TehnoMil

By Caudillo:

Despre pistolul Avram s-a scris pe Tehnomil.

Am avut surpriza sa gasesc pe YouTube un material despre acest pistol, pe canalul Observatorul militar,  sectiunea Pastila de istorie

Din pacate la min 1:54 se observa ca si acest pistol a suferit o interventie imbecila din anii comunismului, am citit mai demult ca aceasta interventie e specifica numai autoritatilor comuniste din Romania, in celelalte state comuniste nu s-ar fi aplicat aceasta metoda , respectiv s-a gaurit teava pistolului.

Am fost si suntem maestri la capitolul ” Sa ne  distrugem istoria prin noi insine  “ !

Alt material interesant este despre pusca ZB cu luneta IOR

Muzeograful Mihnea Vlad Serbanescu descrie aceasta arma, afirma ca s-au comandat initial 2000 de arme ZB cu prima varianta de luneta IOR in vara lui 1942,  modificarile facandu-se la Arsenalul Armatei pe pusti ZB noi. Apoi s-a mai dat in1943 o comanda de 7000 de pusti ZB cu luneta, de data asta conversia s-a facut pe pusti ZB aflate in depozite si care fusesera reparate.  Aceasta varianta de arma folosea o luneta IOR imbunatatita si avea un sistem de fixare imbunatatit.Pana in primavara anului 1944 se fabricasera doar 1810 de lunete model imbunatatit.

Pe acest subiect mai gasim informatii interesante pe site-ul Asociatia Traditia Militara:

 „Nr.717.645 din 9 mai 1944. Marele Stat Major, Secția 4-a, Birou 1, către Președinția Consiliului de Miniștri – Cabinetul Militar al Conducătorului.
Avem onoarea a raporta Domnului Mareșal situația armelor Z.B cu lunetă.
S-au comandat în total 7000 de arme Z.B cu lunetă din care s-au livrat 1.810 bucăți care s-au distribuit M.U după cum urmează:
Divizia 3 Infanterie … 351 buc.
Divizia 4 Infanterie … 344 buc
Divizia 8 Infanterie … 324 buc
Divizia 21 Infaterie … 335 buc
Divizia 1 Gardă … 351 buc
Divizia 18 Munte … 105 buc.
Șeful Marelui Stat Major, General I. Șteflea.
Șeful Secției IV-a, Colonel C. Nestorescu”

Răspunsul Mareșalului Ion Antonescu asupra acestui subiect a fost transmis Marelui Stat Major prin Nota nr. 204.367/M1:

„De discutat. Găsesc că procentul de Mare Unitate este prea mare.”

Mai aflam din video ca luneta a fost proiectata de inginerul Raul Septilici impreuna cu compania IOR, Raul Septilici inspirandu-se din luneta sovietica PEM.

De pe Wikipedia aflam de maiorul inginer Paul Septilici

Paul Șeptilici a fost un ofițer inventator al armatei române în domeniul aparaturii optice de artilerie, care a ajuns la gradul de maior inginer. Printre realizările sale, majoritatea denumite Șeptilici, se numără un binoclu, un periscop de infanterie, o lunetă pentru pușca Z.B., un periscop pentru artilerie, o lunetă de ochire pentru tunurile antitanc de calibrul 47 mm „Schneider-Concordia”, o lunetă panoramică și înălțător pentru tunul românesc antitanc de calibrul 75 mm „Reșița”. Toate aceste aparate au fost fabricate de către Întreprinderea Optică Română.

Tot de pe Wikipedia aflam si de IOR

The company was established in 1936 as a joint-venture between the Romanian industrialists Nicolae Malaxa and Max Auschnitt, engineer Petre Carp, with participation from the French companies Optique & Précision de Levallois and Bernard-Turnne.

