TehnoMil

Lockheed Martin MKV-L, cu “L” de la Lazar? – Sursa: Wikipedia.org

Adica la nucleare.

Intreaga argumentatie a SUA pentru a demonstra ca scutul anti-balistic ce urmeaza a fi instalat in Romania si Polonia e inofensiv in fata arsenalului atomic rusesc se bazeaza pe doua elemente esentiale: viteza (relativ) scazuta si numarul redus al interceptorilor ce urmeaza a fi amplasati in cele doua tari.

Rusia a fost asigurata, din punct de vedere tehnic, de acest lucru prin renuntarea abrupta la programele de dezvoltare a SM-3 Block 2B, o racheta mai energica, precum si a tehnologiei “capetelor interceptoare multiple”.

Conform actualelor planuri, maximum ce se va desfasura va fi SM-3 Block IIA in Polonia (Block IB in Romania cu o posibila optiune IIA), rachete ce poarta cate un singur interceptor cinetic.

Racirea relatiilor dupa episodul Crimeea si cel inca in derulare in Ucraina cat si decizia Rusiei de a furniza sisteme S-300 Iranului pare sa fi impins Congresul SUA sa le reaminteasca rusilor ca reluarea programului de dezvoltare a tehnologiilor ABM avansate este inca pe masa.

Pentru inceput este vehiculata ideea reinvierii Multi-Object Kill Vehicle (MOKV), practic inversul MIRV, si poate singura tehnologie capabila sa puna probleme actualelor sisteme de lansare a focoaselor nucleare rusesti (sau chinezesti).

Continuare…

Viitoarea organizare a unei baterii GBAD norvegiane: IRIS-T si NASAMS – Sursa: artilleri.no

Sau cum contribuie Rusia in mod involuntar la cresterea economica globala.

Ofensiva Rusiei nu se limiteaza doar la Europa de Est ci se face simtita si in Nord, fortand tarile scandinave sa creasca, cel putin, cheltuielile pentru aparare si chiar, in cazul Suediei sau al Finlandei, sa ia in considerare o integrare in NATO.

Aflata deja in relativ adapost in cadrul NATO, Norvegia a bugetat o modernizare a tancurilor Leopard 2 si o reconfigurare a apararii anti-aeriene, bazate la acest moment pe NASAMS II.

Exista inclusiv intentii de dotare cu echipament modern la nivelul artileriei, unde se urmareste achizitia suedezului Archer de 155mm (contract cu o situatie incerta, fiind deocamdata suspendat sau anulat), a proiectilelor inteligente BONUS si Excalibur de acelasi calibru si a unor aruncatoare de bombe instalate la bordul BV206 si CV90, precum si a echipamentului de achizitie a tintelor aferent (EO/IR si radar).

Desi intreaga lista e impresionanta, sare in ochi in special modernizarea sistemelor GBAD NASAMS. Ca urmare a testelor executate cu success in 2011, Norvegia a decis achizitia rachetelor IRIS-T pentru suplimentarea SL-AMRAAM folosite in acest moment de NASAMS.

Continuare…

OPV-2 – Sursa: Damen via Jane’s

Grupul Damen a hotarat sa-si intinereasca oferta de OPV-uri, inlocuind proiectele existente incadrate intre navele clasei Holland, de 3.700 de tone si Stefan cel Mare, de aproximativ 950 de tone, cu o noua generatie, numita OPV-2.

Ca o paranteza, atat Stefan cel Mare (cunoscuta si ca MAI 1105) dar si 2 din cele 4 nave de clasa Holland au fost construite partial la Galati.

Noua familie OPV-2 pastreaza conceptul Sea Axe intalnit la Stefan cel Mare si vine in patru variante, cu lungimi cuprinse intre 75 si 103 metri si deplasamente intre 1.400 si 2.600 de tone.

De remarcat ca in versiunea cea mai mare, de 103 metri, OPV-2 este semnificativ mai usoara decat Holland la 108 metri (2.600 vs 3.700 tone), cel mai probabil ca rezultat direct al adoptarii Sea Axe, sacrificand volumul interior pentru economie de carburant si comportament mai bun pe mare montata.

