TehnoMil

Munitie Kosova – Sursa: yugoimport.com

Despre proiectul Boeing de a lansa SDB cu ajutorul rachetelor de artilerie standard NATO, am mai scris aici.

Sarbii sint deja acolo. Sau aici.

Bazandu-se pe experienta razboaielor civile, in care au fost folosite niste improvizatii de tipul celor vazute de curand in Siria, Yugoimport a inceput sa promoveze Kosova. Este practic varianta industrializata,  in care motoarele rachetelor de artilerie (tipul acestora nu e specificat dar posibil sa fie 262mm) sint folosite pentru lansarea bombelor de aviatie cu greutati cuprinse intre 100kg si 500kg. Mai mult, Yugoimport (probabil ar trebui sa se numeasca Yugoexport) spune ca se pot adapta inclusiv bombele aeriene ghidate laser de 100kg si 250kg, similare Lizard-urilor si Griffin-urilor israeliene din dotarea RoAF. Asta ar corecta din problemele legate de precizia loviturilor. Imaginile publicate indica existenta unui kit de aripi, ceea ce ar asigura un plus la raza de actiune de 12-50km in functie de incarcatura de lupta.

La acest moment nu e un sistem la fel de sofisticat precum GLSDB dar o evolutie viitoare care sa adauge ghidare GPS ar duce Kosova extrem de aproape de SDB-ul lansat de la sol al Boeing.

Forpost sau IAI Searcher II – Sursa: Wikipedia.org

In episodul 2 mentionam ca Washingtonul s-a opus incheierii de noi contracte de vanzare a UAV-uri israeliene catre Rusia. Veto-ul a fost practic reconfirmat si incepe sa produca efecte.

In urma pierderilor suferite in Ucraina, rusii incearca sa-si refaca stocul de avioane fara pilot Forpost (IAI Searcher II) si i-au contactat din nou pe israelieni. Desi IAI a transferat o parte din tehnologia de fabricatie, rusii depind inca de importul de componente israeliene si trebuie sa incheie cate un nou contract pentru fiecare lot in parte.

Moment in care mana lunga a americanilor a trantit usa peste picioarele rusilor. Flightglobal spune ca in urma “consultarii” cu autoritatile israeliene, IAI a oprit discutiile cu rusii.

Rusii ziceau ceva de Franta ca inlocuitor al Israelului in productia de UAV-uri. Vestea buna e ca optiunile Rusiei au fost reduse cam la acelasi cerc de suspecti de serviciu.

Sursa: Wikipedia.org

Momentul de glorie al IAR-80 a fost fara indoiala ofensiva din 1941, acesta pierzand treptat din eficacitatea relativa fata de vanatorii sovietici pe tot parcursul anului 1942, in ciuda modernizarilor repetate, decizia de inlocuire fiind luata in 1943.

Dar in 1941 era inca un avion cu performante decente, chiar daca nu spectaculoase, suficiente pentru a se impune in fata Polikarpov I-16 Rata, cel mai des intalnit avion de vanatoare de la acea data. I-16 era insa un avion deja vechi, proiectat la inceputul anilor ’30 si rusii aveau deja din 1938 un inlocuitor, I-180, o evolutie a I-16.

Comparatia dintre IAR-80A si I-180 e interesanta avand in vedere similaritatile dintre cele doua aparate: au fost dezvoltate in acelasi timp, ambele isi aveau originea in modele biplane (PZL P.24 si respectiv I-15) iar motoarele erau foarte asemanatoare, sovieticul M-88 fiind si el o versiune a Gnome-Rhone Mistral Major ca si 14K de pe IAR-80.

Continuare…

Sursa: wainfan.com

Tot din seria “Asta nu se poate”: o incrucisare dintre un avion ultrausor si un F-117. Pe langa Facetmobil, o caramida pare aproape aerodinamica.

A fost construit la mijlocul anilor ’90 ca avion experimental, a zburat cu succes insa nu a fost dezvoltat mai departe intr-un model comercial.

Contructorii sai au castigat insa in anii 2000 un contract NASA pentru studiul unui concept de avion personal, menit sa inlocuiasca automobilele navetistilor iar rezultatele au fost incurajatoare. Totusi conceptul in sine e problematic si, cel putin pana la rezolvarea problemelor logistice, Facetmobilul mai are de asteptat.

In sfarsit la pensie – Sursa: armyrecognition.com

Nu e SF dar tot cam la nivel “aspirational” adica doar in stadiul de RFI-uri.

Ce ar fi de notat la o prima vedere:

La tancuri – doar numarul de 276 de unitati, incluzand vehiculele specializate. Restul caracteristicilor lasate la latitudinea producatorilor. Programul de achizitie nu are niste termene clare deci se afla in faza cea mai incipienta.

La rachetele de artilerie cu raza de actiune de 150 de km exista un termen desi destul de indepartat 2019-2025, pentru achizitia a 54 de sisteme organizate in 3 batalioane. De remarcat ca Brigada 8 LAROM are tot 3 batalioane.

Componenta de asigurare date este descrisa in neobisnuit de multe detalii, astfel se intentioneaza achizitia unor radare de localizare a artileriei si a unor UAV-uri.

Continuare…

Amintirea Bataliei Angliei pare sa-i rascoleasca nemti, care inca se gandesc la Spitfire. O replica in marime naturala ar fi prohibitiv de scumpa insa o mica firma germana a venit cu solutia: un avion ultrausor care sa copieze liniile Spit-ului la un pret rezonabil.

