TehnoMil

CybAir RadBox – Sursa: Thales Raytheon Systems

Operatiunea Orhideea Livada (corectura), bombardarea unui santier de constructie a unui reactor nuclear sirian de catre aviatia israeliana revine in atentie.

Atacul a fost executat in 2007 si a fost trecut sub tacere,  ambele parti fiind foarte retinute in a da detalii, din motive diferite.

Pe langa existenta unui reactor nuclear, partea siriana a fost nevoita sa acopere si ineficacitatea bateriilor sale anti-aeriene, printre care si celebrele Pantsir-S1, recent achizitionate la acea data din Rusia.

Israelienii nu au dezvaluit decat ca au folosit un atac cibernetic asupra lor, primul de acest fel din lume, anuntul starnind mai multe intrebari care au ramas fara raspuns.

Explicatiile siriene, date cu jumatate de gura, indicau faptul ca Pantsir-S1 nu erau complet operationale la data atacului. Asta nu a impiedicat invitarea unei echipe de specialisti rusi pentru a examina echipamentul si a determina de ce nu a functionat … chiar si neoperational fiind.

Continuare…

M1A1M irakian distrus – Sursa: Jane’s

Pierderile materiale ale armatei irakiene in confruntarile cu rebelii suniti incep sa fie contabilizate: conform unor surse deocamdata anonime, citate de Jane’s, rebelii ar fi distrus 28 de tancuri M1A1M si 6 elicoptere.

Din cele 28 de tancuri pierdute, 5 ar fi fost distruse de rachete anti-tanc care ar fi reusit sa perforeze blindajul.

Tancurile fac parte dintr-un lot de 140 de bucati, comandate in 2008 si livrate intre 2010 si 2012. Este neclar daca M1A1M ar fi tancuri noi sau provenind din stocurile US Army si reconstruite sau daca blindajul contine sau nu componentele de uraniu saracit, caz in care ar fi un “monkey model” similar celui construit sub licenta in Egipt.

Jane’s sustine ca tancurile ar fi provenite din surplusuri si nu ar avea blindajul special din uraniu pentru care Abrams este recunoscut.
In orice caz, toata lumea e de acord ca tancurile nu sint dotate cu blindajul reactiv special conceput pentru asigurarea unei protectii suplimentare in cazul luptelor din interiorul oraselor.

Sint necesare mai multe detalii pentru a trage o concluzie definitiva, deocamdata se pare ca poti scoate arabul din T-72 insa in orice alt tanc l-ai urca, acesta e in continuare distrus. In cazul asta, problema nu e tancul.

Au aparut ca ciupercile dupa ploaie, fiind initial gadget-uri exotice produse de mici companii ce urmareau sa dea lovitura pe o piata a accesoriilor deja supra-saturata. Dar atunci cand o firma ca Sig Sauer intra in joc, e semnalul ca adaptorul ce transforma un pistol (semi)automat intr-un PDW a fost acceptat in lumea buna.

Desi nu e o idee chiar noua, cele mai la indemana exemple de pana acum fiind Mauser C96 si Stechkin APS, pistoale ce li se puteau atasa paturi, ce serveau si ca tocuri, noile adaptoare sint proiectate sa accepte un numar mare de tipuri diferite, fiind cat se poate de “generice”.

Avantajul obtinut e precizia imbunatatita printr-un control mult mai bun al armei si prin reducerea reculului datorita masei aditionale. Desi nu sint chiar niste PDW-uri adevarate, pot oferi un plus de flexibilitate pentru unii utilizatori mai putin pretentiosi, care vor face astfel economie.

E o varianta ce nu va fi oferita vreodata in practica, insa un TTC prevazut cu un asemenea adaptor ar fi ceva de vazut.

Inceputul invaziei din Crimeea: elicoptere rusesti traverseaza la foarte joasa altitudine stramtoarea Kerci.