In 1941, when Romania entered the war alongside Nazi Germany, IOR was militarised and was tasked to produce mainly for the Romanian Army. The first military scopes were produced at this moment for what was then the standard Romanian sniper rifle, the Vz. 24

Se mai arata in video si solutia gasita de inginerii romani pentru a monta luneta, respectiv ca au indoit manerul inchizatorului si decuparea patului armei.

Acu’ ce sa zic , in vreme de razboi “imprumuti “ si de la inamic, solutiile romanesti se asemana cu solutiile sovietice.

Pusca Mosin-Nagant, Forgotten Weapons, Min 5:48:

Pusca sovietica mai avea o problema,in mod sigur aceeasi problema exista si  la pusca romaneasca, nu mai putea fi incarcata cu lamela de 5 cartuse, trebuia incarcata cu  cate un cartus

Ma bucur ca am gasit pe site-ul  Asociatia Traditia Militara aspecte mai putin cunoscute despre armamentul romanesc, am remarcat insa  referitor la pistolul Otel Rapid ca exista un  link catre acest site care e nefunctional. Linkul se afla atat pe Tehnomil cat si pe Wikipedia.

Asa ca mentionez si alte aspecte mai putin cunoscute ale istoriei noastre care se afla pe site-ul  Asociatia traditia Militara in ideea de a nu se pierde aceste detalii.

Proiect romanesc de pusca-mitraliera ZB

Cabinetul Militar al Conducătorului Statului, Intare No. 12/3699, 1943, luna VII, ziua 6.

„Domnule Mareșal
Subsemnatul Locovei Aurel din Huși, str Sf. Gheorghe, nr 4. Cu supus respect prezint un model de armă automată standard cal. 7,92 cu următoarele caracteristici:
1.      Armă portativă putându-se trage cartuș cu cartuș.
2.      Pușcă mitralieră, cu încărcătorul de la mitraliera de Z.B de 20 cartușe.
3.      Mitralieră, cu banda de la mitraliera Z.B.
4.      Pistol automat cu încătcător special de 25 cartușe.
Această armă va putea înlocui mitraliera Z.B și va reduce numărul oamenilor la grupă micșorând și numărul răniților, fiind răspândiți mai distanți trăgător de trăgător, cu aceeași rețea de foc pentru a neutraliza în scurt timp de inamic.
În atac, cu încărcătorul puștii mitralieră Z.B, iar când sunt surprinși de contraatac, introducem banda pentru a avea debit mare de foc în timp scurt. Ca pistol mitralieră se poate întrebuința în luptele de stradă, cazemate și adăposturi  baricadate, putându-se mânui ușor și la sărituri peste obstacole.
Ca armă portativă, putându-se trage cartuș cu cartuș pentru a induce în eroare pe inamic că se găsesc numai câțiva trăgători cu arme și ale da posibilitatea să se apropie cât mai mult pentru a fi neutralizați imediat introducându-se banda.                                            Prototipul armei de mai sus, doresc să-l realizez într-un arsenal al armatei. ”
Supus la ordine. Semnătură olografă.

„Arma se compune din
1.      Teavă.
2.      Corpul Armei.
A.      
1.      Teava de lungime 42 cm cal. 7.92mm.
2.      Manșan protecție de țeavă și port crăcan,
3.      Aparat de amortizare și recul 1.
4.      Cătarea.
B.
1. Corpul armei cu două șanțuri care se sfîrșesc elicoidal.
2. Pana de fixare a țevii în formă de coadă de rîndunică
3. Alimentatorul cu anexele lui.
4. Închizătorul cu capacul mobil.
5. Aparatul de dare  a focului cu garda trăgaciului.
6. Aparat motor.
7. Aparat de armare și regularea focului.
8. Patul cu aparatul de amortizare 2 și regulatorul de dare foc cu foc.
9. Înălțătorul cu deriv.”
Sursă: A.N.I.C

Pe site mai apar si niste fotografii fara nici o explicatie

Mai exista pe site-ul amintit niste detalii despre trupele de parasutisti romani

Batalionul 4 parasutisti

Prima companie de paraşutişti din România a fost formată, exclusiv din voluntari proveniţi din toate categoriile de arme, sub egida Aeronauticii Regale Române, la 10 iunie 1941, 12 zile înaintea intrării României în al Doilea Război Mondial. Scopul a fost crearea unei unităţi militare capabile de operaţiuni de genul celor germane în Belgia, Olanda sau Creta. Au urmat 2 alte companii, una în 1942, alta în 1943.