Silence Twister se numeste MiniSpit-ul si pe o piata sufocata de ultrausoare care seamana intre ele, are avantajul unor linii retro celebre care il fac sa iasa in evidenta. In primul rand faimoasa aripa eliptica, ce asigura o distributie constanta a portantei de-a lungul ei.

In afara de forma exterioara, restul este rezultatul tehnologiei moderne: Twister este construit bineinteles din materiale compozite, poate fi asamblat/dezasamblat pe camp si incape intr-un trailer.

Interesant e ca germanii au ales ca model un aparat advers in loc de, sa zicem, FW 190 dar cu obsesiile nu te pui. E ca si cand romanii ar alege Yakul ca model pentru un ultrausor in locul IAR-80 – nu ar fi o idee rea constructia unui asemenea avion, forma exotica dar cu istorie in spate ar fi o buna strategie de vanzari.

I-au zis “Sea Hunter” si e deocamdata “in crestere”, fiind doar un demonstrator tehnologic pentru conceptul ACTUV (ASW Continuous Trail Unmanned Vessel), un proiect al DARPA ce isi propune dezvoltarea unei platforme ASW fara om la bord, capabile sa urmareasca submarinele diesel-electrice adverse.

ACTUV nu are ca principala sarcina descoperirea submarinelor, rol indeplinit de alte platforme, ci primeste “datele de contact” si sprinteaza pentru localizarea exacta a tintei si identificarea ei. Misiunea ACTUV este de a se tine scai de noul sau cel mai bun prieten, submarinul pierzand astfel elementul surpriza si fiind nevoit sa se retraga. ACTUV este proiectat pentru o autonomie de 2-3 luni, mai mult decat orice submarin conventional.

ACTUV nu va fi inarmat, cel putin nu de la inceput insa e foarte posibil ca planurile sa se schimbe, dupa traiectoria MQ-1 Predator.

Robotul este destul de vulnerabil si se poate imagina un scenariu in care submarinul, plictisit de companie, sa incerce distrugerea ACTUV. Ar fi crima perfecta in conditiile in care identificarea exacta a agresorului ar fi foarte dificila.

Problemele legate de localizarea submarinelor se adauga la cele privind navigatia fara echipaj la bord, robotul trebuind sa evite coliziunile cu navele de suprafata. Ar fi practic versiunea navala a masinilor autonome Google si va lua ceva timp pentru a se ajunge la o functionare sigura.

Deocamdata “Sea Hunter” invata sa mearga, parcurgand un program de incercari estimat a dura pana in 2018 cand, daca totul e in parametrii asteptati, se va trece la realizarea prototipului.

Cumperi, vinzi, negustor te numesti – Sursa: US Air Force via defense-update.com

Cine ar fi crezut ca F-16 MLU va deveni cel mai traficat avion de lupta din prezent, batranul Block20 vanzandu-se aproape pe sub mana, fiind cumparat si apoi transferat mai departe. Si nu e vorba doar de portughezi, in rolul de intermediari ai fluxului MLU ajungand si altii, mai putin asteptati, cum ar fi iordanienii.

Inainte de a-i desconsidera, trebuie spus ca la acest moment Iordania opereaza 64 de aparate F-16. Enorm de mult comparat cu cele 48 promise de Romania la intrarea in NATO si cele 24 la care se spera acum.

Modul in care iordanienii si-au construit respectabila flota este insa destul de familiar, toate avioanele fiind cumparate la mana a doua, la inceput din SUA, primele doua transe fiind Block15 (dintre care o parte modernizate in Turcia la standarul MLU, restul ramanand in configuratia initiala) iar mai apoi intr-o serie de tranzactii din Belgia si Olanda care au transferat din MLU-urile lor. Metoda tranzactiilor mici si dese a fost cheia succesului.

Continuare…

ZUR-23-2KG – Sursa: ZM Tarnow

Ce-i mai mic decat un VSHORAD?

UltraSHORAD-ul.

Ca si romanii cu ale lor 2x30mm, polonezii au niste sisteme anti-aeriene care pica sub baremul acceptat de 35mm: ZUR-23-2KG de, evident, 23mm.
Singura asemanare ar fi ca atat romanii cat si polonezii au in paralel si sistemele de 35mm, in rest totul difera.

ZUR-23-2KG este tot ce ar fi vrut sa fie 2x30mm (A436M) cand s-ar fi facut mare: comanda electrica a tunului, sistem de control al focului relativ modern si doua rachete anti-aeriene, totul pentru cresterea eficacitatii.

In timp ce romanii exileaza A436 in linia a doua in asteptarea retragerii, polonezii au finalizat dezvoltarea unei versiuni inca si mai moderne, ZUR-23-2SP, care este baza noului sistem AA combinat Pilica.

Continuare…

CZW-556 – Sursa: wikia.com

Cehia isi inlocuieste in acest moment armele de asalt in calibru Est vz. 58 cu noile CZ 805 BREN, pana aici nimic senzational. Interesant este faptul ca BREN “era sa aiba” competitie, cehii avand o a doua companie, desprinsa din CZ, care a prezentat un prototip al unei arme de asalt in calibru NATO.

CZW (Czech Weapons)  este ruda mai saraca a celebrei CZ (pe numele complet Česká Zbrojovka Uherský Brod) iar produsele sale desi au mai putin succes sint la fel de interesante.

La capitolul arme de asalt, CZW a prezentat un prototip derivat dintr-o colaborare cu proiectantii rusi: CZW-556. Arma diferea fundamental atat fata de sistemul AK cat si fata de vz. 58 prin faptul ca folosea un sistem de inchidere inertial intarziat, oarecum similar conceptual cu cel folosit de FAMAS.

Continuare…