June 17th, 2025 
admin 
By Caudillo:
Despre pistolul Avram s-a scris pe Tehnomil.
Am avut surpriza sa gasesc pe YouTube un material despre acest pistol, pe canalul Observatorul militar, sectiunea Pastila de istorie
Din pacate la min 1:54 se observa ca si acest pistol a suferit o interventie imbecila din anii comunismului, am citit mai demult ca aceasta interventie e specifica numai autoritatilor comuniste din Romania, in celelalte state comuniste nu s-ar fi aplicat aceasta metoda , respectiv s-a gaurit teava pistolului.
Am fost si suntem maestri la capitolul ” Sa ne distrugem istoria prin noi insine “ !
Alt material interesant este despre pusca ZB cu luneta IOR
Muzeograful Mihnea Vlad Serbanescu descrie aceasta arma, afirma ca s-au comandat initial 2000 de arme ZB cu prima varianta de luneta IOR in vara lui 1942, modificarile facandu-se la Arsenalul Armatei pe pusti ZB noi. Apoi s-a mai dat in1943 o comanda de 7000 de pusti ZB cu luneta, de data asta conversia s-a facut pe pusti ZB aflate in depozite si care fusesera reparate. Aceasta varianta de arma folosea o luneta IOR imbunatatita si avea un sistem de fixare imbunatatit.Pana in primavara anului 1944 se fabricasera doar 1810 de lunete model imbunatatit.
Pe acest subiect mai gasim informatii interesante pe site-ul Asociatia Traditia Militara:
„Nr.717.645 din 9 mai 1944. Marele Stat Major, Secția 4-a, Birou 1, către Președinția Consiliului de Miniștri – Cabinetul Militar al Conducătorului.
Avem onoarea a raporta Domnului Mareșal situația armelor Z.B cu lunetă.
S-au comandat în total 7000 de arme Z.B cu lunetă din care s-au livrat 1.810 bucăți care s-au distribuit M.U după cum urmează:
Divizia 3 Infanterie … 351 buc.
Divizia 4 Infanterie … 344 buc
Divizia 8 Infanterie … 324 buc
Divizia 21 Infaterie … 335 buc
Divizia 1 Gardă … 351 buc
Divizia 18 Munte … 105 buc.
Șeful Marelui Stat Major, General I. Șteflea.
Șeful Secției IV-a, Colonel C. Nestorescu”
Răspunsul Mareșalului Ion Antonescu asupra acestui subiect a fost transmis Marelui Stat Major prin Nota nr. 204.367/M1:„De discutat. Găsesc că procentul de Mare Unitate este prea mare.”
Mai aflam din video ca luneta a fost proiectata de inginerul Raul Septilici impreuna cu compania IOR, Raul Septilici inspirandu-se din luneta sovietica PEM.
De pe Wikipedia aflam de maiorul inginer Paul Septilici
Paul Șeptilici a fost un ofițer inventator al armatei române în domeniul aparaturii optice de artilerie, care a ajuns la gradul de maior inginer. Printre realizările sale, majoritatea denumite Șeptilici, se numără un binoclu, un periscop de infanterie, o lunetă pentru pușca Z.B., un periscop pentru artilerie, o lunetă de ochire pentru tunurile antitanc de calibrul 47 mm „Schneider-Concordia”, o lunetă panoramică și înălțător pentru tunul românesc antitanc de calibrul 75 mm „Reșița”. Toate aceste aparate au fost fabricate de către Întreprinderea Optică Română.
Tot de pe Wikipedia aflam si de IOR
The company was established in 1936 as a joint-venture between the Romanian industrialists Nicolae Malaxa and Max Auschnitt, engineer Petre Carp, with participation from the French companies Optique & Précision de Levallois and Bernard-Turnne.
In 1941, when Romania entered the war alongside Nazi Germany, IOR was militarised and was tasked to produce mainly for the Romanian Army. The first military scopes were produced at this moment for what was then the standard Romanian sniper rifle, the Vz. 24
Se mai arata in video si solutia gasita de inginerii romani pentru a monta luneta, respectiv ca au indoit manerul inchizatorului si decuparea patului armei.
Acu’ ce sa zic , in vreme de razboi “imprumuti “ si de la inamic, solutiile romanesti se asemana cu solutiile sovietice.
Pusca Mosin-Nagant, Forgotten Weapons, Min 5:48:
Pusca sovietica mai avea o problema,in mod sigur aceeasi problema exista si la pusca romaneasca, nu mai putea fi incarcata cu lamela de 5 cartuse, trebuia incarcata cu cate un cartus
Ma bucur ca am gasit pe site-ul Asociatia Traditia Militara aspecte mai putin cunoscute despre armamentul romanesc, am remarcat insa referitor la pistolul Otel Rapid ca exista un link catre acest site care e nefunctional. Linkul se afla atat pe Tehnomil cat si pe Wikipedia.
Asa ca mentionez si alte aspecte mai putin cunoscute ale istoriei noastre care se afla pe site-ul Asociatia traditia Militara in ideea de a nu se pierde aceste detalii.
Proiect romanesc de pusca-mitraliera ZB
Cabinetul Militar al Conducătorului Statului, Intare No. 12/3699, 1943, luna VII, ziua 6.
„Domnule Mareșal
Subsemnatul Locovei Aurel din Huși, str Sf. Gheorghe, nr 4. Cu supus respect prezint un model de armă automată standard cal. 7,92 cu următoarele caracteristici:
1. Armă portativă putându-se trage cartuș cu cartuș.
2. Pușcă mitralieră, cu încărcătorul de la mitraliera de Z.B de 20 cartușe.
3. Mitralieră, cu banda de la mitraliera Z.B.
4. Pistol automat cu încătcător special de 25 cartușe.
Această armă va putea înlocui mitraliera Z.B și va reduce numărul oamenilor la grupă micșorând și numărul răniților, fiind răspândiți mai distanți trăgător de trăgător, cu aceeași rețea de foc pentru a neutraliza în scurt timp de inamic.
În atac, cu încărcătorul puștii mitralieră Z.B, iar când sunt surprinși de contraatac, introducem banda pentru a avea debit mare de foc în timp scurt. Ca pistol mitralieră se poate întrebuința în luptele de stradă, cazemate și adăposturi baricadate, putându-se mânui ușor și la sărituri peste obstacole.
Ca armă portativă, putându-se trage cartuș cu cartuș pentru a induce în eroare pe inamic că se găsesc numai câțiva trăgători cu arme și ale da posibilitatea să se apropie cât mai mult pentru a fi neutralizați imediat introducându-se banda. Prototipul armei de mai sus, doresc să-l realizez într-un arsenal al armatei. ”
Supus la ordine. Semnătură olografă.
„Arma se compune din
1. Teavă.
2. Corpul Armei.
A.
1. Teava de lungime 42 cm cal. 7.92mm.
2. Manșan protecție de țeavă și port crăcan,
3. Aparat de amortizare și recul 1.
4. Cătarea.
B.
1. Corpul armei cu două șanțuri care se sfîrșesc elicoidal.
2. Pana de fixare a țevii în formă de coadă de rîndunică
3. Alimentatorul cu anexele lui.
4. Închizătorul cu capacul mobil.
5. Aparatul de dare a focului cu garda trăgaciului.
6. Aparat motor.
7. Aparat de armare și regularea focului.
8. Patul cu aparatul de amortizare 2 și regulatorul de dare foc cu foc.
9. Înălțătorul cu deriv.”
Sursă: A.N.I.C
Pe site mai apar si niste fotografii fara nici o explicatie
Mai exista pe site-ul amintit niste detalii despre trupele de parasutisti romani
Batalionul 4 parasutisti
Prima companie de paraşutişti din România a fost formată, exclusiv din voluntari proveniţi din toate categoriile de arme, sub egida Aeronauticii Regale Române, la 10 iunie 1941, 12 zile înaintea intrării României în al Doilea Război Mondial. Scopul a fost crearea unei unităţi militare capabile de operaţiuni de genul celor germane în Belgia, Olanda sau Creta. Au urmat 2 alte companii, una în 1942, alta în 1943.
Aceste trei companii, primele două cu armament uşor, iar a 3-a cu armament greu de infanterie, au format Batalionul 4 Paraşutişti. Acesta a fost ataşat celor 3 batalioane de aerostaţie militară (baloane de baraj aerian). Batalioanele de baloane însumând 7 companii, numerotarea companiilor de paraşutişti a început de la 8.
În octombrie 1943 obţinuseră brevetul de paraşutist 215 militari. Dorinţa de a accelera creşterea capacităţii de luptă a acestei arme a dus la constituirea unui regiment de paraşutişti care trebuia să atingă numărul de 2877 de oameni; totuşi, din cauza duratei mari de instrucţie specifică,foarte pretenţioasă şi riguroasă, nu s-a atins cota de încadrare planificată pănă la finele ostilităţilor.
Armata de uscat a format un batalion aeropurtat cu structura identică cu cea a unui batalion de vânători de munte. Dificultăţile operative erau legate de capacitatea de transport. În 1943 devine disponibilă capacitatea de transport necesară unor operaţiuni de desant, formate din câteva avioane Junkers-52, 27 de planoare de construcţie germană DFS-230 şi un număr de avioane vechi modificate, bombardiere sau avioane provenite de la transportul aerian civil (Potez-65, IAR-39, etc). Era prevăzută alocarea a 54 de avioane Ju-52.
Dotarea paraşutiştilor consta în: pistolete, puşti, diferite pumnale speciale, pistoale mitralieră, puşti-mitraliere, mitraliere,mortiere de 60 mm si 81,4 mm, tunuri antitanc si motociclete Zündapp.
Se stie că paraşutiştii români au efectuat operaţii ultrasecrete de cercetare, diversiune şi sabotaj în teritoriul inamic în timpul campaniei din est, în special prin Compania Misiuni Speciale, începând cu batalia pentru Odesa. Detaliile au ramas necunoscute, întrucât comandanţii unităţii au distrus arhiva la intrarea armatei sovietice în ţara.
La 23 august 1944, România, acuzând nerespectarea de către Germania a obligaţiilor sale referitoare la apărarea teritoriului său, a iesit din razboi, garantând retragerea paşnică a trupelor germane. Insă Hitler a ordonat bombardarea unor obiective româneşti şi o operaţie militară fulger cu trupe speciale ca vârf de lance, care să restabilească situaţia. Trupele de comando germane sub comanda directă a Abwehr-ului, Batalionul 500 Paraşutişti Waffen din SS din Divizia Brandenburg, au desantat la Boteni si la Ţăndărei pe 24 august. Primul lor obiectiv era preluarea controlului asupra Corpului 1 Aerian Român şi pregătirea terenului pentru desantarea ulterioară a unui număr mare de trupe germane.
Paraşutiştii români, staţionaţi pe aerodromurile din jurul capitalei, împreuna cu unităţile de gardă ale aviaţiei, au atacat trupele speciale germane şi le-au scos din luptă.
O parte a Batalionului 500 Paraşutişti Waffen din SS din Divizia Brandenburg scapă şi face joncţiunea cu gruparea general Gerstenberg de la aeroportul Otopeni (peste 2000 de militari cu mijloace mecanizate şi 58 de tunuri) şi din pădurea Băneasa (peste 4000 de militari). Intăririle masive ce urmau să aterizeze aici au fost interceptate şi în mare parte distruse de aviaţia de vânătoare şi artileria antiaeriană română.
Forţele române, între care şi Bat. 4 Paraşutişti, care asaltau poziţiile bine intărite ale germanilor au obţinut ajutor din partea aviaţiei americane. Din păcate, o eroare de coordonare a făcut ca sub bombele americane să piară jumatate dintr-o companie de paraşutişti români. Operaţiile au continuat şi pe 28 august ultimele trupe germane din încercuire s-au predat, circa 1900, între care 7 generali şi ultimii supravieţuitori ai Batalionului 500 Waffen SS al Diviziei Brandenburg.
Comandantul Bat. 4 Paraşutişti a fost decorat cu Ordinul “Mihai Viteazu cu Spade” cl. III pentru bravura în luptă.
Batalionul 4 Paraşutişti a fost retras de pe teatrul de operaţii în septembrie, la scurt timp după venirea armatei sovietice. Unitatea a fost desfiinţată din dispoziţia comandamentului sovietic în februarie 1945.
Uniforma de lansare a paraşutiştilor români consta în:
– combinezon de lansare din doc kaki deschis, cu guler răsfrânt, cu fermoar de închidere în faţă, în mijloc, de sus până jos, cu buzunare aplicate, cu fermoar, două la piept, două pe partea frontală a pulpelor – cu fermoarul înclinat spre exterior, două de trecere, pe cusatura laterală a pantalonilor şi un buzunar strâmt cu nasture pe gamba dreaptă pentru pumnal. Pantalonii şi mânecile erau strânse la capete cu elastic.
– boneta de aviaţie sau bereta neagră/bleu-marin închis cu însemnul aeronautic metalic – acvila cu aripile deschise, cruciată, încoronată, pe cunună de lauri, ţinând o spadă, sau boneta de aviaţie gri-bleu.
– casca de paraşutist model german
– cămaşa albă, ulterior şi bej, făcută din mătase de paraşută, purtată cu cravata neagră
– bocanci din piele natur sau neagră, purtaţi cu ciorapii traşi peste pantaloni, rulaţi în jos şi răsfrânţi peste bocanci, sau cu jambiere din piele natur cu 3 cureluşe
– centură din piele natur, cu pafta neagră, simplă sau din alamă, lisă sau ornată cu o coroană;
– cartuşiere din piele natur, de formă pătrată, fixate pe centură, frontal, de o parte şi de alta a paftalei, sau port-incarcatore din doc pt pistol mitraliera german MP-40;
– sac de merinde din doc kaki, purtat în bandulieră pe şold;
– bidon românesc sau german, purtat la centură;
– orologiu cu 4 cadrane Arbor Sport sau Rodana Sport
– pistol Walther sau Luger de 9 mm
– pistol-mitralieră MP-40 cal. 9 mm sau carabină ZB cal. 7,92 mm
– pumnal special cu lamă rabatabilă de 185 mm
– insignă de paraşutist (metal cu email): cifru regal surmontat de paraşută şi flancat de aripi deschise
Gradele, după regulamentul aviaţiei, se purtau pe manşete, pe mânecă sau epoleţi.
Despre afirmatia
Se stie că paraşutiştii români au efectuat operaţii ultrasecrete de cercetare, diversiune şi sabotaj în teritoriul inamic în timpul campaniei din est, în special prin Compania Misiuni Speciale, începând cu batalia pentru Odesa. Detaliile au ramas necunoscute, întrucât comandanţii unităţii au distrus arhiva la intrarea armatei sovietice în ţara.
numai timpul ne va arata daca vor aparea alte detalii.
In incheiere, apreciez munca depusa de Observatorul militar, as avea doar o corectura de facut
In video se vorbeste de tunul antitanc Bofors model 1936, calibru 47 mm
Tunul Bofors amintit a avut calibrul 37 mm, ne-a fost furnizat de germani din capturile poloneze
Autor: Caudillo
Posted in 
Tags:
interesant si captivant.
“Se stie că paraşutiştii români au efectuat operaţii ultrasecrete de cercetare, diversiune şi sabotaj în teritoriul inamic în timpul campaniei din est, în special prin Compania Misiuni Speciale, începând cu batalia pentru Odesa. Detaliile au ramas necunoscute, întrucât comandanţii unităţii au distrus arhiva la intrarea armatei sovietice în ţara.”
Nu se stie deloc.
Se stie ca SSI a trimis agenti in disp inamic, prin parasutare, atat.
Compania misiuni speciale se pregatea prin Bucuresti (exercitiu cu obiectiv Palatul Telefoanelor) si pe langa Curtea de Ag. Asta a facut tot razboiul.
Era o forta de reactie rapida mai curand, vs nemti/unguri. Nu existau mijloace pt actiuni cu subunitati in adancimea teritoriului inamic, doar niste planuri utopice.
Puteau fi parasutate subunitati de la companie in sus in spatele frontului de est (nu de catre noi), dar cu sanse minime de intoarcere. Au fost careva misiuni, nivel pluton/plutoane, la nemti. Fara vreun impact deosebit.
Solutia tehnica ” cu incarcatorul sus ” este foarte OK , cartusele trase se ejecteaza in jos , in acest fel se micsoreaza posibilitatea ca sa intre mizerie ( nisip , mal vascos si / sau noroi , cu sau fara resturi vegetale , apa inghetata sau aproape de punctul de inghet etc ) in mecanismul alimentare / extractie / de dare a focului iar arma devine mult mai fiabila .
Gravitatia ajuta !
Tehnic vorbind , unicul dezavantaj al acestei solutii tehnice este ca trebuie deplasata in lateral linia de ochire .
Aici apare dilema clasica – care este ochiul director al tragatorului – implica o o selectie a resursei umane disponibile .
Idem si in cazul armelor ce au comenzi nonreciproce – stangacii trebuie sa plece acasa .
Ca avantaj secundar apare posibilitatea de a te lipi de sol , lucru care nu il poti realiza cu pusca mitraliera de cal 7,62×39 avand incarcator standard de 40 …
@habarnistul: si totusi, solutia spre care au mers toate LMG-urile moderne a fost tocmai asta, cu incarcator la partea inferioara, nici una nu mentine solutia de la ZB deci poate ca nu a fost cea mai fericita alegere. Exista o limita de la care posibilitatea de a te lipi pe sol nu mai functioneaza, mai ales pe teren denivelat.
