebat, domnule ministru, prin ce canal ar ajunge la voi asistenţa britanică în caz de război?“
CE TIMPURI, ATUNCI GERMANII CHIAR ERAU O FORTA MILITARA CARE NU PUTEA FI IGNORATA, ACUM SUNT NISTE PAPAGALI PACIFISTI!