Aceste trei companii, primele două cu armament uşor, iar a 3-a cu armament greu de infanterie, au format Batalionul 4 Paraşutişti. Acesta a fost ataşat celor 3 batalioane de aerostaţie militară (baloane de baraj aerian). Batalioanele de baloane însumând 7 companii, numerotarea companiilor de paraşutişti a început de la 8.

În octombrie 1943 obţinuseră brevetul de paraşutist 215 militari. Dorinţa de a accelera creşterea capacităţii de luptă a acestei arme a dus la constituirea unui regiment de paraşutişti care trebuia să atingă numărul de 2877 de oameni; totuşi, din cauza duratei mari de instrucţie specifică,foarte pretenţioasă şi riguroasă, nu s-a atins cota de încadrare planificată pănă la finele ostilităţilor.

Armata de uscat a format un batalion aeropurtat cu structura identică cu cea a unui batalion de vânători de munte. Dificultăţile operative erau legate de capacitatea de transport. În 1943 devine disponibilă capacitatea de transport necesară unor operaţiuni de desant, formate din câteva avioane Junkers-52, 27 de planoare de construcţie germană DFS-230 şi un număr de avioane vechi modificate, bombardiere sau avioane provenite de la transportul aerian civil (Potez-65, IAR-39, etc). Era prevăzută alocarea a 54 de avioane Ju-52.

Dotarea paraşutiştilor consta în: pistolete, puşti, diferite pumnale speciale, pistoale mitralieră, puşti-mitraliere, mitraliere,mortiere de 60 mm si 81,4 mm, tunuri antitanc si motociclete Zündapp.

Se stie că paraşutiştii români au efectuat operaţii ultrasecrete de cercetare, diversiune şi sabotaj în teritoriul inamic în timpul campaniei din est, în special prin Compania Misiuni Speciale, începând cu batalia  pentru Odesa. Detaliile au ramas necunoscute, întrucât comandanţii unităţii au distrus arhiva la intrarea armatei sovietice în ţara. 

La 23 august 1944, România, acuzând nerespectarea de către Germania a obligaţiilor sale referitoare la apărarea teritoriului său, a iesit din razboi, garantând retragerea paşnică a trupelor germane. Insă Hitler a ordonat bombardarea unor obiective româneşti şi o operaţie militară fulger cu trupe speciale ca vârf de lance, care să restabilească situaţia. Trupele de comando germane sub comanda directă a Abwehr-ului, Batalionul 500 Paraşutişti Waffen din SS din Divizia Brandenburg, au desantat la Boteni si la Ţăndărei pe 24 august. Primul lor obiectiv era preluarea controlului asupra Corpului 1 Aerian Român şi pregătirea terenului pentru desantarea ulterioară a unui număr mare de trupe germane.

Paraşutiştii români, staţionaţi pe aerodromurile din jurul capitalei, împreuna cu unităţile de gardă ale aviaţiei, au atacat trupele speciale germane şi le-au scos din luptă.

O parte a Batalionului 500 Paraşutişti Waffen din SS din Divizia Brandenburg scapă şi face joncţiunea cu gruparea general Gerstenberg de la aeroportul Otopeni (peste 2000 de militari cu mijloace mecanizate şi 58 de tunuri) şi din pădurea Băneasa (peste 4000 de militari). Intăririle masive ce urmau să aterizeze aici au fost interceptate şi în mare parte distruse de aviaţia de vânătoare şi artileria antiaeriană română.