Probabil ca o solutie acceptabila si la momentul ala era montarea in lateral, ca la Johnson sau FG-42. Se mentinea fiabilitatea, se putea creste capacitatea fara nici o grija si se scapa de linia aia de ochire ciudata.
Habarnistul,
Bănuiesc că te referi la pușca mitraliera ZB.
Mie nu mi a plăcut niciodată acea armă, încărcătorul avea numai 20 de cartușe.
Nici faptul că avea linia de ochire în lateral.
Un dezavantaj al soluției încărcătorul sus e că încărcătorul nu poate fi prea lung.
Britanicii foloseau un încărcător curb de 30 de cartușe, mai mare decât al nostru.
Asta cu lipitul de sol nu știu ce să zic, trebuie să uzi pământul în fața armei, că se ridică tot praful și te vede inamicul.
Madsen lmg, nu mi se pare un exemplu care avantajează soluția cu încărcător sus
https://en.wikipedia.org/wiki/Madsen_machine_gun#/media/File%3AKITLV_A1225_-_Militairen_van_het_KNIL_oefenen_met_een_mitrailleur_op_het_schietterrein_te_Soerakarta%2C_KITLV_44956.tiff
https://youtu.be/wDp_OmL5IDA?si=sfxACs_fYQPkAn_L
Vreunul ati tras cu ZB-ul? La sfarsitul anilor 80 era inca la GP, am vazut-o si in poligon, nu numai in foto.
@Caudillo : exact , ma refer la subiectul acestui articol ( proiect romanesc de pusca mitralera ZB descris de dnul Locovei Aurel din foto de mai sus ) .
Desigur , in imagine este un incarcator normal de 20 de cartuse .
Cat despre solutia tehnica cu incarcatorul sus , cautati pe net despre Owen SMG , probabil cel mai urat cu spume pistol-mitraliera , dar considerat cel mai fiabil din WW2 .
Desigur , aici nu discutam de Beretta 38 si PPS43 sau alti campioni la categoria ” open ” .
https://web.archive.org/web/20230125133434/https://www.gunshows.co.nz/wordpress/167/
Habarnistul,
Îmi era cât de cunoscut smg Owen, intr adevăr
era cel mai urât smg din lume și nu mi a plăcut.
Așa cum îmi spunea un instructor, că să aplici o procedură, trebuie sa ți placa, trebuie să o înțelegi, trebuie să vrei sa o aplici.
Numai când văd încărcătorul ăla in sus mă apucă toate nebuniile.
Plus că am fost învățat să verific câmpul de tragere după terminarea tragerii, încărcătorul in sus blochează o parte din câmpul vizual.
Soluția Madsen cu încărcătorul intr o parte mi se mai bună, cel puțin Madsen are linia de ochire obișnuită
Admin- nu te lipești de niciun sol, sau poate se lipeau dinozaurii din anii 40-50, am avut trageri cu diferența de nivel și după regulament făcut de comunisti.
Old wives tales.
Ai ditai arcul la încărcător și vorbim de gravitație :)).
Deci n-am tras niciunul de-aici cu ZB-ul, sa fie serioși.
Ca tot e Bobo in clip, nu știu de ce insistă să se batoseze in uniformă, e comic și nu într-un mod Blackadder, pur și simplu da prost modul asta pedant, cu mustăcioară, când ești ca o roșie umpluta in uniformă, sorry.
Ma rog, e muzeograf, pe cale de consecință.
Scrisoarea este data din 1943 , cand deja produceam la Cugir ZB30 , avand un concept mult mai bun decat varianta britanica , japoneza , chinezeasca etc .
Varianta romanesaca avea obloane care inchideau ( pentru transport ) locasul incarcatorului si fereasta de ejectare , avea regulator de gaz , teava schimbabila etc .
Pe toti soldatii astia din WW2 nu-i deranja ca linia de ochire era dispusa pe laterala ???
Cat despre panica unor cititori , nu gravitatia alimenta arma cu cartuse , ci arcul impingator al incarcatorului .
Gravitatia ajuta mizeria sa iasa din arma .
Owen avea un compensator cu patru ferestre , lucru care a inspirat probabil pe cei de la Cugir la modelul LP7 , dar cu doar doua ferestre .
Cat despre alimentarea cu incarcator sus , FN P90 inca foloseste acest principiu .
Bine , FN au testat tot felul de solutii avangardiste , cum ar fi ejectarea cartuselor in fata etc .
Ca sa nu mai apara intrebari intrebatoare , nu am tras niciodata cu ZB30 , nici cu LP7 , nici nu am avut in dotare iatagan sau hanger , ca nu am facut armata la ieniceri , spahii sau akingii ( sic ) .
Sa revenim totusi la subiect .
Caudillo, in ce poligon privat ai tras? Numa’ întreb.
La trageri in lumea reală înveți kkturi simple, pt inceput sa nu întorci arma în altă direcție decât sunt țintele.
Poți trage in țintă altuia, daca e prost și n-o da jos, cel puțin în unele unități, se practică, bineînțeles la ordin.
Nu tre să-ți placă nicio procedura, alea-s bulshituri semidocte, am mai pomenit de porcăria de chicken wing din regulament, folosita și de parașutiști in 1941, că tot ești istoric.
A trecut o luuunga perioada până să se permită și ușoare licențe poetice la trageri, dar la alea fara calificative întâi.
Mă refer la unități serioase, că la Rambo Niculescu și la parașutiști trăgeau in 90 in delir prin poligoane, erau “netrasi” înainte de 89 băieții.
Unii (vorba vine) retardați încă o folosesc, csf ncsf.
Verificarea aia o înveți târziu, daca e cazul, in anumite unități doar, pt simplul motiv că se face îndreptând și arma unde e privirea, mai Caudillo, mai.
Și aia nu vrei s-o faci in poligon, pe aliniament, mă rog, tu vrei, dar nu e voie.
In poligoane de tir dinamic, la privați, e alta treaba, acolo tragi cum vrei.
Bre habarnistule, sorry că te-ai supărat, dar sunt prea vânătorești unele relatări.
Macar draq, eu am văzut ZB in poligon, la GP, la tragere, l-am și ținut în mână, in anii 80, eram cu PTAP-ul în același poligon (pionier, nu UTC-ist, club sportiv, nu aia de liceu).
Nu că ma laud, că nu e nicio lauda că am ținut o antichitate (și la vremea aia) în mâini. Piesa de muzeu.
Bren adevărat am văzut in anii 90, la Paris, la muzeu, da, am zis că e piesa de muzeu, repet, că uneori chiar e cazul sa evoluam.
Mă rog, 2 zile “nu m-am mai spălat pe mâini”, prima arma adevărată atinsă, însă m-am vindecat de multa vreme de utecisme.
Și că tot pomenești de panica, te-ai regăsit în descriere, aia e, nu era vreo aluzie.
Am zis f clar: ai ditai arcul la încărcător și vorbim de gravitație.
Ți-a scăpat porumbelul, nu-ți vânez greșelile.
Aia e bre, fac mișto câteodată, că e cazul, altfel unii nu-ntelegeti.
Cu ochiul director și stângacii iar ești pe câmpii, nu mai dezvolt, că oricum probabil nu înțelegi.
Aia e…csf ncsf, dad’s army
FN P90 are încărcătorul sus, dar acolo e vorba de altă soluție tehnică, cartușele se deplasează mai mult în plan orizontal.
https://youtu.be/RuSkNq7JZLo?si=zfgP1X6_JUZ8ippa
Aș scrie mai multe articole despre industria românească de armament in ww2, să văd cum stau cu timpul și dacă prezintă interes subiectul.
Din păcate erau probleme mari in acea perioada, România a avea mari probleme cu producția de armament, multe fabrici nici măcar nu reușeau să lucreze în trei schimburi.
Caudillo : uite inca un subiect gasit pe net , dar aproape uitat in prezent .
Sper sa prezinte importanta pentru restul cititorilor !
“De numele generalului de brigadă Ion Bungescu (1898 – 1948) se leagă apariţia primelor tunuri antiaeriene din Armata română şi primul aparat de conducere a focului de concepţie românească.
Ofiţerul inventator Bungescu a realizat, în 1925, primul aparat central de tragere, deschizând seria unor strălucite invenţii pe această linie, unele în premieră mondială. Acestea aveau să conducă la o rapidă evoluţie a artileriei antiaeriene sub aspectul conducerii şi preciziei focului. Aparatul construit în 1925 a fost introdus în serviciu în anul 1926, în dotarea bateriilor de artilerie antiaeriană înzestrate cu tunuri de calibru 76,2 mm cehoslovace.
Seria realizărilor căpitanului Bungescu a continuat cu un al doilea model, perfecţionat, care a fost introdus în înzestrarea artileriei antiaeriene în anul 1928. A urmat, în anul 1935, cel de-al treilea model, cunoscut sub denumirea de „aparat central simplificat“, pentru ca, în toamna anului 1938, să apară aparatul central „Maior Bungescu“, sub formă de prototip, omologat în anul 1939.
Acest aparat, în variantele menţionate mai sus, a fost utilizat în artileria antiaeriană din anul 1936 până după al Doilea Război Mondial, când performanţele avioanelor cu reacţie au dus la scoaterea lui din dotare.
Valoarea realizării inventatorului român consta mai ales în aceea că permitea, în anii 1926-1928, executarea în România a tragerilor indirecte, centralizate cu noul aparat, a cărui funcţionare se baza pe metoda geometrică de calcul. Pe timpul tragerilor, toate măsurătorile şi calculele se efectuau de către aparatul central de tragere, care, prin teleindicaţie, transmitea continuu la tunuri elementele de tragere – unghi de înclinare, azimut, distanţă, focos –, ochirea executându-se, astfel, indirect.
Profesionalismul generalului Bungescu a imprimat standarde ridicate artileriştilor antiaerieni, pe care i-a format în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial (când a fost seful Scolii de ofiteri de artilerie antiaeriana). Astăzi, pentru a-i onora memoria, Tabăra de instrucţie şi poligonul de tragere al Forţelor Aeriene de la Capu Midia, îi poartă numele. “
Uite aici: Aparatul de conducere a focului AA “Ion Bungescu”
Pistolul probabil e o chinezarie gen Adibas, asemanarile cu P38 sunt flagrante, sunt “convins” ca mecanismul e altul. Sau nemtii au copiat proiectul, cum au copiat toti de la noi, placa veche a mejterilor comunisti, dar placa avea acea traditie
Luneta aia IOR “inspirata” dupa una sovietica, la fel, pe undeva e comic modul ca au recunoscut sursa, adica mejterii doar s-au inspirat, nu au copiat-o.
Bungescu- “stralucite inventii”, “premiera mondiala”.
Aceeasi mitoligie raspandita propagandistic de “istorici”.
Da, a inventat un aparat ok, dar nu vreo minune in premiera.
In rest a fost ca inventiile lui, la “si altele”.
@Xv: Exista pistoale care seamana foarte mult intre ele dar mecanismele sint complet diferite. Ex.: Luger vs Lahti L-35 vs Nambu.
Daca e ceva de criticat la inregistrarea respectiva, e ca nu arata si dezasamblarea, ar fi clarificat multe necunoscute, inclusiv provenienta mecanismului.
Dar daca e sa luam de buna descrierea, atunci e posibil ca inspiratia sa provina nu de la P38 ci de la Mauser 1906/08, singurul pistol cunoscut a folosi mecanismul descris. De notat ca si Mauser 1906/08 seamana foarte bine la exterior cu mult mai celebrul Mauser C96, desi mecanismele sint complet diferite.
Altfel, e de remarcat calitatea fabricatiei (e doar un prototip, e adevarat), finisajul parand superior pistoalelor actuale produse de industria nationala, chiar si a celor “editie speciala”.
Offtopic, dar tot un pistol copy-paste grosolan, insa pt talibanii comunisti, 100% original:
“Pistolul Carpați, cea mai proastă armă produsă în România. Copiat după un Walther pentru securiști
Pistolul Carpați, produs în anii ’70, a fost în dotarea polițiștilor români până în urmă cu câțiva ani. Cei care l-au folosit spuneau că mai degrabă arunci cu el decât să tragi, atât de slabe au fost aceste arme.
Primele pistoale Carpaţi au ajuns la poliţiştii români în 1974. Arma este de fabricaţie românească şi a fost făcută la Cugir.
Noul pistol românesc ar fi trebuit să fie fabricat la Uzinele 6 Martie Zărneşti. În acelaşi an, 1972, un colonel de la Inspectoratul Judeţean de Securitate Braşov predă la Uzina Mecanică Cugir un singur exemplar de Walther PP ce fusese studiat anterior de braşoveni.
Arma era destinată uzului lucrătorilor de la securitate iar modelul copiat, dupa cum vom vedea, potrivit acestui scop.
Pentru acest produs, responsabilul echipei de proiectare a fost ing. Marcu Damian colaborând strâns cu atelierul de prototipuri condus de maistrul Sterca Niculae. Procesul de prototipare şi omologarea s-au desfăşurat în perioada 1972-1974, conform Asociației Naționale a COlecționarilor de Arme.
În realizarea modelului experimental, ulterior a prototipului, s-au depăşit unele dificultăţi.
Relevând prin măsurare directă cotele realizate (funcţionale) ale unicului Walther PP cal. 7,65mm disponibil, proiectanţii au calculat lanţul dimensional şi au stabilit dimensiunile nominale.
Exemplarul avea o stare avansată de uzură a ţevii şi a camerei cartuşului , cotele relevate fiind orientative.
Cartuşul 7,65×17 mm nu se fabricase în România iar U.M.Sadu primeşte sarcina de asimilare în paralel cu dezvoltarea armei la U.M.C. . Camera cartuşului şi conul de forţare sunt calculate pentru a corespunde cartuşului, asigurându-se ajustajele cu joc. Până astăzi pistolul Md.74 consumă muniţie 7,65×17 de la orice fabricant deci calculul a fost corect.
Elemente copiate, dar cu modificări
Faţă de PP-ul relevat, geometria corpului prezintă mici diferenţe utile. Mânerul are la partea anterioară o rotunjire elegantă. În zona posterioară coada prelungită (en. beavertail) protejează mai bine decât la PP zona tenară a palmei ( între degetul mare şi arătător) de cursa dinapoi a închizătorului. La PP sau PPK închizătorul zgârie mai mult mâna (en. web bite), posibil făcând trăgătorul să adopte o priza mai joasă afectând întrucâtva precizia. Versiuni mai recente Walther au primit o coadă prelungită.
Similar Makarov-ului și spre deosebire de majoritatea pistoalelor din familia PP, Md.74 a fost proiectat cu un zăvor de încărcător în partea de jos a crosei. Renunțarea la zăvorul lateral dreapta din spatele gărzii trăgaciului face reîncărcarea mai lentă și cere a doua mână pentru deszăvorârea și extragerea magaziei consumate.
Probabil motivul nu a fost a face eliberarea încărcătorului pentru stângaci la fel de facilă – caracteristica această ambidextră a fost o consecință fericită. Ținând cont de destinația specială, se preconiza portul ascuns/disimulat al armei (en. concealed carry) și zăvorul plasat pe fundul mânerului elimina riscul presării neintenționate a butonului lateral.
De altfel au existat și unele PP și PPK cu zăvor inferior, între modelele dinainte sau din timpul războiului, astăzi exemplare rare.
Încărcătorul este similar celui PP în 7,65 dar este proiectat cu unele diferenţe esenţiale. Păstrează cele 7 orificii pentru verificat numărul cartuşelor introduse, al optulea cartuş de sus vizibil prin decuparea de încărcare.
Nu are decuparea pentru zăvorârea laterală iar zăvorul intră în contact cu partea inferioară. La introducerea şi extragerea magaziei, zăvorul cu arc stă în contact cu spatele acesteia nelăsând magazia să cadă liberă.
Carpaţiul nu a copiat nici simpla tablă de fund a Walther-ului standard şi, din păcate, nici călcâiul proeminent de bachelită -elegantul opţional Walther. În schimb a montat o bază din duraluminiu, cei 5mm grosime neoferind mult sprijin pentru degetul mic al mâinii tari.
2 magazii cu câte 6 cartușe
Ridicătorul de cartuşe are o bridă verticală de ghidare suplimentară ce este prezentă şi la FÉG PA-63. Deşi încărcarea nominală este de 8 cartuşe, puţine încărcătoare alimentează corect mai mult de 7 cartuşe şi, după cum vom vedea, norma de echipare era de 2 magazii cu 6 cartuşe.
Manșonul închizătorului a fost proiectat cu mici diferențe față de PP. Crestăturile pentru manevrare (en. slide serrations) nu sunt verticale ci sunt înclinate la același unghi pe care îl are crosa cu axa țevii şi au un aspect mai brut. La partea superioară a manșonului, în fața înălțătorului sunt 2 frezări adânci simetrice ce nu ajută realmente la tragerea închizătorului. Majoritatea PP-urilor au un știft indicator pentru cartuș pe țeavă, însă acesta împreună cu arcul său nu au fost păstrați la proiectul românesc.
Închizătorul are o altă curbură la partea spate ce se continuă armonios cu forma „beavertail”-ul specific mai lung.