Este inca o dovada ce invalideaza rationamentul clasic, conform caruia aeronavele ce zboara la inaltime joasa si cu viteza relativ mica sint tinte usoare.

Cea mai celebra punere in practica a conceptului a fost lovitura de debut a primei campanii din Irak, data nu de avioanele invizible F-117 si nici de rachetele de croaziera Tomahawk, asa cum va fi procedura standard in conflictele urmatoare, ci de elicoptere Apache ce au patruns in adancimea teritoriului inamic si au distrus statii radar, facilitand primele lovituri ale F-117.

Continuare…

2003 – Romania cumpara doua fregate britanice Type 22. O parte din echipamente sint considerate depasite si sint demontate.

Unul din ele este sistemul de rachete cu raza scurta Seawolf, intrat in dotarea RN la sfarsitul anilor ’70.

Printre limitarile cele mai importante se numarau numarul maxim de tinte angajate simultan (doar 2), unele dificultati in angajarea tintelor ce zboara la foarte joasa altitudine si conceptia generala invechita, ce avea ca efect un numar relativ redus de rachete gata de lansare si timpul mai lung de reincarcare a lansatoarelor.

S-a luat decizia inlocuirii cu un sistem de rachete cu lansare verticala, auto-ghidate, dupa toate probabilitatile VL MICA.

Numarul scazut de rachete MICA care ar fi urmat sa fie instalate (16), fata de cele 60 de Seawolf prezente initial, ar fi compensat partial de numarul de rachete gata de lansare (16 vs 12) si de numarul superior de tinte posibil de a fi angajate simultan.

Continuare…

S-3 Viking – Sursa: Wikipedia.org

A facut parte dintr-o generatie fabuloasa, alaturi de A-7 Corsair, A-6 Intruder, E-2 Hawkeye si bineinteles F-14 Tomcat, servind vreme de 35 de ani ca principal avion de cercetare anti-submarin a US Navy: S-3 Viking.

Un aparat robust si fiabil, cu o raza de actiune exceptionala pentru un avion asa de mic si o structura capabila sa suporte foarte multe modificari – printre rolurile aditionale fiind cele de cisterna zburatoare si lupta electronica – cariera sa parea sa se prelungeasca la nesfarsit.

A fost retras din seviciu in 2009 printr-o decizie controversata, structurile avand inca destule ore de viata operationala in ele, fiind inlocuit in rolul ASW de P-3 Orion si SH-60 Seahawk, optiuni situate la capetele spectrului: una reprezentand un avion cu raza foarte lunga de actiune, cu baza la tarm iar cealalta fiind un elicopter cu viteza si raza de actiune relativ reduse.

In prezent, in jur de 90 de celule S-3 sint gazduite de AMARC, depozit mai cunoscut pentru stocarea celebrelor F-16, avand o medie de 9.000 de ore zburate dar durata vietii operationale ar putea fi extinsa, dupa un eventual proces de modernizare prin care ar fi practic reconstruite, cu pana la 10.000 de ore.

O idee interesanta, vehiculata mai mult sau mai putin oficial, ar fi readucerea in serviciu a S-3 pentru a combate mai noile sau mai vechile amenintari submarine, neglijate in ultima perioada.

Continuare…

HMAS Perth, CEAFAR in prim-plan – Sursa: naval-technology.com

CEA Technologies a anuntat intr-un mod foarte discret primul succes la export al radarului AESA naval CEAFAR, montat pana acum doar la bordul fregatelor australiene Anzac, care au parcus un proces radical de modernizare: “Davis (CEA CEO) says that CEAFAR has enjoyed limited export success, to an undisclosed customer, but is excited about more in the near-term, programs in Canada, Spain and the US providing potential opportunities.” (Sursa: CEA Technologies)

Deci mai degraba stim cine NU sint clientii. Ar fi interesant de aflat cam cum definesc australienii succesul limitat, e usor de presupus ca e vorba de un numar foarte mic de bucati (1-2) si asta ar putea indica ca mai probabila o modernizare decat constructia unor nave noi.