Continuare…

RD180 – Sursa: capcomespace.net

Nevoia e cel mai bun profesor.

Racirea relatiilor dintre SUA si Rusia are toate sansele sa afecteze cel mai de succes exemplu de cooperare in domeniul tehnologiei de varf, folosirea motoarelor racheta rusesti RD-180 pe lansatoarele americane Atlas V.

Concernul producator al Atlas, United Launch Alliance (cooperare Lockheed Martin si Boeing) este fortat sa ia in considerare o eventuala, desi nu foarte probabila, sistare a livrarii motoarelor rusesti.

Pe termen mediu si lung, se are in vedere inlocuirea Atlas cu noul lansator Vulcan, bazat pe tehnologia dezvoltata de industria privata americana.

Pe termen scurt insa, se pare ca solutia ar fi ca ULA sa aiba mai multa grija de motoarele RD-180. Adica sa le recupereze si sa le refoloseasca.

Spre deosebire de SpaceX care incearca sa recupereze prima treapta printr-o aterizare la punct fix, prin  mijloace proprii, ULA propune revenirea la o idee atat de veche incat a fost aproape uitata: mid-air retrieval.

MAR presupune franarea obiectelor reintrate in atmosfera cu ajutorul unor parasute sau a parapantelor pana la viteze relativ reduse si “agatarea” acestora din avioane sau elicoptere.

Continuare…

Sursa: army-technology.com

Ce faci bade, sezi si cugeti?

Numa’ sed…

AGM-65 Maverick, principala munitie tactica AG a USAF, e cunoscuta ca o racheta multirol lansata aproape exclusiv de pe avioane, lasand locul Hellfire pentru echiparea elicopterelor si, potential, a platformelor terestre sau marine.

Inclusiv Romania planuieste dotarea F-16MLU cu Maverick, respectand instructiunile de folosire.

Mai putin cunoscuta e capacitatea Maverick de a fi lansata de pe elicoptere, racheta fiind omologata deja pentru SuperCobra dar si pentru SH-2G, in rol anti-nava.

Continuare…

Sursa: aereimilitari.org

O metoda de deceptie a radarelor de urmarire, cu aplicativitate generala, Range Gate Pull Off/In este mult mai eficienta in cazul statiilor vechi, incapabile de o procesare sofisticata a semnalului si functionand in jurul unei frecvente fixe.

O descriere foarte sumara a conceptului ar suna cam asa: pentru urmarirea unei tinte, radarul stabileste o fereastra de timp (gate) la care este asteptat ecoul reflectat de tinta.
Bineinteles timpul masurat de la trimiterea pulsului si pana la primirea ecoului ofera informatia referitoare la distanta pana la tinta, de unde si denumirea de range gate.

Pe masura ce tinta se apropie sau se departeaza de radar, energia receptionata in fereastra se modifica intr-un sens sau altul, radarul ajustand fereastra la noua locatie, in distanta, a tintei.

RGPO este o tehnica de deceptie ce se bazeaza pe capacitatea tintei de a receptiona si retransmite semnalul radar. Ar fi de presupus ca, luand in considerare timpul necesar pentru retransmitere, singura metoda de a genera ecoul fals ar fi in urma celui real insa daca echipamentul ECM stocheaza forma de unda si o retransmite chiar inainte ca urmatorul puls sa fie reflectat de tinta, atunci statia radar va receptiona ecoul fals inaintea celui real, tinta parand ca se apropie.

Continuare…

Sursa: motorsich.com

De fapt, chiar mai bine de atat: ucrainienii sint cei care propun polonezilor proiecte de colaborare in industria aero.

In cazul asta e vorba de modernizarea elicopterelor mai vechi, in special a motoarelor, ucrainienii de la Motor Sich fiind, din punct de vedere al experientei, niste producatori depasiti in Est doar de catre rusi.

Evenimentele merita sa fie urmarite: link.