Aparatele de ochire s-au perpetuat de la modelul relevat german: cătare fixă obţinută din frezarea semifabricatului de manşon din oţel şi înălţător prins în coadă de rândunică reglat pentru devierea laterală şi ştemuit în poziţie. Cătarea prototipului și a primelor loturi a avut o formă triunghiulară în vederea laterală, ulterior în serii mai târzii capătă o formă de patrulater.
Seria “0”, în 1974
În cursul anului 1974 se realizează seria “0”. Aceasta este supusă unei probe de rezistență de 3000 de cartușe trase per armă. Trecând proba se consideră că viața garantată a fiecărui pistol este de minim 3000 cartușe. La poligonul subteran al UMC ce aparținea de secția A, s-au făcut verificări la țintă de la 25 m.
Astfel se omologhează pistolul primind numele Md. 74 cal. 7,65 mm şi se face pregatirea de fabricaţie în uzină pentru serie mare.
Producţia este alocată secţiei “B” ce fabrica şi altă armă de succes omologată în 1974, P.S.L.-ul.
La sfârşitul lui 1974, începutul lui 1975, se recepţionează primele pistoale de către Securitate.
De-a lungul anilor de fabricaţie în comunism producţia va tot spori de la aprox 5000 exemplare/an până la un maxim de aproximativ 6000 exemplare/lună.
După Securitate, pistolul Carpați a intrat în dotarea Miliției
Miliţia este următoarea ce primeşte în dotare pistolul naţional, suplimentând şi apoi înlocuind o varietate mare de pistoale şi revolvere, provenite în bună măsură de la Poliţia interbelică. (Waltherul PP va fi fost și el în dotare întrucât poliția legionară importase de la uzina Zella-Mehlis 1200 de exemplare).
Pistolul se livrează într-o cutie simplă de carton cu un încărcător suplimentar.
Ajunge curând şi în dotarea armatei RSR, fiind distribuit cu precădere ofiţerilor, subofiţerii folosind mai voluminosul TT. La aviaţie şi tancuri este apreciat pentru dimensiunile mici.
Polițiștii au reclamat mai multe probleme de-a lungul timpului
Un poliţist bucureştean a explicat, sub protecţia anonimatului, acum câțiva ani, riscurile la care se expune dacă este nevoit să-şi folosească arma din dotare. Avea un pistol Carpaţi fabricat acum 45 de ani.
Poliţist de la Poliția Capitalei: “Pot să spun că nu te poţi simţi în siguranţă cu armă din 1974. Şi nu este atât de precisă cât ar trebui să fie. Se blochează foarte des, sunt foarte uzate, asta pune poliţistul în dificultate, în momentul în care ţi s-ar bloca arma în timpul unei acţiuni”.
Inca una dintre realizarile “originale”, dar istoricii (deopotriva istericii) uita de obicei sa menționeze rolul esential al cehilor.
“Orita M1941
As WWII began, the Romanian Army used primarily Mauser rifles and ZB-30 light machine guns, along with a wide variety of different submachine guns. It was decided that a domestic SMG design was necessary, and by 1941 a gun had been designed at the state arsenal at Cugir (the same arsenal that produced the thousands of Romanian AK rifles was saw imported into the US in past years) by Nicolae Sterca and Leopold Jaska. The gun was named the Model 1941 Orita, after Captain Orita, another engineer who worked on the project.”
@Xv: implicarea cehilor in proiectul Orita este cunoscuta, n-am vazut sa fie “ascunsa” de nimeni, cel mult din necunoastere, avand in vedere ca istoria dezvoltarii Orita nu este foarte bine documentata. In principiu, “se crede ca a fost proiectata de …“.
Cat despre aportul cehilor, mai bine n-ar fi existat. Asta e, am pareri din ce in ce mai impopulare. Ar fi iesit probabil o arma mai “proasta” tehnic dar exista macar o sansa in plus sa fie un proiect industrial mai reusit – bineinteles nu exista nici o garantie, putea la fel de bine sa fie si o arma “proasta” si un proiect prost.
Habarnistul,
N am precizat la articolul despre Bungescu, dar aparatul său are o istorie dubioasă, că toată istoria românească interbelică.
Cum țara asta a fost și rămâne o țară de secături și de retardați, s ar putea că istoria aparatului Bungescu să rămână în ceață.
Nota Conferința și Comitetul materialelor de război 23.02.1938
Secretarul general arata că chestiunea aparatelor de ochire nu a fost rezolvată. Avem un aparat bun in țara și nu le folosim (aparat “Maior Bungescu”)
Inspectorul tehnic afirma că aparatul Bungescu nu a dat rezultate bune.
Ion Antonescu, ministrul apărării: Dacă avem inventatori romani, care creează lucruri bune, trebuie sa i încurajăm. Cine se opune că acest aparat să fie introdus, dacă în adevăr este bun?
Domnul secretar de stat: Generalul Popescu Gheorghe.
Ion Antonescu: Și cine se duce in comisie în străinătate pentru aparate?
Inspectorul tehnic: Generalul Popescu Gheorghe.
Ion Antonescu: În acest caz să nu se mai trimită generalul Popescu în străinătate. Să se aducă aparatele in tara.
Inspectorul tehnic: Aparatele costa scump. Nu pot fi aduse. Fabricile nu le dau nici pentru trageri.
Ion Antonescu: Dacă nu se fac trageri cu aparatele, să nu se mai ducă comisia. Dar de ce se trimite o comisie noua in țara, când avem o comisie pentru tunurile antiaeriene in Anglia?
Inspectorul tehnic: Comisia din Anglia nu are specialiști în tragerile antiaeriene.
Ion Antonescu:Cum am trimis comisia de recepție dacă nu sunt specialiști intransa.
Din elita artileriei, Adrian Stroea
După ce a urmat ùcoala Superioară de Război din Bucuresti (1930-1932), ca
urmare a rezultatelor exceptionale a fost trimis să urmeze úi cursurile celebrei scoli
Superioare de Război Saint-Cyr (1932-1933). Aceste cursuri au fost urmate, conform
regulilor vremii, de un util stagiu la Regimentul 401 Apărare Contra Aeronavelor. În
această perioadă s-a numărat între cei ce au audiat cursurile de istorie ale UniversităĠii
Sorbona.
Reîntors în Ġară a realizat un nou model de conducere a focului “Aparatul
central simplificat – sistem maior Bungescu” (1935). De mentionat că lucrarea de
prezentare a acestuia „Memoriu asupra aparatului control de preparatie și conducere
a tragerilor antiaeriene” a fost premiată în anul 1935 de Academia Română. Pentru
invenția sa a fost decorat cu „Meritul cultural pentru știință” clasa a II-a, prin Decretul nr. 730 din 1935. În același an, ca urmare a recunoașterii importantei acestei realizări ofiterului i-a fost acordat și ordinul „Coroana Iugoslaviei” clasa a IV-a.
Perseverent în activitatea de cercetare științifică, a realizat, 3 ani mai târziu
“Aparatul central de tragere-model Bungescu-1938”. Această realizare a avut un
puternic ecou inclusiv în străinătate. Deúi mai multe uzine au solicitat licenta,inclusiv
din Germania, contra unor sume considerabile. Bun român, ofițerul a oferit gratuit
documentele specialistilor Uzinei Reșița .De retinut că acest model de aparat a echipat
artileria antiaeriană română în cel de-al Doilea Război Mondial.
Xv : n-ai tu treaba cu balistica externa si ecuatiile diferentiale … ca la scoala de gradati nu se preda balistica .
QED
Tot ce pot spune e că furau nemernicii ăia din perioada interbelică, ăștia din ziua de azi sunt mici copii fata de ei.
Îl mințeau pe Antonescu fără nici o jenă.
In comisia din Anglia se afla Nestorescu, inventatorul tunului antitanc Reșița, care era un cerber feroce la CTC, i a pus pe englezi să folosească alte materiale pentru că nu corespundeau cu cerințele din contract.
Și evident că Nestorescu și a dat seama că predictoarele Vickers erau depășite tehnologic, respectiv că nu erau proiectate pentru vitezele de atunci ale avioanelor.
A comunicat situația în țară la Ministerul Aviației și Marinei și a primit ordin să preia predictoarele Vickers așa depășite și inutilizabile cum erau.
Și așa s au făcut achizițiile militare românești, s au cumpărat predictoarele Vickers pe bani grei, apoi s au folosit aparate Bungescu, la care Bungescu n a cerut nici un ban.
Habarnistule, am facut REi, tataie.
Referitor la inspiratul după diverse modele de armament, exemplul polonez arata cum trebuie să procedeze un stat cu resurse financiare mai modeste, dar care are nevoie de armament
https://pl.wikipedia.org/wiki/Karabin_maszynowy_wz._30
Încă o dată, mitralierele Browning au câștigat testele, dar versiunea originală s-a dovedit a fi mai bună. Mitraliera Browning camerată pentru un cartuș german furnizat de Vickers s-a dovedit puțin mai proastă. Atât personal, cât și prin intermediul agentului său european, Colt a cerut în schimbul licenței de producție o comandă de cel puțin 3.000 de unități din seria pilot și 450 de mii de dolari, ceea ce la cursul de schimb de atunci (1 USD – aprox. 9 PLN) ar costa peste 4 milioane de zloți.
Statul Major General a fost foarte reticent în a cumpăra arme din străinătate, mai ales după scandalul privind contractul pentru mitraliere ușoare wz. 28. La acea vreme, compania belgiană FN , acționând ca agent al Colt, a oferit o licență și documentația de producție, susținând în mod fals că armele prezentate la concurs proveneau din producția de serie din Herstal . În realitate, erau mitralier americane. Mai mult, la momentul semnării contractului, FN nu avea niciun drept de a vinde licența. Problema a ieșit la iveală când Polonia a comandat 10.000 de mitraliere cu o dată de livrare de șase luni. S-a dovedit că belgienii nici măcar nu terminaseră de convertit documentația din unități de măsură în inci în unități metrice. Drept urmare, data livrării a fost amânată cu aproape doi ani, iar aceștia nu au dorit să plătească părții poloneze penalitățile contractuale datorate
Prin urmare, discuțiile cu agentul european al Colt au fost reticente. Cu toate acestea, s-a găsit o altă cale de ieșire din această situație – inginerul Jan Skrzypiński , director adjunct al Fabricii de mitraliere, a descoperit că brevetele la care se referea Colt expiraseră deja în Polonia. Prin urmare, designul puștii Browning nu era protejat legal în Polonia. După ce descoperirea lui Skrzypiński a fost confirmată de o echipă de avocați, s-a luat decizia de a copia puștii Browning și de a începe rapid producția acesteia în Polonia. Jan Skrzypiński a primit un bonus de 65.000 de zloți pentru descoperirea sa, ceea ce reprezenta aproximativ 1,5% din valoarea contractului neîncheiat cu Colt.
Principalul destinatar al mitralierelor grele wz. 30 a fost Armata Poloneză, care a primit un total de aproximativ 8.400 de unități ale acestei arme în anii 1931–1939. În plus, mitralierele grele wz. 30 au fost exportate în străinătate. Cel mai mare succes la export a fost vânzarea a peste 1.700 de mitraliere grele wz. 30 către Spania republicană în anii 1930. În plus, mitralierele grele wz. 30 au participat adesea la competiții străine de mitraliere grele, învingând adesea mitralierele Browning M1917 originale. Din păcate, PWU nu avea de obicei fonduri pentru a finanța astfel de tranzacții, iar contractele au fost preluate de companii concurente. În 1938, Fabrica de Stat de Armament a primit o comandă mare de export fără a fi nevoie de credit. Cumpărătorul a fost Turcia, care a comandat 500 de mitraliere grele wz. 30/39T modificate . Acest contract fusese probabil îndeplinit într-o oarecare măsură înainte de izbucnirea războiului
Tot un exemplu de la polonezi, pistolul Radom
https://en.wikipedia.org/wiki/FB_Vis
The pistol bears many internal and external similarities to the famous Colt M1911A1, which was the main inspiration behind the project – to the point that some consider the Vis to be an iteration of the Colt M1911. The Vis was designed by Piotr Wilniewczyc, and Jan Skrzypiński [pl] in 1930 at the Fabryka Broni (Arms Factory) in Radom under Director Kazimierz Ołdakowski.
It would not have been a wise thing, of course, to initiate a design without considering existing products. It was, rather, a matter of selecting the most successful and modern weapon model and, based on it, to try and create the perfect weapon. The most successful of those previously designed were… the [Colt Browning] Model 1911… created by John Browning, the most talented of builders in the world in the field of automatic weapons.
— Piotr Wilniewczyc, Vis 35 designer
Și nu erau polonezii singurii care se inspirau din alte tipuri de armament fără să plătească licența.
Spaniolii au făcut același lucru cu C-96 Mauser.
https://web.archive.org/web/20090209012559/http://www.1896mauser.com/spanish.htm
Despite an apparently bewildering variety of brands, it is most likely that there were actually only two Spanish manufacturers of pseudo-Mausers, Unceta y Cia (Unceta and Co., makers of the Astra line), and Beistegui Hermanos (Beistegui Brothers, makers of all the others). These Spanish guns were intended mainly for the Chinese market, and the vast majority were immediately shipped there.
Of the Spanish competition, Beistegui was first out the gate, with a pseudo-Mauser in 1926. It was modeled vaguely after the prewar and wartime C-96, with a full-length barrel and large grips – and, as an option, revived the 20-shot magazine which Mauser had abandoned a quarter century earlier. Mauser at the time was making Postwar Bolos, with short barrels and small grips. Unceta followed Beistegui’s lead with its Astra 900 in 1927. The Astra design had small grips but a decent prewar-size barrel, though only a 10 shot magazine. Mauser experimented with a reintroduction of the larger grip and longer barrel, making some 10,000 “pre-M30s” (my term – the books call them something like “M-30 Transitionals”) in, perhaps, 1928 – maybe the Spanish competition was waking Mauser up to the idea that a more substantial gun than the Bolo might be worth the effort. Unceta abandoned the small grip size after making about 1200 guns, and switched to something very much like the prewar and wartime Mauser-style full-size grip (and, curiously, the earlier Mauser type of lanyard ring pivot).
Beistegui upped the ante in 1927 with a select-fire version. Unceta again was left to play catch-up, coming out with the first select-fire Astra, the Model 901, in 1928, at about the same time following Mauser’s lead with the “pre-M30s” and changing to a dozen coarse grooves on its grip panels, abandoning the earlier fine grooves. With a (slightly) new model in 1930, Mauser showed serious signs of life. (This was when Mauser abandoned the traditional step frame and switched to a simpler but heavier style, actually following the Spanish lead.) Beistegui responded with a much-improved gun, the MM31 (which, despite the implication of that “31”, may have appeared in late 1930), a much closer copy of the Mauser original – rather M-30-ish, in fact, from the step barrel all the way down to the 12-groove grip panels. Beistegui almost immediately supplemented that with a 20 shot variant. Mauser still had no select-fire gun to compete with Beistegui’s 10 or 20 shot MM31 or Unceta’s Astra Model 901 or, slightly later, the 20 shot Model 902. And unlike the Spanish competition, Mausers were still limited to 10 shot magazines.
Mauser action in China
During this period, 1928 to 1930, sales (mainly to China) were tremendous. Beistegui was apparently cranking pseudo-Mausers out at rates of around eight thousand a year. Unceta was making perhaps five thousand 900 Series guns a year, in addition to its large production of military guns (Models 300 and 400) for domestic sales. Mauser was still easily in the lead, at something around 30 thousand C-96s – Bolos and, later, M-30s – a year.
The next design innovation was, again, from Beistegui – the first detachable-magazine version. (And about time, too). This was the third distinct version of the MM31 model. In May 1931, Mauser finally responded seriously to the Spanish assault, shipping a thousand detachable-magazine, select-fire Schnellfeuers to China. This gun brought Mauser up even with the competition – decent-size barrel, large grips, large detachable magazine, select-fire – albeit at a much higher price than the Spanish products. These first Schnellfeuers had the early mechanism described in the Nickl patent. Unceta was left playing catch-up, again, with the Astra Model 903 and its removable magazine. Beistegui wasted no time coming out with a fourth variant of the MM31, this one accepting Schnellfeuer magazines, a step never followed by Unceta. Mauser made about 3500 Schnellfeuers, then stopped production, apparently due to some durability problem with the Nickl mechanism.
Și din competiția cu spaniolii a apărut varianta Schnellfeuer
Polonezii au avut de unde copia , au avut propria scoala de arme etc .
Mie nu-mi place BAR , e prea grea .
Bine pe undeva e firesc , ca trage cu masivul 30.06 !
Ca treaba sa fie cinstita , au luat tot ce era bun de la BAR , dar au inlocuit inchizatorul cu ” genunchi ” si au ales ca sursa de inspiratie inchizatorul de la ZB26 , au montat o teava cu un profil usor si au scos functia de foc automat , pentru economie de munitie .
A rezultat Maroszek WZ38 M , o arma care nu a apucat sa se nasca , din motive de WW2 .
O arma foarte frumoasa ( parerea mea ) destul de moderna in 1938 .
La noi , in afara de Orita … bate vantul .