Fie e vorba de versiunea terestra si vanzarea unui demonstrator fie cineva, undeva, modernizeaza cateva nave similare fregatelor MEKO.

Whisful thinking… Pana la anuntarea contractorului principal pentru modernizarea T22 ar fi prea devreme pentru orice achizitie de componente, deci probabilitatea asta este extrem de redusa.

Macar de-ar fi BAE Systems, ar insemna inca o sansa pentru viitor.

Sursa: NATO Cooperative Cyber Defence Centre of Excellence Tallinn, Estonia

Polonia a castigat editia de anul acesta a “Locked Shields”, exercitiu-concurs in domeniul securitatii cibernetice.

Exercitiul, desfasurat sub egida NATO la Centrul de Excelenta pentru apararea cibernetica din Tallinn, Estonia, a atras anul acesta echipe din 14 tari: Franta, Italia, Spania, Germania, Olanda, Estonia, Letonia, Lituania, Finlanda, Turcia, Cehia, Ungaria, Polonia si Austria.

Concurentii au format echipele “albastre”, insarcinate cu apararea infrastructurii informatice, simulate bineinteles, a unei tari supusa unei campanii de atacuri prin care echipa “rosie” incerca sa sustraga informatii si sa afecteze functionarea serverelor. Echipele “albastre” au fost punctate in functie de gradul de degradare al performantelor sistemelor administrate, asa cum ar fi observat de un utilizator obisnuit.

Continuare…

Type 052D – Sursa: jeffhead.com

Daca imitatia este cea mai sincera forma de admiratie, atunci micul popor purtator de Adibasi se numara printre cei mai mari fani ai US Navy, asa cum demonstreaza ultima versiune (D) a clasei de distrugatoare Type 052 a PLAN.

Type 052D este cea mai recenta variatie dintr-o serie ce prezinta o evolutie remarcabila de la o arhitectura tipica “Est” la una aproape de nerecunoscut, daca nu am fi vazut niciodata originalul Burke.

Merita mentionat modul in care, prin pasi mici si desi, chinezii au reusit sa arda etapele obisnuite, fiind la suprafata similar cu abordarea adoptata de sud-coreeni si anume serii foarte mici, de doar cateva unitati, mai mult experimentale, urmate de o noua evolutie incrementala. Diferentele stau bineinteles in detalii.

Pe masura ce rezultatele cercetarilor deveneau disponibile (zvonurile indicand ca a fost nevoie de ceva timp pentru a traduce toata documentatia gasita intamplator pe serverele diversilor furnizori americani) echipamentele de provenienta sovietica erau inlocuite cu unele de origine (ne)sanatoasa dar buna si, acolo unde informatiile din prima sursa lipseau, se dadea frau liber imaginatiei proiectantilor, limitata doar de pozele ce indicau formele exterioare ale echipamentelor originale.

Continuare…

Cat dai, atata face – Sursa: iraqimilitary.org

Blestemele celor de la Moreni i-au lovit pe ucrainieni de le-au crapat tablele de rusine, dupa cum au constatat inspectorii irakieni.

Al treilea lot de circa 40 de bucati de transportoare BTR-4, dintr-un total de 420 comandate in 2009, a fost refuzat de irakieni dupa ce au fost descoperite probleme majore de calitate a asamblarii, transportul fiind intors in Ucraina. (Sursa: Jane’s)
Asta dupa ce si primele doua loturi au avut probleme tehnice, rezolvate insa in cele din urma.

Nu numai Irakul a avut experiente proaste cu ucrainienii, azerii refuzand la randul lor livrarea BTR-4 pe aceleasi motive, acestia chiar evaluand BTR-4 ca inferior unor versiuni de BTR-70 modernizate local.

De cealalta parte sint Kazakstanul si Thailanda, si ei cumparatori de BTR-uri ucrainiene, care nu par sa aiba aceleasi probleme sau au pretentii mai scazute.

Continuare…