La momentul actual Romania e,  tehnologic, un client captiv al Airbus/Eurocopter. Ca din punct de vedere comercial in ultima vreme nu a prea fost nici un fel de client, e alta discutie.

Pilula producerii unei noi versiuni a venerabilei Pume nu poate ascunde faptul ca inlocuirea actualelor aparate din dotarea Romaniei se va face, aproape fortat, tot cu francezii.

Pe langa o sansa in plus pentru salvarea muribundei Turbomecanica, modernizarea Pumelor RoAF cu motoare ucrainiene din familia TV3, mai puternice si mai usoare decat vechile Turmo IV, ar fi si un instrument de presiune asupra unui producator care pare a-si fi asigurat toate avantajele, uneori prin anumite clauze mai putin ortodoxe.

Trebuie luat in calcul ca nu doar Romania are in dotare Puma, un model destul de popular pentru a face un eventual pachet de modernizare viabil comercial.

Si daca IAR cade sub incidenta acelor clauze, atunci exista alte fabrici aero care cam someaza la momentul asta. Polonezii ar fi un model si in privinta asta.

Denel Umbani / Al-Tariq – Sursa: defenceweb.co.za

Denel Umbani / Al-Tariq face cu ochiul si altora. E randul sud-coreenilor sa o evalueze pentru  integrarea pe avionul de antrenament si atac usor FA-50.

“Denel Dynamics, the missile and UAV division of South Africa’s Denel, is in talks with South Korea about integrating the Al-Tariq precision-guided bomb kit with the Korea Aerospace Industries (KAI) FA-50 light fighter, a senior company executive has disclosed.

Thiens Botha, the company’s product manager for stand-off weapons, told IHS Jane’s on 23 April that the discussions involved the GPS/INS-guided variant, with fold-out wings and booster motor giving a range of about 100 km.” Sursa: Jane’s.

Si daca se va reusi extinderea razei de actiune la 200km, asa cum se urmareste, Umbani va deveni o alternativa foarte interesanta inclusiv la JSOW, in nisa celor mai ieftine munitii inteligente cu raza lunga de actiune.

Sursa: uos.ua

Un mare exportator european de tehnica militara, pana acum impiedicat sa faca afaceri cu tarile NATO, e deschis propunerilor de colaborare.

La usa a batut hotarat Turcia, interesata de tehnologiile de fabricatie a motoarelor turboreactoare, radarelor,  blindatelor in general si in special cele cu aplicativitate in cadrul programului tancului Altay. Asa zice Jane’s.

Nici noii cei-mai-buni-prieteni americani nu vor ramane probabil neresplatiti pentru eforturile de antrenare a fortelor armate si transferul de tehnica, acestia avand sansa sa primeasca documentatia si antrenamentul aferent S-300, dintr-o sursa autorizata, destul de avansata tehnologic, chiar inainte ca iranienii sa le fi primit pe ale lor. Un motiv in plus pentru ca iranienii sa ceara o versiune mai moderna.

Si daca e vorba de iranieni, S-300, rusi si americani, pentagonul amoros nu e complet fara israelieni si ucrainieni:

Continuare…

Urmarea episodului precedent: SpaceX la o noua incercare de recuperare a primei trepte a Falcon 9 si, din pacate, la un nou esec.

De data asta se pare ca au fost mult mai aproape de reusita si ca se gasesc pe drumul cel bun. Cu siguranta vor mai urma si alte incercari.

In cursa pentru scaderea costurilor de lansare se alearga in cerc: s-a trecut de la incercarea de reutilizare a navetelor spatiale (in practica s-a dovedit o idee scumpa) la constructia unor lansatoare “de unica folosinta” ieftine (de ex. rachetele cu motoare hibride) care insa au probleme de performanta si inapoi la folosirea unor lansatoare de mare performanta dar mai scumpe.

Ideea recuperarii elementelor componente ale lansatoarelor a inceput sa prinda si nu numai companii (relativ) mici, cum este SpaceX, incearca sa perfectioneze o procedura viabila dar si gigantii din domeniu par a se orienta in aceeasi directie. Despre asta intr-un episod urmator, la fel de extraordinar.