Bine , Orita era un smg interesant : percutorul nu-si arata capul ( sic ) decat daca inchizatorul se imbuca in camera cartusului , chestie care probabil i-a inspirat pe americani la una dintre variantele M3A1 .
Admin- nici n-am spus ca a fost ascunsa. Peste tot insa “geniul” armei e Orita. Cehul e pomenit in treacat.
Ca sa nu mai spun ca si-a mai asumat si un “Kalashnikov” autohton paternitatea.
17 ani la vremea aia.
”Oriţa” a fost primul model de succes creat de Nicolae Sterca în 1939, la vârsta de doar 17 ani. Arma a fost fabricată special pentru Regele Carol, care a şi vizitat fabrica din Cugir. Ulterior, pistolul-semiautomat a fost folosit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial de armata română.”
De ce mai aveau nevoie de ceh, daca deja existau 2 genii la noi?
Presupun ca esti de acord ca cehoslovacii erau cu mult mai dezvoltati industrial si tehnologic decat noi, noi am cumparat si pusti si mitraliere si tancuri si artilerie si camioane de la ei.
Nu invers.
Ei exportau si marilor puteri, noi nici macar lumii a 3a.
E suficient sa ne amintim de Bren, “englezeasca”, dar recunoscut elegant rolul esential al cehilor, care au venit cu know-how.
Noi aveam nevoie de cehi, nu invers. Daca ar fi fost in stare mejterii vremii sa faca arma singuri, nu il mai chemau pe omu ala “deajaba”, vb lor.
Bineinteles ca cehii erau la ani-lumina (multi) de noi. Nu asta am vrut sa se inteleaga. Problema cu Orita (arma, nu omul) era ca a fost proiectata in traditia cehoslovaca interbelica adica o arma dificil de produs, care avea nevoie de multe ore de uzinare. Nu era o arma adaptata productiei in stare de razboi, intr-o tara care avea deficit de forta de munca calificata. Asa ca, daca asta a fost una din contributiile cehilor la proiect, as fi preferat mai degraba o arma “slaba”, facuta dupa capul romanilor, dar poate mai bine adaptata la realitatile noastre si ale razboiului. Si disponibila in 1941, nu abia la incheierea razboiului. Nu avem nici o garantie ca o arma 100% romaneasca ar fi avut mai mult succes (e posibil sa fi fost mai proasta, asa cum am spus) dar exista o sansa sa fie mai folositoare. Preferam oricand un Sten romanesc “prost” dar disponibil in 1941, in locul Orita, care nu a existat in dotare pana prin 1943-44, si atunci firav.
Ca ai amintit de Bren, era la fel de laborios de produs si, cand le-a ars buza, britanicii pregatisera o versiune mult simplificata, adaptata conditiilor de razboi. N-au mai avut nevoie pana la urma, dar era o problema recunoscuta si de ei, cu toata superioritatea tehnologica de primi industrialisti.
Mauserul C96, da, e celebru de la rev din Octombrie, e clasic, de 1906/08 nu cred ca am citit prin vreun catalog sau articol.
Netu zice ca nu a facut “succesuri”, doar in jur de 100 produse.
Premiu pt originalitate, in rest arma experimentala.
Corect, si pistolul Avram tot experimental a fost. Nu stim de ce nu a intrat in dotare, poate nu a fost reusit (se intampla si la case mult mai mari), poate a fost o chestie economica sau pur si simplu nu l-au bagat in seama. Nu stim istoria, deci decat speculam. Dar daca descrierea mecanismului este corecta, atunci macar n-a fost o copie ci ceva relativ original, cel putin ca aplicatie a unui principiu cunoscut. Deci 10 puncte pentru Avram.
Am gasit inca un prototip care seamana cu P38 dar are acelasi sistem cu “pene”: Kordun.
Chiar nu-i trage nimeni de maneca pe cei de la MMN sa faca niste “shorturi” de genul asta?
Habarnistul,
Din memorie, după ww1 Krupp a trebuit să concedieze muncitorii polonezi, aceștia au plecat în Polonia și au constituit resursa umană pentru industria poloneză grea.
Un avantaj imens față de noi, care în timpul ww2 angajam muncitori din Slovacia în industria de armament.
Habarnistul ,
Sic transit gloria mundi!
M am uitat pe comentarii la acest articol
https://www.tehnomil.net/2020/05/04/din-arhive-adunate/
Parcă atunci comentariile erau mai la obiect și nu era atâta prostie în ele.
E o excepție, referitor la posibilitatea că noi să fi putut rezista in 1940.
Ăia e cel mult whishful thinking.
Ai întrebat tu odată pe exact cine nu trebuia despre Antonescu și despre Țesu Solomonovici.
Eu am vorbit cu Țesu Solomonovici și pot să ți spun că e mai patriot și mai cunoscător de istorie decât toți retardații care se pretind istorici de pe diverse site-uri.
Antonescu a descris exact armata română interbelică atunci când a fost Șef M St Mai,era vorba de o corupție și o risipire uriașă a banului public, din 70000 de militari armata română avea pe state 20000 de ordonanțe și ălea erau cele legale, că Antonescu a găsit un medic militar care avea 4 ordonanțe deși avea dreptul doar la una.
Din păcate odată cu legea Vexler va fi tot mai dificil de scris despre istoria militară românească, dacă vrei să spui adevărul trebuie sa scrii despre Antonescu.
Dar poate mai scrii despre pușca semiautomata a lui Antonescu, linkul tau nu mai este funcțional, cel puțin așa îmi apare mie.
Admin, într adevăr parte a treia e mai interesantă, am citat din ea când am scris despre aparatul Bungescu.
Partea întâi încă n am găsit o.
Caudillo :
La sfarsitul anilor 1800 inceputul anilor 1900 au aparut toate principiile de functionare ale armelor cu incarcare automata , functionand pe baza reculului lung , scurt , cu gaz si piston lung sau impuls scurt , cu inzavorare cu inchizator inclinat , inchizator rotativ , cu clapete , inertial cu role etc .
Paul Mauser a realizat un proiect mai deosebit ( recul scurt al tevii si inchizator cu clapete ) denumit Mauser 06/08 Semiauto Pistol .
https://www.youtube.com/watch?v=-4Ze_aSg77c
Ulterior au hotarat dezvoltarea acestei platforme intr-o pusca cu incarcare automata denumita Mauser Selbstlader , in cateva variante dar doar una a fost realizata in cantitati mai mari .
Prima varianta a ajuns in Romania in timpul WW1 , cand un Zeppelin german LZ86 , plecat din Cernauti a bombardat Bucurestiul si s-a prabusit langa Timisoara pe 4 septembrie 1916 .
In epava s-au gasit 10 arme de tip Mauser Selbstlader , care din nefericire au disparut in timpul WW1 .
Dar in mintea celor de la Inzestrare a ramas conceptul de arma cu incarcare automata , pe care au incercat sa-l reia inainte de WW2 .
Mauser a facut o oferta , oferind aceeasi arma care nu a trecut testele in WW1 , se bloca cu nisip , mal vascos , noroi lichid etc .
Se pare ca factorii decidenti de la noi s-au prins ca este aceesi arma si contractul nu a mai fost semnat sau poate ca paraindaratul era prea mic , cine poate stii adevarul despre adevaratul nivel al coruptiei de la noi ?
Acesta este motivul pentru care Mauser Selbstlader a fost denumit in mod glumet Mauser Zeppelin , ca doar acolo functiona perfect , deoarece la bordul unui dirijabil nu existau conditii grele cu nisip , noroi etc .
Surprinzator sau nu , au mai pus mana pe acest tip de arme si altii , spre exemplu URSS si au rezultat arme deosebit de fiabile : Degtiarov DP28 si RPD , Goriunov SG43 , Degtiarov-Spaghin DShk 38 etc .
Ca sa revenim la subiectul nostru , DShk38 12,7×108 s-a produs si la noi .
Am incarcat manualul pentru Mauser Selbstlader link-ul este aici.
Habarnistul,
De ce ai scris
Știu direct de la producătorul mitralierei germane ( concernul german “Hermann Göring” ) că durata de viață minim garantată era de 2000 de focuri .
Din repezeală am greșit modelul , nu era vorba de MG42 , ci de mai puțin celebra MG34.
Da , mitralierele alea s-au produs și la noi . Chiar și altele …
Pe vremea aia se putea produce orice .
Care mitraliere s au produs la noi?
Noi ne înțelesesem cu germanii pentru producția Stg 44, a venit 23 august și n am mai produs nimic.
O “mica” eroare, e vorba de licența pentru muniție
Generalul Gârbea, Raport 19 august 1944
11. Pistolul mitraliere Md. 44.
O.K.H. – Gen. Qu. a convenit să dea licenţa de fabricarea muniţiei acestui pistol.
S-a dat dispoziţia în acest sens la Waffenamt.
Rezumatul discuţiilor
dintre generalii Şteflea şi Wagner
cu ocazia conferinţei din 22 mai 1944
6. Dorim să introducem pistolul mitralieră german Md. 43 şi rugăm să ni se dea
modelul, eventual licenţa pentru a fi fabricat la noi.
Domnul general Wagner a dat următoarele răspunsuri:
6. Introducerea pistolului mitralieră 43 în armata germană a fost pripită, căci
fabricaţia muniţiilor nu poate ţine ritmul pistolului .
Dacă noi putem face şi muniţia, ne dau licenţa.
Păi am prezentat eu o pușcă de vânătoare Cugir , iar țeava era realizată din stocurile celor produse în epoca când Cugir se numea complexul industrial Hermann Göring și se realizau și alte mărunțișuri cum ar fi Mg34 sau am asamblat MP41 ( de aia doar noi am avut in dotare MP41 ) .
Poate ne ajuta @admin cu un link .
Prezentarea Dragana este aici.
Banuiesc ca e vorba de arma asta
https://www.tehnomil.net/2018/12/29/misterele-cugirului-episodul-2/
” iar țeava era realizată din stocurile celor produse în epoca când Cugir se numea complexul industrial Hermann Göring și se realizau și alte mărunțișuri cum ar fi Mg34 sau am asamblat MP41 ( de aia doar noi am avut in dotare MP41 ) . ”
Aici am o nedumerire, nu stiu ca noi sa fi fabricat la Cugir maruntisurile mentionate mai ales ca in documente apare mentiunea
9 aprilie 1944
Protocol relativ la aprovizionări, evacuări şi transporturi
în zona Grupului de Armate ,,Ucraina de Sud”
Articolul 8. Tot armamentul german pentru România va fi livrat conform
planului “OLIVENBAUM”. Repartizarea acestui armament revine Marelui Stat Major
român. Pentru dotarea M.U. şi pentru completările de pierderi, urmează a se spori cantităţile din planul “OLIVENBAUM”.
Pentru înlocuirea armamentului rus (care nu are muniţii suficiente) la diviziile 5, 6 şi 13 infanterie, cu armament german, sunt necesare: 45.000 arme, 1.500 puşti mitraliere şi 450 mitraliere.
Comandamentul german va comunica posibilităţile de livrare.
Despre MP 41 asamblat la Cugir nu cunosc nimic
Exista articol pe ANCA despre MP41
https://www.anca.com.ro/mp-41-o-arma-uitata/
“Din pacate aceasta arma interesanta nu a intrat în dotarea standard a armatei germane ( Wehrmacht) . Productia de 26700 de bucati a fost data trupelor SS , trupelor de politie din Danemarca şi aliatului de la acea data Romania . Practic MP 41 a fost folosita in lupta doar de armata romana atit pe frontul de rasarit cit si in ofensiva din vest dupa 23 august 1944.
Cu toate acestea la sfirsitul anului 1941 compania ERMA a intentat un proces privind incalcarea brevetului şi astfel compania Haenel a fost nevoita sa inchida productia.
Vorbind despre cariera lui MP 41 în armata romana se pare ca aproximativ 4000 unitati au fost achizitionate pentru dotarea cavaleriei romane. Oricum dotarea armatei romane a fost destul de eteroclita în ceea ce priveste pistoalele mitraliera , pe linga MP 41 existind şi MP 40 , Orita sau Beretta 38A.”
Exista material MP41 pe Forgotten weapons cu multe explicatii despre Romania si Orita
https://youtu.be/U5eKWnZx6RE?si=6XKshzHX9gUyIjTf
Iar din cartea The Schmeisser myth avem informatia ca 26000 de MP41 au fost fabricate in 1941 si alte 1500 de MP41 au fost fabricate in 1944
“with an additional 1500 pieces made ( or assembled from leftover parts ) in 1944 ”
Alin Samusan da ca dotare in 1950
Automat Bergman 9 mm
21 exemplare in stare buna/10 exemplare care necesita reparatii/ total 31
Automat Daimler-Puch 9 mm 2.730/ 263 /2.993
Automat sovietic 7,62 mm 4.049/ 31 / 4.080
Automat Beretta 9 mm 5.182 /1.128 / 6.310
Automat Orița 9mm 6.507/ 114 / 6.621
Automat Schmeisser 9 mm 694 /368 /1.062
Pai daca eu sunt habarnist , aia sunt habarnisti perfectionisti prin excelenta .
MP43-ul ala din discutiile cu generalul Wagner este de fapt MP41 , ansamblat din diverse stocuri de componente smg din stoc .
Daimler-Puch a primit o comanda de la legionari de MP40 in cal 9 mm ( na , ca m-am scapat , stiu ca nu e voie sa amintim de ei , dar asta e istoria si nimeni nu poate schimba ) si desigur FN Browning Hi-Power , in cal 9 mm .
Au fost trimise la uzinele Hermann Göring Cugir seturi de reparatie pentru ele , iar ideea urmatoare a incoltit instant : ce ar fi daca s-ar materializa in alte cateva smg , ca lipsurile in dotare erau foarte mari ?
Asa ca s-a solicitat partenerului din Imperiul German numarul 3 ( !!! ) orice componenta nevanduta de smg , care putea fi folositoare acestui scop .
A rezultat MP41 , in doua variante .
Cunosc precis acest lucru , tatal meu a avut in dotare Beretta 38 romaneasca cea cu doua tragace , iar ulterior MP41 , prima varianta , cea cu doua tragace incrucisate .
Ulterior au asamblat doar varianta cu un singur tragaci si selector FF-FA .
Dupa 2000 am avut acces la internet , am fost interesat sa confirm toate amintirile tatalui meu ( inca traia ) si mi-a confirmat ca MP41 au fost cel putin doua variante constructive pentru Romania .
Ceea ce isi amintea despre prima varianta ( cea cu tragace incrucisate ) de fapt era o simpla siguranta pe tragaci , dar s-a renuntat la ea , deoarece se bloca cu noroi si ingheta , arma nefiind functionala in acele conditii .
Dar toti prostii calca pe aceeasi grebla , iar Glock a adoptat aceeasi siguranta pe tragaci iar SUA prefera in prezent Beretta / SiG ca pistol de serviciu , tocmai din cauza acelei sigurante ( si nu numai , iar parerea militienilor nu se pune , ca aia nu merg la razboi ) .
Oare ei stiu ceea ce noi stiam inca din WW2 ?
Acum e clar , erau componente ramase de la nevandutul MP35 care nu a fost omologat fix din motivulul de fiabilitate precara descris mai sus .
MP41 , varianta finala ( avand componente Daimler Puch MP40 + Haenel MP28 a fost varianta optima , dar sosise prea tarziu , Germania Imperiala trecuse deja la cartusul intermediar 7,92×33 .
Ca simplu fapt divers , Hugo Schmeisser nu a proiectat niciodata nicio ( dubla negatie evidentiaza mai bine contextul ) arma de niciun fel , el era inginer tehnolog , specializat in tehnologia ambutisarii la rece a tablei de otel . La viata lui a patentat doar un singur incarcator de 9 mm , o referinta pe planeta : https://patents.google.com/patent/US1833862A/en .
@habarnistul: nu cred ca este vreo confuzie intre MP43 (viitorul StG44) si MP41 pt ca nota spune: “Dacă noi putem face şi muniţia, ne dau licenţa.”. Romania nu avea nici o problema sa produca munitia de 9mm pentru MP41, deci nu asta era problema ci faptul ca Romania nu producea munitie pentru MP43/44 (StG44)
HABARNISTULULE,
EȘTI CEL MAI TARE!
N AM AUZIT IN VIAȚA MEA DE CE AI AFIRMAT.
AR TREBUI SĂ SCRII PE TEMA ASTA.
Știam de la Axworthy că în 1941 legionarii aveau în dotare, sper deosebire de armata română.
E mult de discutat pe afirmațiile tale.
Acum e târziu și probabil te plictisesc cu subiectul, dar ar fi păcat să se piardă cunoștințele tale.
Într-o fotografie din “Pe marginea prăpastiei” semnată de Ion Antonescu după confruntările cu legionarii din ianuarie 1941
apar pistoalele mitraliera ale legionarilor capturate de armata, dar mie mi se a părut că erau MP 28.
Tot un MP 28 mi se a părut că avea un polițist care păzea cadavrele legionarilor împușcați de Gavrilă Marinescu pe locul asasinării lui Armand Călinescu.
Aia cu Browning HP e cea mai tare.
E o controversă despre armamentul folosit de legionari la Jilava, pentru că s au găsit prea multe cartușe trase în celulele deținuților împușcați.
In filme apare Mauser C-96, dar la cate cartușe au găsit la Jilava, legionarii ar fi trebuit sa aibă varianta cu încărcător de 20 de cartușe in dotare.
Browning HP era atunci singurul pistol care avea încărcător cu capacitate dubla, avea două rânduri de cartușe, chiar mă mir cum puteau germanii da așa ceva la legionari.
Browning HP a apărut în România după 1990, e o premiera mondiala ce spui tu ,că a existat Browning HP în România în 1940.
M am uitat din nou pe articolul lui Alin Samusan, într adevăr apar acolo pistolet Mauser 7.63mm tir normal 197 bucăți, pistolet Mauser 7.63 mm tir rapid 193 bucăți și apare si pistolet lung 9 mm ( Browning Walther Parabellum Radom) 1865 bucăți
Legionarii parasutati de americani pana in 1957 aveau ca standard tot Browning de 9 mm , iar istoric vorbind varianta HP a aparut in 1935 .
De ce au oferit germanii pistoale Browning ?
Banuiesc ca pentru bani , o fi fost si acolo un paraindarat , ceva motivant .
Totusi era cel mai bun pistol pre WW2 iar munitia era compatibila cu MP40 .
N aș crede că o duceau așa bine cu banii legionarii.
Germanii au fost foarte reticenți când a fost vorba să dea armament României.
Au preferat să dea aur lui Antonescu în loc de armament pentru petrolul românesc.
In ceea ce privește livrările germane, insistent cerute de BNR prin Guvernul român
pentru „ameliorarea tehnică” a acoperirii emisiunilor de lei făcute în favoarea
Germaniei, după întârzieri și pertractări, Guvernul german a fost de acord cu
aceste plăți, pentru accelerarea livrărilor de petrol și cereale românești. În perioada
1940-1944 s-a primit din partea Guvernului german cantitatea totală de 58 169,7 kg
aur, în valoare de 12 280 274 722 lei, după cum urmează: 3 427,6 kg (1940), 14 347,7 kg
aur (1942), 29 998,7 kg aur (1943) și 10 395,7 kg aur (1944), livrările fiind în lingouri și franci elvețieni.
După război a trebuit să plătim taxa de protecție la americani 18002,70904 kg aur fin pentru că americanii au zis că “aurul german”
fusese topit din lingouri de aur luate din Franța și Belgia, exista posibilitatea sa returnam 6 vagoane de aur.
De asta mă mir că germanii au livrat către România Browning HP, era un pistol rar și cum ai spus era cel mai bun pistol pre ww2
M am uitat pe SigSauer M18/M17 si nu vad nici o siguranta pe tragaci
https://www.sigsauer.com/media/sigsauer/resources/OPERATOR_MANUAL_M17_M18_COMMERCIAL_1302517-01_REV05_WEB_FILE.pdf
https://en.wikipedia.org/wiki/SIG_Sauer_M17
Glock 19x are o siguranta pe tragaci, nu vad alta
https://us.glock.com/en/pistols/g19x
Acu’ din memorie, siguranta pe tragci era parca destinata sa impiedice descarcarea pistolui la cazaturi.
Logica unei achizitii poate diferi de la armata la alte servicii, exista si siguranta cu cheie la unele pistoale, intorci o piesa din pistol cu o cheie speciala si-l blochezi
Admin,
nu oricine poate dezansambla o arma, exista si riscuri.
Din experienta mea, s-a apucat odata un armurier sa dezansambleze mai in amanunt un pistol si a inceput sa scoata arcurile din el.
Sa mor daca te mint, a cazut un arc prin iarba si nu l-am mai gasit, noroc ca avea omul o cutie niste piese de rezerva pe care le adunase el de a lungul anilor si a gasit un arc sa l puna in loc.
Daca nu el (nenea muzeograful), atunci cine?
Ideal ar fi că MMN să aibă pe ștatul de plata măcar un maistru armurier cu experiență și un inginer pasionat de subiect.
Uite, @habarnistul ar fi numai bun la așa ceva.
Zic că și tu te ai potrivi la job description
Am greșit.
Va rog sa ma scuzați pentru inducerea în eroare .
MP35 nu avea siguranță pe trăgaci , ci un trăgaci progresiv , ca majoritatea armelor epocii pre WW2 .
Adică presarea primului trăgaci ( cel clasic ) avea funcția de foc cu foc , iar acționarea simultana a celor două trăgaci acționa funcția de foc automat .
De aia soldații credeau ca arma se blochează .
La Beretta 38 , aveai un trăgaci pentru FF și un altul pentru FA .
Probabil ca soldații nu erau suficient instruiți și cumva s-a renunțat la varianta cu două trăgaci încrucișate .
Mecanismul MP28 era intuitiv , mai simplu de înțeles si utilizat pentru resursa umană disponibilă în WW2 .
Ok, azi m-am uitat si la clip.
Pot sa spun ca asta e un articol de referinta pt modul cum este prezentat noul bici din vechiul rahat.
O sa punctez niste lucruri de bun-simt si incerc sa fiu cat mai putin sarcastic, promit ca nu mai fac glume despre arhivisti si istorici, deja am ras suficient cu niste colegi, nici ei nu mai vazusera.
Dar o sa pomenesc despre armurieri.
Felicitări băiatului cu prezentarea.
Totuși…
Nu știu cui ii e adresat produsul asta de comunicare (un video de prezentare asta e), că după stilul vestimentar al prezentatorului pare că e pt tocilarii care citesc din clasa a 10a Dilema și au toată colecția de “opere” Patapievici plus Liiceanu.
Papion, dafaq, e o pușcă cu luneta, adică un instrument nu foarte plăcut pt a fi utilizat pt un om normal la cap, nu e vb de un bal de caritate militar pt nerds din IT, istoria, pt a fi studiată în profunzime cere dioptrii multe probabil, dar nu de la 20 ani. Mă rog, e și rama aia de “cool nerd” (mi-a explicat un posesor cum e și cu ramele, e “pa barosaneala” și în domeniul asta).
Serios, preferam un Roby Roberto, strict dpdv al comunicării, pt a se duce lumea la muzeul ăla unde bate vântul zilnic, că e pustiu. Și e la 2 pași de gara, are “vad”.
Da, instrumentul asta prezentat a salvat multe vieți.
Luneta IOR e plusul major al armei, de câteva ori intr-un secol mai “scoate” și mejterii scule de calitate.
Dpdv al metodicii, se prezintă f simplu, caracteristici tehnico-tactice in primul rand, am făcut prezentări (inițial am tras paiul scurt, nu că am vrut), nu e f greu daca îți cunoști meseria. Daca poți spune și o poveste despre arma, deci niste întâmplări reale, din război, sunt destule, e bonus.
Long story short: multa forma/împăunare, extrem de puțin fond.
De Bobo nu mai zic nimic, pt mine a devenit o mascota de bâlci.
A, am uitat.
Un prieten, șef de structura specială operativă, cu Academia, nu cu vreun Spiru Haret absolvit, îmi povestea că și-a dus copilul la muzeu să-i arate istoria și “n-am avut ce să-i arăt”, iar erau nush ce manevre muzeografice, înțelese doar de aia care le inventează.
Alte muzee au canale pe YouTube de ani de zile dar asta e, ei au deja cladiri/hale in care sa adaposteasca piesele istorice, la noi stau in soare/ploie/soare/ploaie dar ne suparam cand ni se zice ca sintem cu X-zeci de ani in urma.
Bre, am vizitat muzee militare din copilarie, pe unde am fost (tari comuniste atunci, le-am vazut). In unele tari chiar 2 aveau, le-am vazut.
Deci o oarecare idee despre cum ar trebui sa arate un muzeu, am.
Pe al nostru l-am vazut tirziu, in facultate, a fost deceptionant, era pustiu, chiar singurul vizitator eram, nu glumesc. Incepusera sa vanda carti, chiar misto unele, ca sa zic si de o parte buna.
Tehnica aia inghesuita in curte- atata s-a putut, csf ncsf.
Nu e vina lor, pur si simplu, ca sa pun punctul pe j, alte tari au acordat niste spatii mai generoase istoriei militare.
Noi nu.
Pai cum csf ncsf – ba acsf: nu se poate sa nu gasesti o hala goala undeva in Bucuresti – Romania e tara halelor goale. Sau sa comit o blasfemie: cum ar fi daca ar vinde terenul actual si ar construi un muzeu adevarat mai la margine de Bucuresti, cu hale pentru vehicule si aparate de zbor, plus un tancodrom unde sa se dea lumea cu T-34 si T-55? Stiu, mafia imobiliara, etc, etc… dar dupa cum si tu ai spus, faptul ca sint in mijlocul Bucurestiului nu-i ajuta, muzeul e oricum pustiu, deci de ce sa nu se duca acolo unde ar fi loc destul, plus ca ar putea veni cu ceva “atractii”. Dar am devenit atat de sensibili la subiectul asta inca nu vrem sa evaluat solutiile de genul asta nici cand au sens.
Admin, ma depaseste subiectul. Nu cunosc cum ar trebui organizat un muzeu, unde, cum.
Doar observ ce a functionat, de ex Antipa.
Ma rog, cu totul alt “target” dpdv marketing, alta pozitie pe harta.
Si muzeul ala tehnic, bagat in labirint, fara vad” o ducea greu intr-o vreme. Desi e misto.
La militar si tehnic totusi nu prea te duci cu sotia si copiii. Sunt de nisa fara a atrage si targetul respectiv, in fine.
Ma gandesc totusi ca Bobo o fi propus ceva schimbari, dar dinozaurilor nu le e pe plac.
E clar ca lui ii pasa mult de muzeu si incearca.
Awarenessul asta online, buzz-ul, duce vorba, dar realitarea la fata locului nu stiu daca se ridica la asteptari.
Ce ai spus cu ultimul proiect ar putea functiona, poate.
Dar e prea “out of the box”.
Cu un schimb de proprietati intre 2 ministere, nu cunosc legislatia, stiu insa ca e posibil.
GMT si Mihaeanu probabil stiu mai multe, ca ei sunt mai pusi la punct cu partea de hartagorie birocratica a muzeelor. Cel putin din ce scriu si cate spete au aparut pe blogul lor.
A mai existat o initiativa, Arsenal Park – dar intr-adevar era un fel de parc tematic si tot in aer liber dar e cam aceeasi idee de a atrage lumea sa vada piese de muzeu.
Sau, ma rog, daca nu vor sa plece din buricul Bucurestiului, atunci pot sa ai model de la engleji: muzeu (relativ) mic pi shentru si muzee tematice mai in afara orasului.
Stiu ca e departe de subiect , dar cumva lămurește punctul de vedere al celor care înțeleg ce și cum stă treaba cu armele în anumite condiții de mediu / climă.
https://firearmsfriday.com/lifestyle/extreme-sand-test-handguns-hk-usp-1911-glock-21
O intrebare, admin.
In opinia ta, noi cam pe ce loc ne-am situa la conceptie/productie tehnica militara, intre tarile alea comuniste “fara apa calda” (în cazul nostru, la propriu) inainte de 89? Si apoi dupa.
Produse originale + licente + furturi tehnologice.
Cu alte cuvinte, la ce borna eram in 89 fata de ei si unde acum.
Ma injura Caudillo ca ii poluez topicul, dar nu observ sa existe discutii pe care le-am intrerupt.
Pe scurt: inainte de ’89 eram in fata Ungariei si a Bulgariei (decat atat). Dupa ’89, sintem in urma lor. Nu mai vad pe nimeni sa fie sub noi.
Pe lung: produsele noastre originale, care erau cat de cat ok tehnic (gen IAR-99), n-au avut succes.
Produsele care au avut succes, erau de fapt licente (ex Puma, BTR-uri). Succes = export in alte tari decat dumping in lumea a 3-a pentru datorii care nu au mai fost recuperate niciodata.
Altfel, am produs pentru intern si lumea a 3-a, in principiu licente sau altoiri (furgaseli + tehnologii China).
Nimic de inalta tehnologie, mai nimic pe partea de electronica (START a fost mai mult o serie de prototipuri cu componente critice de import), foarte putin pe partea de rachete (licente sovietice deja vechi la data cand le luam noi).
Eram Coreea de Nord a Europei. De la vremea aia, de atunci ei au mai construit chestii de conceptie proprie.
Acum nu mai producem nimic de conceptie proprie, reusit sau nu. De fapt, in afara de armament usor in licenta (plus AG-uri, aruncatoare, etc) si asamblare munitie (cu componente din import, deci nu productie), nu mai producem mare lucru, poate Piranha sa fie o exceptie, da’ cam cu jumatate de gura ca e mai degraba asamblare decat constructie dar sa le dam sudorilor ce e al sudorilor… Ceva optica si RWS (Calinescu si IOR sa traiasca), niste veste si casti balistice (vesnicul Stimpex) si ce s-o mai asambla la Ploiesti. Altfel, ce se lauda Elbit, da’ doar cu un sfert de gura.
Acum sintem Bhutanul Europei: spirituali si la fel de mari producatori de armament.
Parerea mea, din ce vad eu, e ca unii se cramponeaza mult prea mult pe ce s-a “inventat” local si ce nu. Treaba e ca poti sa preiei, eventual sa imbunatatesti si ce au facut altii, altundeva.
Bazele militare ale imperiului roman, ale armatei romane care a facut din Roma cea mai mare putere a lumii (si cel ami tare imperiu din istorie), au fost puse de Scipio Africanul si elaborate si organizate apoi de Caius Marius, ca si conceptie, organizare si pregatire. Iar romanii foloseau (si au folosit si mult timp in continuare) ca armament de baza spada de tip Gladius, inspirata din sabiile gasite de ei in Iberia, camasa de zale inspirata de la celti si scuturile specifice preluate de la samniti, alta populatie italica cu care au fost romanii/latinii in conflict la un moment dat.
Ce i-a detasat si pus in fruntea tuturor a fost faptul ca au recunoscut cand ceva creat de altii e mai bun sau mai folositor, si l-au preluat fara greturi, apoi l-au imbunatattit cand a fost cazul, si totul a fost integrat intr-un concept tactic si strategic superior, creat de ei.
Mai mult se pare ca in trecut oamenii locurilor au fost suficient de inventivi incat sa schimbe istoria lumii. Prelucrarea fierului a schimbat regulile epocii bronzului, fierul putea fi produs in cantitati mult mai mari, pentru o echipare de masa, a unor armate mult mai numeroase decat cele profesioniste echipate cu arme mult mai greu de produs din bronz. Cavaleria si infanteria echipate in masa cu arme de fier (chiar daca la inceput inferioare celor de bronz) si noile tactici de lupta au dus la caderea armatelor echipate cu arme de bronz si care de lupta, si din ce am citit, probabil un avant religios de tip “razboi sfant” a dus la miscari masive de populatii si la prabusirea epocii bronzului si civilizatiilor asociate, in timpul aparitiei “oamenilor marii” ca miscare plecata din zona Dunarii si care a provocat o avalansa care a ajuns pana in Egipt si a distrus civilizatiile antice din Grecia,, pe hititi si i-a dus in pragul extinctiei pana si pe egipteni (oricum nu si-au mai revenit complet dupa).
O inovatie tehnologica aparent inca inferioara celei existente, dar care a fost implementata in mod creativ si surprinzator pentru tacticile si strategiile existente la cea data a dus la un rezultat extraordinar si eventual la o schimbare majora a lucrurilor la nivelul lumii cunoscute la acea data si la cum se desfaura razboiul la acea data
Si noi (ca romani moderni) am avut astfel de conceptii de-a lungul timpului. Din cate stiu IAR-80 a avut parte din fuselaj inspirata de la un avion polonez, forma sau aerodinamica aripii inspirata de la un avion italian, motorul era francez si tunurile de bord elvetiene. A fost unul din avioanele de top din 1939-1940, mai manevrabil decat un Me-109 E conform unui pilot german (depasit totusi de ME-109 G) si posibil ar fi evoluat intr-un produs superior si mai departe daca primea un motor corespunzator.
La armament de infanterie, PA md 86 are la selectorul de foc pozitia “foc in serii scurte”, 3 “boabe”, pe care doar PA si AK-74 varianta est-germana le aveau, din cate stiu. Polonezii au adaugat si ei mai tarziu, si apoi si rusii la variantele ulterioare.
Nu e nevoie sa reinventezi roata, ce ne trebuie e cineva care sa inteleaga ce se intampla si sa planifice in mod corespunzator, cu privirea spre viitor. Chiar daca asta inseamna sa iei ceva de la altii. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa si inventezi si inovezi, aici problema e la organizare.
La noi predomina tot nepotismele si relatiile si coruptia. In loc sa se dea liber la asta, de fapt tot cei cu pile, relatii si cunostinte sunt promovati. Tre sa fii “pila” cuiva, sa fii ruda cuiva, sa cotizezi cui trebuie, sa fi facut scoala care trebuie ca sa fii bagat in seama si sa ti se dea o sansa, nu exista meritocratie care sa impinga lucrurile inainte.
Aici evreii dau clasa oricui, au o cultura a inovatiei, cu tot felul de start-up-uri, toata lumea e sprijininta ori macar lasata sa faca ceva, si cele mai bune idei sunt preluate si dezvoltate de stat sau de firmele mari, indiferent din partea cui vin.
La noi predomina inca mentalitatea imbecila comunista combinata cumva ciudat cu un capitalism de cumetrie de tip sud-american, mult prea rigida si fricoasa de progres, si mult mai pusa pe viziuni de pe azi pe maine in care sa furi tot ce poti fara sa te gandesti cinci minute la viitor si fara sa ai vreo viziune mai mareata si orgolioasa pentru viitor
Ce ne-ar trebui, parerea mea, e o viziune de viitor, o conceptie realista despre cum ar arata razboiul viitorului, urmata de o dotare corespunzatoare, indiferent daca e vorba de conceptii si inovatii locale ori preluari din afara.
Nu prea e cazul sa credem ca vom face F-35 aici, dar drone de toate tipurile ar fi cazul. La fel, munitie pentru orice, de la cea de armament de infanterie la rachete ar trebui produsa cap coada aici, la fel armamentul de infanterie, de artilerie, inclusiv cea reactiva (Himars sau echivalent) si chiar pana la rachete AA (Sky Ceptor ca si echivalent Patriot).
Astea (plus mentenanta si modernizarea la orice altceva, de la avioane la submarine) sunt ca cea mai de jos si necesara baza de pronire si de existenta practic.
De aici te uiti ala viitor si la ce poti realiza, la ce tehnologii ai deja si ce ti-ar mai trebui, totul pus in contextul unor strategii si tacticii de viitor. Eu nu as da de o parte in nici unc az armele strategice de tipul celor de distrugere in masa, mai ales daca avem oricum know-how pentru asa ceva. Sunt deocamdata garantul suprem ca nu vei fi atacat cel putin
Admin, noi avem obiceiul sa ne falim in fata ungurilor si bulgarilor, dar ne intreceau clar pe anumite capitole.
Bulgarii- au Arsenal, aia nu mai traiesc de multi ani in cuget si simtiri in stalinismul tarziu ca meseriosii nostri, au mai reusit exporturi chiar si recent, Au avut mult mai multe licente de la sovietici, ne bagau in buzunar la productie rachete, faceau si vehicule blindate si piese art, dar nu la fel de numeroase modele. La nave si aeronautica slabi.
De la ei am importat turele pt obuzierul autohton autopropulsat. Cum-necum, erau mai hi-tech “zarzavagiii”.
Ungurii- am luat motoare Raba (barter pt cabine Dac), am avut si echipament razboi electronic de la ei. La armament usor inf incepusera sa lucreze la clona Browning HP din anii 80. Plus Gepard, unde ne dadeau clasa nu numai noua. Aveau si ei “Carpatiul” lor, luat mult inainte, dar nu se opintisera ca dobitocii in el. Si s-au apucat si de un pistol mitr cal 9 mm in anii 80.
Aveau si tabul ala in 2 variante, care nu era clona, dar la capitolul asta au fost sub nivelul de la noi cu mult, cantitativ/nr modele, chiar daca au punctat la originalitate.
La aviatie au facut o drona cc cu cehoslovacii, noi nu existam nici acum in domeniu.
Radu, tu semeni cu alt Radu, Patrascu, de pe Semper (acu 20 de ani), era prof de istorie din ce tin minte, începea cate o dizertatie kilometrica, era greu de urmarit, ca multi citim pe diagonala posturile lungi, offtopic, in caz ca le citim.
Pe vremea lui Gaius Marius, cine o fi fost; ca nici nu i-am invatat pe toti in detaliu, puteai da copy/paste la orice, evident cu limitari tehnologice mult mai mici.
Acum fara un nivel tehnologic decent (stil China) e greu sa dai copy-paste, numa’ zic, nu vreau sa insist, ca e offtopic.
Zi ceva si de subiectul articolului, daca tot ai inceput.
Diferenta intre statul nost si SPQR este ca aia aveau cativa ani de armata pe bune pana sa intre in birocratie.Fiind tot timpul in razboi,cel mai fraier tot avea o experienta pe viata si moarte,unde coruptia nu merge.Asemanarea cu Israel e evidenta.Ala e un stat condus de militari deveniti uneori civili.
La noi sau la rusi nu vezi sa guste noroiul si sarea transpiratiei aia de ajung sa semneze.
A.i niste insi dupa care tre sa verifici ca mai ai verigheta daca dai cumva mana cu ei,au o industrie rezonabila.
Cred in multe calitati ale natiunii noastre,dar am o oarecare indoiala ca si daca am avea libertate si resurse am fi mari inventatori in materie de arme.Insa si daca am prelua si adapta ce e mai bun pe la altii,tot ar fi bine.
Si aici vine partea mai importanta.Ma doare undeva ca geniile inventeaza torpila fotonica pt fregate.
Conteaza la arme chestii mai importante.1.Sa faca 80% din ce face ce e mai bun la inamic.Adica sa nu fi prea in urma 2.Sa poti sa ai intretinere si munitii pt ele loco. 3.Sa le poti inlocui rapid la criza. 4.Sa ai oameni tipla.5 Sa ai oameni care sa se adapteze,sa improvizeze.6.Oamenii astia sa fie cam toata oastea si sa ai si un sistem de a selecta si inlocui pe cei care devin eroi.
Adica sa ai un sistem orientat pe selectia rezultatelor utile.
Sa ai AVN tinut in magazie sau sa fi avut nus ce arme secrete acum 30 de ani is caca maca daca maine mergem la razboi si ai niste panarame.
Amu despre arme.
Nu stiu nici o arma romaneasca care sa fi influentat in vreun mod un razboi.La 1890 am avut uniforme de camuflaj,iar pusca Steyr Mannlicher in 6.5 x53 a fost cea mai buna din primul razboi.Pt ca numere si munitie canci,valoarea pustii a fost canci,iar cum tactica era sa strigam ”ura” nu au adoptat nici un camuflaj,ca doar natalitatea era mare.
In nr 2,am avut IAR 80,dar cred ca am produs in tot razboiul cat sovieticii in o saptamana.Si F16 daca faceam,la numerele astea nu rezolvau mare lucru,se stricau si stateau la sol in loc sa omoare destui inamici cat sa ceara piua supravietuitorii.
In epoca comunista macar faceau ceva in numar mare.Inca tragem 7.62×39 din PM facut in 1978,iar cand tragi in tinta cade.Mai bine decat sa-i injuri,nu mor din asta.
Ca aruncatorul de 82 e mai greu decat nus ce dracovenie facuta acum 5 ani e nasol,dar sa care puletii,ca gel pt dureri de spate se gaseste.
Inovatii-AGI,dar am vazut in poze si am auzit din povesti.Deci nu indeplineste criteriul de baza,sa omoare ceva daca maine plecam.
Vecinii haholi fac din rahat bici,dar ei or avut in toata beleaua un avantaj.Armia lor in 2014 a pornit de la entuziasti ai razboiului care au facut 3 saptamani pregatire si apoi in Donbas.Ca urmare se mictionau pe bugetari,pe ofitaranii sovietici si se instruiau de capul lor.
Arta operativa,sa lucreze cu mai mult de o companie etc… sunt star trek deci, dar la nivel mic au avut cale libera sa inoveze,au avut si piata libera a intregului vest la indemana sa ia ce era mai ok.Plus ca au avut avantajul unui mic razboi in 2014-2015 pana la marele razboi.
Adica ce au si israelienii si aveau romanii antici.Razboaiele mici si dese sunt bune din acest pdv.Nu distrug societatea,dar fac selectia intre aia care iti cer sa dai in OZU cand vrei sa bagi un fotbal si aia care baga un El Presidente in 7 secunde.
Daca stau sa ma gandesc,aia de ii vedem ca mari inovatori or avut mai multe razboaie mici intre razboaiele mari.Noi avem 3 razbele in 150 de ani.Dupa fiecare speram ca vine pacea eterna.Restul Ioropii isi facea de lucru macar la un deceniu.Mai un razboi colonial,mai un mic razboi local.
Maresalul Petain,pe cand era colonel si astepta pensia era printre putinii ofiteri francezi care nu vazuse desertul sau jungla.Omul asteptase toata viata razboiul cu nemtii si nu voia sa il prinda prin Saigon.A avut bafta,dar la limita.
Gogu Constantinescu sincronizator mitraliera
https://inginerie.aero/index.php/ro/2017/11/13/george-constantinescu-2/
https://en.wikipedia.org/wiki/Synchronization_gear#Constantinesco_synchronization_gear
From November 1917 the gear finally became standard; being fitted to all new British aircraft with synchronized guns from that date up to the Gloster Gladiator of 1937.
Over 6,000 gears were fitted to machines of the Royal Flying Corps and the Royal Naval Air Service between March and December 1917. Twenty thousand more “Constantinesco-Colley” gun synchronization systems were fitted to British military aircraft between January and October 1918, during the period when the Royal Air Force was formed from the two earlier services on April 1, 1918. A total of 50,000 gears were manufactured during the twenty years it was standard equipment.
XV
Ce sa zic, am si eu cateva hobby-uri, nu multe, dar istoria e unul dintre ele, si probabil sunt mai de moda veche si mi-a placut si sa citesc din cand in cand.
Nu stiu cine e domnu istoric Radu Patrascu de pe Semper, parca mi-ai mai zis tu ceva cand ai vrut sa ma contrazici cu tragerile alea in Cheile Rasnoavei sau asa.
Dar imi pare rau daca m-am intins si am facut slalom prin istorie si a iesit ceva mai tulbure si lung, e cald si tre sa consumi lichide, care unele contin si apa, deci e posibil sa cauzeze astfel de interferente mai lungi.
Sper sa fiu mai clar acum. Ideea era ca nu tre sa fii totdeauna mare inventator (desi evident nu strica, din contra), ci tre sa fii macar suficient de pragmatic si adaptabil (si inteligent) incat sa vezi ce exista deja si sa preiei si tu (eventual sa modifici si/sau imbunatatesti), ori sa gasesti intrebuintari si mai creative si noi la ceva deja existent, chiar daca aparent inferior din unele pct de vedere.
Exemplu cu romanii antici exact asta arata, aia si-au construit ditamai imperiu folosind cel putin la inceput chestii preluate de la altii si eventual folosite in alte moduri, mai creative si mai pragmatice si adaptate doctrinelor si credintelor lor, si au promovat o meritocratie cat de cat reala, adevarata. Aici insa intervine si altceva la noi, zilele astea, si anume factorul uman. Trebuie schimbate niste lucruri, de la impunerea unei meritocratii reale la formarea unei anume libertati in societate, pentru a lasa mai liber fraul creativitatii. Cei care ajung in functii de decizie ar trebui sa aibe anumite experiente si calitati care nu tin neaparat de partidul din care fac parte si scoala (de multe ori facuta pe pile sau pe bani) absolvita.
Cand ai tot felu de dubiosi (ori pe Elena Udrea) care au studiat sau au luat doctorate la misto si fara relevanta in lumea reala pe la nus ce Academii SNSPA pe baza de pile si coruptie si ii pui in functii de conducere, normal ca nu poti sa evoluezi, aia nu stiu din ce parte se tine o pusca, daramite sa creeze strategii militare. Bine, nici cu “eroul” Ciuca nu pot sa zic ceva, dar sunt sigur ca exista si oameni competenti si suficient de patrioti si orgoliosi care ar putea face ceva dar nu ajung unde trebuie din cauze de “sistem”
Mai departe, amu ai si tu dreptate, si sa copiezi ceva zilele astea nu e usor, de cele mai multe ori.
De asta am zis ca nu tre sa ne aruncam direct la chestii care evident necesita mult prea mult timp si bani si uneori sunt nerealiste nici macar ca licenta (de ex fabricarea de F-35 sa zicem).
Ala il iei de-a gata si te zbati sa ai aici ceva mentenanta.
In schimb vezi ce impact au dronele azi, pe campul de lupta. Ucrainienii au distrus o treime din flota aeriana strategica rusa cu un singur atac cu drone (sigur, dupa o infiltrare cu oameni in adancimea teritoriului inamic) si distrug constant cu drone cu raza lunga de actiune lansate din teritoriul lor inclusiv radare strategice si instalatii de rachete S-300 si S-400.
Evreii au folosit aceeasi tactica (drone FPV folosite de oameni infiltrati) in Iran, cand au distrus mare parte din apararea AA iraniana (radare si sisteme de rachete AA).
Parerea mea e ca ar trebui sa ne uitam la toate astea si sa ne apucam si noi de drone, in mod cat mai creativ. Chinezii planuiesc un avion drona de mari dimensiuni care sa lanseze roiuri de drone mai mici (inlocuind cumva necesitatea operatorilor umani infiltrati in teritoriul inamic).
Noi avem o industrie IT rezonabila, nu vad de ce nu am investi in crearea unei IA (rudimnetare, nu una adevarata de exista doar in sefe-uri deocamdata). Ceva care sa poata ghida in mod autonom o drona pentru a executa o misiune data, sa urmeze niste trasee, sa ajunga la o locatie, sa recunoasca niste tinte si sa le atace in pct vulnerabile, chiar si fara control uman.
Dronele par sa aiba un impact semnificativ in razboiul viitorului (au deja un impact major in razboiul din Ucraina), si deocamdata par destul de usor si ieftin de construit. Problema e la controlul uman, emisiile radio sunt bruiate in mod frecvent, de aia au aparut dronele ghidate prin fir si eventual cele autonome ghidate de un fel de AI.
Putem sa ne axam la greu pe astea, pe drone care lanseaza submunitii samd.
In al doilea mondial a existat chiar o initiativa in domeniu dronelor terestre, asa numita “torpila terestra Eremia”, un mini-senilat ghidat radio care ducea un proiectil de artilerie de mare calibru si care era detonat la contactul cu tinta. Era facuta sa treaca peste transee etc.
Asta zic ca ar fi un domeniu unde ar trebui sa ne concentram (si sa dam liber la initiative, indiferent daca sunt “de stat sau private, sau chestii aduse din afara, licente etc).
Poti colabora cu ucrainienii, invata din experienta lor, poti produce local drone cu raza lunga de actiune, un fel de racheta de croaziera a saracului, dar aproape la fel de eficiente si mult mai usor si ieftin de produs, in numere mult mai mari. Mini dronele tactice de cercetare ar trebui introduse la nivel de grupa chiar, la fel si cele kamikaze, sa ai un pluton de drone la nivel de batalion si unul de razboi electronic, eventual combinat cu transmisiunile
Alta chestie, trebuie sa producem local toata gama de munitii, inclusiv rachete de toate tipurile. Licente la greu, daca nu ne duce capul, dar neaparat produse local. Mai ales cele de aparare AA si cele pentru artileria reactiva.
Aici stateam ok si inainte cred, APR alea zic eu ca erau superioare artileriei clasice. Azi Lockheed propune o drona/racheta de croaziera ieftina ce poate fii lansata cu un booster atasat din lansatoarele Himars. Cauta clienti pentru asa ceva, ar trebui sa ne bagam si noi, poate ca primii clienti, mai ales ca avem o colaborare buna cu ei, si sa obtinem o licenta.
Na, ca m-am intins iara
”curioasa” asemanarea dintre reusitele evreilor si ucrainenilor pe teritoiul inamic si lovind in adancime….nimeni nu sta cu burta pe carte la propriu,toti invata si se adapteaza realitatilor nu planurilor din arhivele statelor majore.
atata timp cat tineretul si oamenii cu aptitudini si experienta tehnica sunt tintuti la distanta iar locul de munca in statul civil si militatizat a devenit viul oricarui copil vom fi in continuare republica socialista romania.
Mihais, uniforme de camuflaj (a nu se confunda cu costum de mascare, sunt 2 lucruri diferite) am avut incepand cu 90, la graniceri. Probabil venisera mai devreme, ca la parasutisti, care insa initial nu au avut camuflaj.
Parasutistii au avut o parte si un camuflaj facut pt export in Irak, tot in 90.
Deci din perioada aia au rasarit oficial, pana atunci nu au fost “oficializate”.
Prin 91 aveau si jandarmii uniforma “dalmatian”.
Ce zici tu cu uniforma camuflaj e partial adevarat. A propus cineva o uniforma care sa imite penajul dropiei. Nu a fost acceptata propunerea. Deci iar un adevar partial. Nu aveam unuforma camuflaj in 1890.
A mai durat 100 de ani sa introducem.
“Camuflajul” a facut primul pas prin kaki, englezii in razboiul cu burii. Da, exista de mai multa vreme, dar nu generalizat.
Iar camuflaj cu mai multe culori- ww1, francezii, cu uniforme pictate.
Daca privim din perspectiva Orientului, ninja foloseau haine negre care sa ii mascheze noaptea, dar nu e vb de o armata.
Radu, tu ești în filmul tau, idealist, din păcate realitatea e total diferita, prin București în M100 e birocrație 100%, nu vb de birocrația aia soft din unități în care unii sparg poarta la 3 și taberele și aplicațiile sunt motive de umplut frigiderul.
Haina militară e văzută traditional ca un loc stabil de munca, așa că în mare parte targetul asta e.
Nu e nici un mediu academic, nici foarte ingineresc, sa fie foarte receptiv la nou, e probabil cel mai rigid mediu profesional.
S-a mai ridicat nivelul pt că inclusiv cei veniți din sate au mai circulat pe afara, au auzit de contractori, au dat de gustul banilor și al citybreakurilor.
Da, in DGIA sunt oameni deștepți, de asemenea în anumite unități de elita, care traditional experimentează tehnica atipică pt dotare, la fel ttp-uri pt instrucție.
Ciolpi a mai incercat cate ceva, dar foarte palid și pt mine el e unul dintre barometre, pt că în tinerețe era f “revoluționar” când a venit de la cursul Rangers, o vreme l-a ținut elanul.
La fel Cristescu, alt gung-ho, o sa vedem daca la București (unde e mediul ăla politruco-militar) mai menține ritmul sau e și el trimis la un post călduț pe-afara.
Măciuca a fost o rușine, punct.
XV
Din pacate sunt si suficient de realist incat sa-ti dau dreptate
“”Da, in DGIA sunt oameni deștepți, de asemenea în anumite unități de elita, care traditional experimentează tehnica atipică pt dotare, la fel ttp-uri pt instrucție.””
Astia daca ar fi lasati sa faca treaba, ori ar reusi sa se impuna cumva in “sistem”, am fi mult mai departe
Radu- e si cu DGIA o intreaga poveste, s-a deprofesionalizat de cand a devenit o organizatie politico-militara, au fost angajate o gramada de 3,14de intrate pe sub birou (sorry, admin, chiar nu e alta rima cand ala e instrumentul lor, nu creierul si subliniez ca nu e vb de “randunici”, care au asta ca misiune externa, ca mijloc de obtinere informatii, ci de “fata/fetita” lui cutare din partidul) si domnisori fara o minima experienta la trupe, fara asta nu poti cunoaste practic obiectul muncii.
Cata vreme cercetarea militara (inclusiv ramura ci a fost infiintata cu cercetasi) a fost integral militara, amestecul politic a fost minim (nu inexistent).
Am gasit pe Yt niste videos despre un incident ciudat
https://youtu.be/u4o_g_XS-G0?si=YkMIqWIdHdSTHgu7
https://youtu.be/rjEhgXAALL8?si=US9PpBPcZtjkw_4G
Alte linkuri despre incident pe Graffiti
https://www.tehnomil.net/graffiti-vol-8/#comment-226436
E vorba de un militar american ucis de propriul pistol Sig Sauer, daca nu e vreo facatura inseamna ca atatea zile a avut militarul american, ca nu vad ghinion mai mare ca sa se descarce singur un pistol care era pe o masa si glontul a nimerit exact in proprietar, respectiv militarul american decedat.
N-am mai auzit de asemenea ciudatenie, ca din cate inteleg pistolul Sig Sauer era pe masa, cu cartus pe teava si brusc cartusul de pe teava a fost percutat fara sa apese nimeni pe tragaci.
Daca asa s-a intimplat la un pistol cumparat si testat de militarii americani si de agentiile federale americane, inseamna ca nici de capul astora nu e mare branza , la fel ca si la “renumita” firma Sig Sauer.
P320 avea ceva probleme, cu holsterele, canadienii il retrasesera acum cativa ani din cauza asta.
P226 a fost multa vreme top.
SiG are probleme in tara natala , deoarece generatia creativa a disparut in mod natural ( elvetienii au cumparat de Lewis Machine & Tool Company pentru inlocuirea vechilor SiG ) iar englezii sunt in aceeasi situatie ( Knight’s Armament Company ) , alaturi de austrieci ( Steyr a fost cumparat de elevetienii de la B&T in 1999 ) , dar lovitura de pedeapsa a fost data in Franta ( primele HK416 au fost construite de Verney-Carron , in prezent in faliment total ) iar majoritatea componentelor HK416 sunt realizate in regim OEM , in Taiwan , Turcia si Coreea de S .
Asa se vorbeste pe la colturile internetului . Oare e adevarat ?
La omul sărac nici boii nu trag!
Exact ce ne mai lipsea, un incendiu la Cugir!
https://hotnews.ro/video-incendiu-urmat-de-explozii-la-fabrica-de-arme-din-cugir-pompierii-au-intervenit-cu-roboti-a-fost-emis-mesaj-ro-alert-2036823
Pompierii au fost alertați în jurul orei 1:00 despre izbucnirea unui incendiu ce se manifesta pe aproximativ 300 mp la o hală cu muniție, ce ardea generalizat, la o fabrică de armament din orașul Cugir.
Ulterior, incendiul s-a extins pe o suprafața de 700 de metri pătrați, iar în interioul zonei afectate se auzeau explozii. Astfel, forțele de intervenție au fost amplasate la distanță, în zona de siguranță.
Pentru protecţia populaţiei aflată în proximitatea zonei de manifestare a incendiului, a fost trimis un mesaj de avertizare prin intermediul sistemului RO-Alert.
În jurul ei 05.00, ISU Alba a anunțat că incendiul nu se mai manifestă cu flacără deschisă și că se lucrează pentru stingerea în totalitate a incendiului.
@Habarnistul,
Tinand cont de ultimele stiri prinind pe Presedintele Romaniei, s-ar putea sa nu fie interzis sa vorbim despre legionari.
https://youtu.be/Op2oP-nKRbk?si=Wxek6rX6Ye207dK3
Pe la minutul 28 HD Hartmann spune ca bunicul lui Nicusor Dan a fost legionar, plus ca manastirea Sambata de Sus unde a fost Nicusor Dan are niste conexiuni legionare.
https://cutiapandorei.org/a/o-problema-grava-daca-presedintele-romaniei-nicusor-dan-va-participa-la-un-parastas-pentru-bunicul-sau-patern-fost-legionar-asta-va-insemna-ca-este-infractor-vezi-facsimilul-6877b0a56c262
https://adevarul.ro/politica/nicusor-dan-explica-de-ce-a-ales-sambata-de-sus-in-2465189.html
Deci chestiunea cu legionarii e relativa.
Uitandu-ma pe cartea “Pe marginea prapastiei” vol 2 , gasesc la pagina 318 o fotografie cu pistoalele mitraliera pe care autorul cartii afirma ca s-au capturat de la legionari
https://ia800300.us.archive.org/23/items/pe-marginea-prapastiei-21-23-ianuarie-1941-vol.-2-v.-1.0_202404/Pe%20marginea%20prapastiei%2021-23%20ianuarie%201941%20-%20vol.2%20-%20v.1.0.pdf
Poate iti dai o parere despre acele pistoale-mitraliera, eu zic ca sunt MP-28 , se vede la cele din dreapta ca au alimentarea in lateral.
M-ar interesa asa ,poate imi fac o idee mai completa despre dotarea armatei romane in acele vremuri, m-am mai documentat despre Orita, pe Forgotten Weapons sunt lucruri foarte interesante despre Orita.
Condirm , in imagine sunt doar MP28 , se remarca usor radiatorul tevii si priza incarcatorului in laterala stanga …
Mulțumesc mult!
@Habarnistul,
Tu știi ceva despre ZK 383 în armata română?
https://en.wikipedia.org/wiki/ZK-383
Pe Wikipedia apare și Romania la utilizatori
Nu cunosc asemenea detalii , dar e posibil ca parașutiștii să fi avut în dotare asemenea arme cehoslovace .
Mulțumesc
La multi ani Romania, la multi ani tuturor românilor, cu toate neînțelegerile care au divizat țara, să ne bucurăm că încă avem o țară!
Admin, pai e frumos ce faci?
Nu mai scrii?
Ok, deci trebuie facut ceva.
Habarnistul
Am gasit o declaratie a lui Antonescu din 1946 in care spune ca legionarii au fost inarmati de catre SS , cu sau fara stirea lui Hitler, cu arme cumparate din Elvetia.
M-am uitat pe ce au produs elvetienii, am gasit SIG Bergmann 1920, doua calibre, 9 si 7,65 mm .
https://firearms.96.lt/pages/SIG%20Model%201920.html
Interesant ca varianta 7,65 mm cu incarcator de 50 de cartuse au exportat o in Finlanda in 1922, 1000 de bucati catre Garda Civila Finlandeza.
https://www.jaegerplatoon.net/MACHINEPISTOLS1.htm
M-am documentat pentru un articol despre Orita, dar tinand cont de mai multe intamplari recente , nu cred ca voi scrie articolul
Recent deputatul Vexler a rupt de la tribuna parlamentului niste fotografii
https://youtu.be/F-Fzm2C_ibs?si=TcGi_bvlnogycyuM
Situatia in Romania arata precum situatia din Franta interbelica, suntem din ce in ce mai divizati .
Odata cu intrarea trupelor germane in franta in 1940 au aparut toate aceste falii din societatea franeza. Vorbesc aici de sabotajele muncitorilor francezi din fabricile de armament , ca si de primirea calduroasa facuta trupelor germane de catre unii francezi, existau afise cu indemnul soldatilor francezi sa nu trega in germani, germanii fiind foarte uimiti cand le-au vazut.
Sunt si imagini cu fratenizarile dintre populatia franceza si germani si nu ma refer la frantuzoaice
https://youtu.be/icENEXNQP3w?si=Z3zeCJ7zkVCNujTr
ma refer chiar la militarii francezi
https://youtu.be/Z4lPNlxWwXQ?si=G4gV_uCLuvPn0mRl
Cauzele acestei fratenizari sunt multiple.
O cauza este politica controversata a lui Leon Blum, intre altele a nationalizat industria de armament franceza si unii francezi de dreapta au inceput sa spuna ca mai bine cu Hitler decat cu Frontul Popular.
O alta cauza este durerea la basca a francezilor pentru Polonia si dorinta francezilor de a evita un razboi cu Hitler din cauza Poloniei, atitudine exprimata prin intrebarea
Pourquoi mourir pour Dantzig ?
https://fr.wikipedia.org/wiki/Mourir_pour_Dantzig_%3F
Efectele acestei divizari s-au vazut in 1940 , cand asa cum spunea De gaulle , militarii francezi doreau sa se predea iar militarii germani le spuneau ca nu au timp sa-i ia prizioneri.
In ultimul timp am observat niste aberatii care se tot repeta pe Tehnomil, nu stiu cauzele acestor aberatii, ignoranta este probabil una dintre cauze
referitor la cat ne-a ajutat Franta
Pentru cine nu stie, romania era considerat drept colonie a Frantei in perioada interbelica.
Faptele din pacate confirma aceasta situatie, nu ma refer la refuzarea garantiilor germane de catre Titulescu, ma refer la refuzarea unei oferte britanice.
Britanicii ne-au oferit niste investitii majore, construirea unui port si baza navala la Tasaul, plus Canal Dunare-Marea neagra .
Nu s-a concretizat nimic, o consecinta a acestor investitii ar fi fost mutarea traficului comercial din Marsilia catre Tasaul, asa ca Romania ca o colonie supusa a refuzat oferta britanica.
Chestiunea nu a fost apreciata de britanici ,asa s-a ajuns ca Churchill sa i spuna fara menajamente lui Titulescu in iunie 1939
https://www.aktual24.ro/memoriul-secret-trimis-regelui-carol-al-ii-lea-de-titulescu-la-11-septembrie-1939-churchill-mi-a-zis-fara-nicio-jena-ca-trebuie-sa-cedam-cadrilaterul-culisele-incomode-ale-tratatului-de-la-trian/
“Cind in iunie trecut am fost la Londra, Churchill mi-a spus, fara nici o jena, ca trebuie restituit Cadrilaterul Bulgariei”
O alta aberatie se refera la faptul ca noi romanii doar copiem si nu suntem in stare sa producem nimic original in domenuil armamentului.
Asta arata niste carente enorme in educatie, nu conteaza sa produci ceva original ,conteaza sa produci armament.
Cel mai bun exemplu e dat de finlandezi in ww2, care desi produceau unul dintre cele mai bune pistoale – mitraliera din lume, au copiat PPSh 43, care desi era infinit mai slab calitativ decat Suomi KP-31, avea alte calitati ,respectiv era ieftin si bun , foarte usor de produs, consuma mult mai putine resurse, Suomi Kp 31 avea cam 5 kg , PPsh 43 cam 3 kg.
Dupa mine PPsh 43 e una dintre cele mai urate si grosiere smg-uri din lume , dar asta nu i-a impiedicat pe finlandezi sa-l produca.
Copia finlandeza MP/44 a atras atentia si militarilor romani , era preconizat un export de 5000 de bucati catre romania, din pacate export nematerializat.
Si ca sa nu o lungesc mult , ajungem si la principala problema a industriei romanesti interbelice.
Aici e mult de discutat, admin a scris ceva
https://www.tehnomil.net/2024/06/11/d-asta-n-a-avut-ursu-coada/
Problema e mai complicata. In 4ani ,3 luni si 11 zile Resita a produs pentru imperiul austro-ungar intre altele;
1083 afete obuzier 100 mm model 1914
770 afete tun camp 80 mm model 1917/1918
504 tevi fara ghinturi si alezare de 80 mm
Nu stiu cum statul roman a reusit marea performanta sa nu produca nici un singur obuzier in perioada interbelica si in timpul ww2, desi platise licenta pentru obuzierele de 100 mm si 150 mm Skoda.
Abia prin 1943 colonelul Barbieri propunea fabricarea in Romania a obuzierului german de 105 mm si a tunului anticar PAK 40 de 75 mm.
Exista o logica in ceea ce scria colonelul Barbieri pentru ca ultima varianta de obuzier german de 105 mm folosea afetul tunului PAK 40, deci era logic ca Romania sa fabrice ambele piese de artilerie
https://en.wikipedia.org/wiki/10.5_cm_leFH_18/40
Despre pistolul mitralera Orita.
Trebuie sa fii prost ca noaptea ca sa comentezi despre originalitatea sau cate defecte avea Orita.
Erau niste probleme cu orita dar nu erau insurmontabile.
Am vazut arme cu foarte mari probleme si cu care posesorii obtineau rezultate excelente la trageri.
Oricum nu aveam de unde sa procuram alte smg-uri.
Problema cu pistoale-mitraliera era ca erau foarte foarte putine fata de necesar.
In august 1943 necesarul estimat de catre militarii romani pentru “rearmament” era de
191898 de pistoale- mitraliera
519 FH18/40 105 mm obuziere germane
451 FH18 150 mm obuziere germane
3756 PAK 40 75 mm tunuri antitanc
de unde naiba puteam sa luam noi atatea pistoale – mitraliera ?
de unde naiba luam noi atatea tunuri ?
In 1950 s-au gasit in dotare doar 6310 Beretta , 6621 orita si vreo 4000 de smg uri germane.
noi am avut noroc cu imbecilii de militari italieni care nu apreciau smg Beretta si am lansat o comanda de 20000 de Beretta, care a intrat in dotarea armatei romane inainte de a intra in dotarea armatei italiene, dar au fost prea putine fata de necesar.
Asta arata ca nu e eficient sa ai in dotare un armament performant, dar in cantitati mici , e mai eficient sa ai armament mai slab calitativ , dar in cantitati mari.
Nu trebuia sa ne comparam cu sovieticii ,aia au produs 6 milioane de PPSh 41 si 2 milioane de PPSh 43, dar aveam nevoie de aproape 200000 de pistoale mitraliera.
Noi am produs probabil sub 20000 de bucati si din cauza asta am pierdut razboiul.
PPSh43 este un campion al WW2 , inca neinvins la diverse caracteristici : costuri de fabricatie , ore de fabricatie , consum de materii prime , fiabilitate , constanta in ochire FA , intretinere pe timp de noapte sau de iarna , usurinta in intelegerea functionarii pentru soldatii analfabeti din WW2 etc . De fapt pierde la ergonomie fata de MP40 , are zgomot foarte puternic si lumina reziduala mare la gura tevii , incarcatoare cu probleme ( primele variante in loc de standardul de 35 de cartuse se introduceau max 30) . Ramane o referinta pentru WW2 . Cea mai mare deficienta constructiva este legata ca se pierde o buna parte din energia cartusului , deoarece tragerea are loc cu camera cartusului dezavorata , se bazeaza pe intarzierea inertiala datorata masei ansamblului inchizator . Asta a fost oarecum rezolvata dupa WW2 , la HK MP5 ( inchizator inertial cu role ) sau ceva mai elegant , la HK UMP ( inchizator inertial cu masa adaugata , adica in interiorul inchizatorului exista doua bile din wolfram , intre ele exista un simplu arc si atat , fara contact cu exteriorul , ansamblul inchizatorului este total nedemontabil ), de inspiratie poloneza PM-63 RAK . Daca PPSh 43 ar fi avut avut inchizatorul inertial de tipul HK UMP si o alta frana de gura si alte aparate de ochire , era campion absolut , chiar daca trage cu percutorul ” la vedere ” ( adica din fundul gradinii , aici Orita era ceva mai bun ) . Desigur , PPSh era calibrat pentru 7.62 Tokarev / Mauser , un cartus foarte vitezos si puternic fata de 9×19 folosit de MP40 .
Habarnistul,
Se vede că ești foarte cunoscător despre smg urî.
Despre PPSh 43, Sudayev l a proiectat in Leningrad, sub asediu și nu cred ca se putea obține mai mult.
Foarte simplu, cu multă
https://youtu.be/zGGguFuFln4?si=p2j-i4UL2ZlRhrmx
tablă presata/ îndoită sau pressed stele cum spune Ian McCallum.
Io zic că ești generos in aprecieri când spui frână de gura, aia era o simplă tablă îndoită și găurită.
Lui Ian McCallum îi plac Suomi kp 31 și Beretta , ultima in ambele variante u și fără radiator.
O diferență enormă între PPSh 43 și Beretta, PPSh 43 avea numai foc automat, Beretta avea două tragaciuri, unul pentru foc automat și unul pentru foc cu foc.
Plus că Beretta avea un trăgaci mai curbat pentru că militarii sa deosebească in lupta/ pe întuneric cele două tragaciuri și să evite confuziile, italienii mai făcuseră și striații pe tragaciuri.
Dar acestea sunt finețuri care merg foarte bine pe timp de pace, in război nu există timp pentru așa finețuri.
Intr adevăr Beretta arata și trăgea foarte bine după cum spune Ian McCallum, dar pentru noi ar fi fost mult mai profitabila copierea și fabricarea PPSh 43.
Prin amabilitatea @admin , as dori sa studiati ce si cum spune lumea armelor despre munca Dnului Marin Orita ( ultimul grad a fost Maior R ) precum si despre frana de gura de tip compensator linear ( frana de gura si ascunzator de flacara , in combinatie cu directivitate acustica inspre inainte , chestie care protejeaza auzul tragatorului ) cu care se lauda multi , inclusiv Beretta , dar e logic ca nu e nimic nou sub soare ) care ar fi fost optima la SMG-urile de tip PPSH 43 si restul derivatelor .
Linkurile pentru Compensatorul linear si Orita
Danke
Interesant, m ai trebuie sa lucrez pe germana, dar foarte documentate
Compensator Beretta 1938 A
https://mg34.com/product/beretta-38a-brake-beretta-38-compensator-beretta-smg-front-sight-wwii-9mm/
Compensator Beretta 1938/1942 , 2 fante in loc de 4
https://sempercollector.com/shop/en/pistolet-mitrailleur/591-pm-beretta-mab-193842-1st-version-mint-condition-cal-9mm-para-sn-ck13xx.html
https://sempercollector.com/shop/5099-large_default/pm-beretta-mab-193842-1st-version-mint-condition-cal-9mm-para-sn-ck13xx.jpg
Compensatoe Suomi k/p 31 probabil dupa ww2
https://tromix.com/product/suomi-compensator-various-calibers/
https://www.historynet.com/wp-content/uploads/2017/09/Oct-17-Weapons-2.jpg
https://youtu.be/EwPyAWEwPrg?si=BXpZFFWNj-tGWC5j
Pe yt se vede foarte bine cum iese fumul din compensator. 2:30
3:55 Ian McCallum trage cu ambii ochi deschisi si cu KP 31 sprijinit de nas
Tehnica la mine la pistol era cu ochii deschisi pentru a observa campul de tragere. Cu smg la nas n-am vazut niciodata, nici nu stiam ca e posibil asa ceva, dar asta inseamna ca Suomi Kp 31 era foarte stabil si usor de folosit.
Am tras cu un PDW la FA , al dracului se ducea in sus.
Un alt stil ciudat de a folosi smg Thompson , instructorul american il proptea in abdomen, dar nu agreez aceasta tehnica
https://youtube.com/shorts/pwYh5MmlW2I?si=W91BeZTdvXqwzftk
M am tot uitat pe documentele din anii 1935-1945, e foarte mult de povestit. N-am gasit nimic despre cpt Orita.
Despre pistoale mitralere abia in 1939 apare la
“dezideratele Marelui Stat Major ” mentionat
“Pistolul mitraliera”
“Va trebui sa se distribuie tuturor ofiterilor de la unitati, subofiterilor de la unitati si trenuri de lupta si regimentare si chiar comandantilor de grupa de la infanterie si cavalerie.”
dar nimic concret pana atunci.
In 1939 cehii aveau pistoale mitraliera , ungurii aveau , chiar si polonezii aveau smg Mors
https://en.wikipedia.org/wiki/Mors_submachine_gun
Polonezii aveau in plan si un smg pentru diversionisti, erau mult maai avansati decat noi
https://en.wikipedia.org/wiki/Pistolet_maszynowy_dywersyjny
concret am gasit o comanda a lui Slavescu care fusese data in 1939
“-Pist. ale pistoale mitral. 7,63 mm………….6.000 ”
“- Cartuse pist. I “Mauser” 7,63 mm ……………1.800.000 ”
Banuiesc ca e vorba de Mauser Schnellfeurer , Slavescu se refera tot in 1939 la
“6000 pistoale tir rapid Mauser 7,63 mm ”
dar nu pot preciza cate au ajuns in tara si unde s-au dus, in 2 mai 1939 se vorbea despre
“Adoptarea pistolului “Mauser” la jandarmi “
M am uitat si pe articolul
https://www.tehnomil.net/2015/09/08/orita-vs-danuvia/
In octombrie 1942 CMC producea lunar 250 de ZB30 si 666 de Orita , mult sub potential , lucrau doar intr-un singur schimb.
Foarte mult de discutat si aici era mult sub ce ar fi trebuit sa producsa CMC
“1. Bazele pe care s-a constituit această Societate.
Această Societate a luat fiinţă pe baza convenţiei din 29 ianuarie 1925, încheiată între Guvernul român – reprezentat prin dl. Tancred Constantinescu, fost ministru de Industrie şi Comerţ şi Societăţile “Vickers” şi Reşiţa, prin care contractanţii se obligă a colabora pentru crearea a două stabilimente metalurgice şi anume:
– Primul stabiliment (Copşa Mică) va fi astfel instituit încât să poată fabrica, pe lângă alte produse metalurgice, guri de foc (ţevi de tun şi afete) şi muniţii de artilerie până la calibrul de 305 mm.
– Al doilea stabiliment (la Cugir) va trebui să poată fabrica puşti, mitraliere şi puşti mitraliere pentru eventualele necesităţi ale statului.
Puterea de producţie a acestor 2 stabilimente, lucrând 16 ore pe zi, trebuia să fie anual de:
a) 500 guri de foc cu accesorii;
b) 100.000 puşti şi 5.000 mitraliere;
c) 2.000.000 obuze cu focoasele lor.
În ceea ce priveşte puterea de forjare, această putere va fi instalată dublu decât debitul menţionat mai sus pentru obuze. ”
Neam de neamul mor de la maimuta incoace n-au produs la Copsa Mica Cugir cele mentionate mai sus.
Cate smg Orita au produs nu se stie, Orita din Bruxell are nr de serie 020718.
nu se stie nici daca dupa 23 august 1944 sovieticii au permis continuarea productiei sau daca n-au confiscat o.
@Caudillo , sper că ai remarcat ca articolul din DWJ încă nu a apărut încă, este din viitor …
Dispozitivele ce se montează pe gura țevii unei arme de foc sunt diferite , în funcție de scopul urmărit de utilizator . Unele micșorează reculul , altele stabilizează teava în plan vertical etc , altele “arestează ” flacara , altele direcționează sunetul , altele micșorează amprenta sonora etc . Majoritatea reprezintă un compromis acceptabil .
Am văzut, Januar 2026
Habarnistul,
Am reusit sa obtin traducerea celor doua linkuri.Ar fi trebuit sa fac mai devreme acest lucru , dar anul trecut m-am imbolnavit de Covid si inca nu m-am recuperat.
Mortii mamii lui de Covid , al alora care l-au facut , al alora care au castigat de pe urma Covidului si al alora care l tot modifica!
Am vazut ca pe suprafata exterioara acompensatorului sunt niste caneluri.
Doream sa te intreb, ca si pe Beretta 38 sunt striatii pe tragaciuri, cum se fac aceste striatii?
Prin randalinare?
Orita. Subiect greu de tot.
In material se afirma ca Orita a lucrat inca din 1924 la arma.
Ar fi pacat sa existe documente in aceasta privinta si sa nu fie publicate!
Se pierde istoria si raman numai retardatii care-si dau cu parerea aiurea !
PS.M-am intrebat de la inceput cum ati avut voi ,tu si admin acces la DWJ in avans, acum ma intreb si cu ce va ocupati amandoi de aveti acces la asemenea informatii, in toata media romaneasca nu exista material asa de valoros despre SMG Orita!
Eu nu am avut nici o contributie, tot meritul ii revine lui habarnistul.
Habarnistul,
de la un timp ma macina o intrebare si sper sa ma ajuti cu o parere in problema.
In 1938 Antonescu ajunge pentru scurt timp ministrul apararii, a demisionat din cauza inscenarii judiciare facute lui Codreanu.
Desi era la cutite cu Codreanu, fusese amenintat de Codreanu , dar cu toate asta refuza sa fie partas la minciuna aia. A ramas cu o ura viscerala fata de legionari , dovada ordinul pe care-l da generalului Ciuperca
“Ziua de 23 ianuarie – în Ţară
Din ţară vin ştiri că pretutindeni situaţia este în mâinile armatei, afară de:
Câmpulung Moldovenesc – Suceava – Iaşi şi Câmpulung Muscel.
Domnul General Antonescu ordonă personal Domnului General Ciupercă, Comandantul Armatei a 4-a, la telefon că, în cazul când rebelii refuză a executa ordinul,
să se treacă la reprimare cu forţa, lucrându-se energic.
De asemenea, la Reşiţa şi Oraviţa uzinele sunt în mâna legionarilor.”
Asa ca o paranteza , l-am citit pe Slavescu care afirma ca in zilele alea legionarii au luat 400 de pusti mitraliere ZB din uzinele CMC, ca sa ti dai seama ce haos a fost atunci!
“Lipaneanu imi spune ca la Cugir legionarii ar fi atacat fabrica si ar fi luat 400 pusti mitraliere si 100.000 cartuse, dar au fost prinsi si au dat inapoi ce luasera, mai putin trei pusti.”
Jegosii astia care si dau cu parerea despre Antonescu “omita” sa spuna cine i-a sprijinit pe legionari , respectiv regele mihai in ianuarie 1941 si Maniu care i a propulsat prin pactul de neagresiune din anii ‘930, Maniu fiind desemnat de Codreanu ca posibil conducator al legionarilor.
Antonescu a avut preocupari multiple , inclusiv in domeniul motoarelor de aviatie , promova motoarele racite cu aer, de asta istoria din anii 1930-1940 e plina de interventiile lui Antonescu.
In februarie 1938 Antonescu solicita studierea introducerii tromblonului si grenadei Brandt aferente in armata romana.
Antonescu fusese in Franta si vazuse acest tromblon, el avea ceva impotriva aruncatoarelor brandt, poveste veche si complicata, dorea renuntarea la aruncatorul Brandt de 60 mm.
Aia care comandasera aruncatorul Brandt de 60 mm n-au fost prea incantati ,i-au zis ca rifle grenade brandt strica armele.
m-am mirat cum mortii ma-sii putea sa strice pusca ZB grenada aia de 50 mm
https://www.secretprojects.co.uk/threads/edgar-brandt-company-1940-80mm-heat-projector-grenade.41106/
ulterior americanii au folosit proiectul brandt in ww2
https://en.wikipedia.org/wiki/M9_rifle_grenade
Asa s-a pierdut o ocazie unica de a fi prima armata din lume care folosea o grenada antitanc lansata prin tromblon.
Abia dupa ce s-a terminat razboiul armata romana a adaptat la pusca ZB , tromblonul german, dar era prea tarziu si oricum grenada germana era mult inferioara modelului Brandt.
Bogdan Alin Samusan ofera niste detalii pe subiect , munca sa ca istoric e exceptionala, indiferent ce comenteaza unii cretini , din pacate nu ofera multe detalii.
Poate daca l-ar ruga cineva sa publice documentele originale am afla mai multe detalii, din nefericire in nebunia actuala, in care toti retardatii sunt prezenti pe net , greu sa se intample asa ceva.
Mai spune Bogdan Alin Samusan ca in 1948 s-au gasit in dotarea pionierilor niste pistoale antitanc germane, el cred ca e unicul istoric care scrie despre subiectele astea.
…………………..
A doua mare operație efectuată în armata română pe linia îmbunătățirii armamentului individual de infanterie în prima jumătate a anului 1947 a fost aceea de adaptare a tromblonului de aruncare a grenadelor aferent puștii germane Mauser, astfel încât să poată fi folosit la pușca Z.B., md. 24.
Un indiciu cu totul neașteptat privitor la prezența armelor antitanc individuale în armata română postbelică vine dintr-un raport de inspecție din 28 mai 1948 la Regimentul 2 Pionieri al Regiunii II Militare, ocazie cu care grupa de inspectori menționa că atunci când s-a explicat întrebuințarea pistolului-rachetă contra carelor trebuia să se spună că se folosește sub18-20 metri.[47] Această mențiune nu se poate referi, după toate datele disponibile, decât la arma antitanc individuală germană Sturmpistole a cărei prezență în dotarea armatei române nu a fost nici măcar presupusă până acum.[48] Rămâne în sarcina cercetărilor viitoare clarificarea prezenței (origine, întrebuințare, data eliminării din dotare, etc.) acestei arme în armata română.
…………..
Dupa cum vezi , istoria dispare sub nepasarea noastra, poate imi spui daca ti se pare realista afirmatia ca tromblonul Brandt strica ZB ul, sau pur si simplu nemernicii aia luasera parandaratul pentru aruncatorul Brandt de 60 mm si l-au mintit pe Antonescu.
Multumesc anticipat!
In opinia mea , da , se deterioreaza ansamblul teava inchizator , daca se depaseste presiunea maxim admisa in camera cartusului .
Daca greutatea grenadei este prea mare , daca piroxilina din cartusul de manevra este in cantitate prea mare , daca exista o stare avansata de uzura a inchizatorului , daca … prea multi de daca .
Din cate cunosc , doar tromblonul cal 30 mm a fost in dotare in RSR , ca accesoriu pentru AKM .
Se infileteaza pe teava si se foloseste doar munitie de manevra 7,62×39 .
Folosea grenade sovietice cal 30 mm , nu stiu daca au fost asimilate la noi .
In rest , doar unii care doreau sa fie altfel bagau o bucata de carpa in gaura vergelei , vergeaua in teava si foloseau cartus de manevra incercand sa nimereasca o tinta improvizata , testau falcile incarcatoarelor deschizand sticle de bere etc .
Mulțumesc.
Tromblonul sovietic a fost în dotare, pe RM ,sunt pozele de la Nicușor
https://www.rumaniamilitary.ro/grenada-lansata-pe-gura-tevii
Zb cu tromblonul sovietic și akm de la MAI cu tromblonul sovietic
@Caudillo says:
15/01/2026 at 7:54 pm
Habarnistul,
Am vazut ca pe suprafata exterioara a compensatorului sunt niste caneluri.
Doream sa te intreb, ca si pe Beretta 38 sunt striatii pe tragaciuri, cum se fac aceste striatii?
Prin randalinare?
Exista mai multe metode de prelucrare a tragaciului , in trecut se folosea de regula forta bruta ( şeping ) acum exista CNC multiaxe .
Finisajul cu caneluri de pe exteriorul acelui dispozitiv ( compensator linear ) montat pe gura tevii au principalul rol de disipatie termica , exact ca binecunoscutul finisaj inelar de pe teava AKM ( sau derivatele ) avand un canal de 0,7 mm x 0,5mm cu pas de 1mm , chestie senzationala care mareste suprafata de schimb termic fara a folosi un profil greu pentru teava … simplu si ieftin .
Desigur , nu permite foc sustinut ( maxim 6 focuri in 60 de secunde ) fara a deteriora precizia tevii ( de uzura medie , adica 3000 de focuri ) prin eroare termica ( stiti voi de la statistica si probabilitati , legata de imprastierea medie patratica in tinta etc ) .
Mulțumesc!
Tromblonul israelian 🙂
https://en.topwar.ru/276551-protivotankovoe-oruzhie-izrailskoj-pehoty-sozdannoe-v-1940-1950-e-gody.html
ionica fonosch,
ca de obicei, informații foarte interesante!
Tocmai ma pregateam sa il mentionez si eu … adica englezi la functiona cu grenada de 64 mm pe Lee Enfield si la noi nu ar fi mers pe ZB ?
E clar ca a fost un paraindarat si / sau armele folosite in teste erau defecte .
Habarnistul
asa ma gandeam si eu , ca a fost o manarie romaneasca.
Pentru ca americanii au putut folosi m9 pe Garand
https://en.wikipedia.org/wiki/M9_rifle_grenade
Iar M9 are calibrul 50 mm ca si grenada Brandt mle 1937
https://www.secretprojects.co.uk/threads/edgar-brandt-company-1940-80mm-heat-projector-grenade.41106/
This was the 50mm HEAT rifle grenade, along with its spigot rifle adapter. Many examples of the 50mm grenade survive in ordnance collections. The illustrated spigot adapter was intended for the 7.5mm MAS 36 rifle, but similar adapters were designed for use with the other infantry rifles still in French service.
Poate daca ma adun scriu un articol pe tema asta , poate il voi publica vreodata
Vietnamezii au pus M9 pe Mosin Nagant, deci ce probleme puteam avea noi cu ZB ?
The exchanged SKSs were turned over to VC Main Force and NVA
support units. Previously they had been armed with the Soviet Mosin-Nagant
7.62mm M1944 carbine, commonly known as the “K44” or “red stock”
rifle; the Chinese designated it the Type 53.
A detachable grenade launcher could be fitted to the K44
and was known as the “AT44.” Some units retained certain numbers ofthese
to launch Chinese Type 64 copies of US M9Al antitank grenades. These
obsolescent grenades were of little use against armored fighting vehicles, but
were barrage-fired against Free World installations.