Forţele române, între care şi Bat. 4 Paraşutişti, care asaltau poziţiile bine intărite ale germanilor au obţinut ajutor din partea aviaţiei americane. Din păcate, o eroare de coordonare a făcut ca sub bombele americane să piară jumatate dintr-o companie de paraşutişti români. Operaţiile au continuat şi pe 28 august ultimele trupe germane din încercuire s-au predat, circa 1900, între care 7 generali şi ultimii supravieţuitori ai Batalionului 500 Waffen SS al Diviziei Brandenburg.

Comandantul Bat. 4 Paraşutişti a fost decorat cu Ordinul “Mihai Viteazu cu Spade” cl.  III pentru bravura în luptă.

Batalionul 4 Paraşutişti a fost retras de pe teatrul de operaţii în septembrie, la scurt timp după venirea armatei sovietice. Unitatea a fost desfiinţată din dispoziţia comandamentului sovietic în februarie 1945.

Uniforma de lansare a paraşutiştilor români consta în:

– combinezon de lansare din doc kaki deschis, cu guler răsfrânt, cu fermoar de închidere în faţă, în mijloc, de sus până jos, cu buzunare aplicate, cu fermoar, două la piept, două pe partea frontală a pulpelor – cu fermoarul înclinat spre exterior, două de trecere, pe cusatura laterală a pantalonilor şi un buzunar strâmt cu nasture pe gamba dreaptă pentru pumnal.  Pantalonii şi mânecile erau strânse la capete cu elastic.

– boneta de aviaţie sau bereta neagră/bleu-marin închis cu însemnul aeronautic metalic – acvila cu aripile deschise, cruciată, încoronată, pe cunună de lauri, ţinând o spadă, sau boneta de aviaţie gri-bleu.

– casca de paraşutist model german

– cămaşa albă, ulterior şi bej, făcută din mătase de paraşută, purtată cu cravata neagră

– bocanci din piele natur sau neagră, purtaţi cu ciorapii traşi peste pantaloni, rulaţi în jos şi răsfrânţi peste bocanci, sau cu jambiere din piele natur cu 3 cureluşe

– centură din piele natur, cu pafta neagră, simplă sau din alamă, lisă sau ornată cu o coroană;

– cartuşiere din piele natur, de formă pătrată, fixate pe centură, frontal, de o parte şi de alta a paftalei, sau port-incarcatore din doc pt pistol mitraliera german MP-40;

– sac de merinde din doc kaki, purtat în bandulieră pe şold;

– bidon românesc sau german, purtat la centură;

– orologiu cu 4 cadrane Arbor Sport sau Rodana Sport

– pistol Walther sau Luger de 9 mm

– pistol-mitralieră MP-40 cal. 9 mm sau carabină ZB cal. 7,92 mm

– pumnal special cu lamă rabatabilă de 185 mm

– insignă de paraşutist (metal cu email): cifru regal surmontat de paraşută şi flancat de aripi deschise

Gradele, după regulamentul aviaţiei, se purtau pe manşete, pe mânecă sau epoleţi.

Despre afirmatia

Se stie că paraşutiştii români au efectuat operaţii ultrasecrete de cercetare, diversiune şi sabotaj în teritoriul inamic în timpul campaniei din est, în special prin Compania Misiuni Speciale, începând cu batalia  pentru Odesa. Detaliile au ramas necunoscute, întrucât comandanţii unităţii au distrus arhiva la intrarea armatei sovietice în ţara. 

numai timpul ne va arata daca vor aparea alte detalii.

In incheiere, apreciez munca depusa de Observatorul militar, as avea doar o corectura de facut

In video se vorbeste de tunul antitanc Bofors model 1936, calibru 47 mm

Tunul Bofors amintit a avut calibrul 37 mm, ne-a fost furnizat de germani din capturile poloneze

Autor: Caudillo