
Exista in realitate un interes esential de securitate in achizitiile militare romanesti? E greu de spus, daca e sa ne luam dupa modul cum “autoritatea contractanta” arunca in joc sintagma respectiva atunci cand are de justificat vreo cerinta arbitrara din caietele de sarcini. Pare, cel mult, o perdea de fum folosita pentru acoperirea unor matrapazlacuri.
Dar sa presupunem totusi ca exista un interes esential de securitate al Romaniei si e real, onest si cinstit, cum se zice. Atata doar ca nu a fost bagat in seama pana acum.
Daca e sa-l definim la modul cel mai restrictiv cu putinta, adica capacitatea Romaniei de a-si produce singura macar munitiile si sistemele de arme cele mai putin complexe dar cu consum mare, observam cum interesul respectiv s-a tot lovit de realitate: Romania nu-si produce singura pulberile deci nu fabrica integral nici munitia de infanterie, nici cea de artilerie sau rachetele nedirijate. Rachetele antitanc ar fi deja un pas prea mult, o limita ce nu a putut fi depasita in ciuda achizitiilor succesive de rachete Spike, pentru care s-ar fi putut pune problema integrarii treptate a unor componente, macar pentru inceput.
Dar atunci a fost “inainte” (de invazia rusa) iar acum este “dupa”. Dupa ce s-a constatat ca in realitate consumul munitiilor e mult mai mare decat in teorie, dupa ce s-au vazut limitele in productia militara a celor mai dezvoltate tari ale lumii, dupa ce s-a observat ca a ramane pe standardele Tratatului de la Varsovia, cand aliatii folosesc un standard diferit, nu e cea mai fericita idee, dupa ce a devenit clar ca logistica aprovizionarii e mai complicata decat parea inainte, dupa…
Acum este deci o era noua, in care vom tine seama de toate acestea si vom proceda in consecinta, da? Deci cum se aplica interesul esential de securitate al Romaniei in afacerea MANPAD(S)?
Continuare…
September 18th, 2023
admin
Posted in
Tags:

