Rusia se pregateste sa introduca in dotare o noua racheta de croaziera lansata aerian, Kh-32, ce va fi purtata de bombardierele Tu-22M3.
Stirea a trecut aproape neobservata, poate pentru ca Kh-32 este o versiune a Kh-22, o racheta absolut arhaica, in serviciu de peste 50 de ani. E greu de spus ce alta racheta de aceeasi varsta ar mai putea fi considerata viabila pentru a fi baza unei noi generatii.
Si totusi, poate ca rusii stiu ceva ce scapa celorlalti iar rachetele de croziera de tip Kh-22 sint viitorul.
Mai intai, pentru a intelege de ce Kh-22 e atat de speciala, trebuie examinata istoria din spatele aparitiei sale.
Airbus, adica baietii cu Eurofighter-ul, offsetul de 200% si investigatie pe rol pentru o dauna adusa Austriei estimata la EUR1.1bil- da, chiar ei – produc si elicoptere.
Faimosi in Romania pentru modul in care promoveaza vechile H215M, Airbus Helicopters intampina ceva rezistenta si din partea Austriei care nu uita si nu iarta – mai ales in preajma alegerilor din Octombrie.
Concret, austriecii au lansat RFI-uri pentru 12 elicoptere usoare, bimotoare, multirol. Cererile de informatii au fost transmise lui Bell, Leonardo dar si, surprinzator, Airbus Helicopters, dandu-le sperante francezilor ca, in ciuda problemelor legale, vor vinde ceva in Austria. Manevra se pare ca e o trolling pur, austriecii anuntand ca au glumit si n-ar avea vreo intentie sa-i invite pe francezi sa intre in competitia propriu-zisa, care ar fi etapa urmatoare dupa primirea raspunsurilor la RFI.
Ofensiva coreenilor de la Hanwha Land Systems ia avant in Europa, unde strategia e, se pare, cea de a incerca marea cu degetul peste tot unde e posibil. Coreenii anunta ca au oferit obuzierul autopropulsat K9 unui numar de tari, printre care si Romania. Sursa: defensenews.com
“Next year, we want to sign a contract with the Estonian government,” Jeong said. “We are also … offering the K9 to the Czech Republic, Slovakia, Hungary and Romania, but talks are at a very early stage.”
Ce poate fi mai bun decat K9? Varianta poloneza, adica sasiul K9 cu tun britanic si teava germana. Cine stie, poate reusim sa evitam M109 SH.
Dar, inapoi in realitatea romaneasca: nu sint bani.
Cateva fragmente dintr-un articol care poate fi citit pe larg pe POLITICO:
The U.S. Army’s rapid reaction force in Europe is underequipped, undermanned and inadequately organized to confront military aggression from Russia or its high-tech proxies, according to an internal study that some who have read it view as a wake-up call as the Trump administration seeks to deter an emboldened Vladimir Putin.
The 173rd Airborne Brigade, based in Vicenza, Italy, parachuted into Iraq in the early days of the 2003 U.S.-led invasion and saw intense combat in Afghanistan. Although its roughly 4,000 soldiers would be no match for a Russian assault on Europe on their own, the 173rd is considered a primary element in deterring Moscow from threatening NATO’s borders — particularly since the departure of two U.S. Army tank brigades from Germany was completed in 2013.
Some of the problems the report identifies have low-tech solutions that the Army could implement relatively easily. Amazingly, camouflage nets to hide vehicles from enemy helicopters or drones are “hard-to-find luxuries for tactical units.”
The report also calls for the brigade to be equipped with a small contingent of light tanks, which would offer much-needed protection to forward scouts against Russian anti-armor missiles.
To better protect against jamming and spoofing and go on the offensive against enemy drones, the brigade and other Europe-based units have recently bought off-the-shelf commercial systems, and a more capable Army system is scheduled to come online in 2023 — but the report says the 173rd needs better jamming gear sooner than that, along with 10 small teams of electronic warfare specialists to use it.
Meanwhile, according to a military source who spoke with POLITICO, a sister unit from the 2nd Cavalry Regiment in Poland has had to depend on Romanian troops to operate short-range anti-aircraft guns.
Ganduri, opinii, comentarii:
1. Nu stiu unde am mai auzit de plase de camuflaj. Interesant.
2. Da, parasutistii cercetasi vor tancuri usoare. Cei americani, desigur.
3. EW e un domeniu in care i-am egalat pe americani: stam la fel de prost, dupa masura fiecaruia. Solutiile comerciale nu sint solutii, nu ca ar fi fost prea multa activitate chiar si numai pe baza de pdf-uri. O tara de ingineri electronisti (zica-se) – IT-isti, soft-isti, telecomunisti – nu reuseste mai nimic intr-un domeniu critic. Sad.
4. Macar Oerlikonul romanesc a fost notat. Ar fi fost frumos sa nu “ajutam” o unitate de cavalerie cu un sistem semi-mobil (adica doar transportabil) dar macar ei recunosc ca au coborat standardul pentru ca altceva n-aveau. Noi inca nu recunoastem.
La marele fix, ieri s-a desfasurat cel de-al doilea set de trageri cu noile rachete CAMM de la bordul navelor RN. Fregata Type 23 HMS Argyll a avut onoarea.
Din perspectiva RoNavy, mai exact cea a modernizarii celor doua fregate T22, CAMM are avantajul unor sisteme de lansare nepretentioase, fiind mai usor de montat la bordul unor nave ce nu au fost prevazute cu VLS decat orice alt competitor. Senzorul radar activ si existenta unei versiuni terestre ar fi alte doua plusuri.
Ar fi normal sa fie macar luata in calcul pentru dotarea RoNavy, intr-o competitie cu VL MICA – de care RoNavy ar fi fost interesata mai demult – si poate ESSM.
Cei mai discreti dintre membrii concernului MBDA – italienii – pun ceva la cale.
Italia se pregateste sa inlocuiasca sistemele anti-aeriene Aspide/SPADA (similare SeaSparrow) si, in urma unei cercetari de piata, a descoperit ca nici unul din sistemele aflate acum in productie nu corespunde cerintelor sale. Cerinte care includ folosirea unui senzor radar activ, un sistem de lansare “rece” si o raza de actiune (probabil) mai mare de 40km. Au fost luate in calcul atat produsele MBDA cum ar fi MICA si ASTER-15 dar si concurenta IRIS-T si NASAMS. Rezultatul a fost decizia de a se alatura dezvoltarii CAMM-ER, produsul bratului britanic al MBDA.
Prin aplicarea primului principiu al programelor de achizitii militare ce implica R&D (nimic nu e pe gratis, totul se plateste si primesti exact atat cat contribui) italienii vor contribui cu EUR95mil insa au primit in schimb contractul de dezvoltare a noului motor racheta. Avio a devenit subcontractor al MBDA Italia pentru dezvoltarea si productia noului motor cu diametru marit (190mm vs 166mm pentru CAMM).
Pe langa lansarea de la sol (varianta selectata deja de FT cat si de Aviatia italiana), CAMM-ER va putea fi lansata din VLS-urile SYLVER ale DCNS folosite de Marina italiana pe navele de patrulare PPA insa, daca traditia se respecta, “legatura speciala” britanico-americana ar putea face ca Mk41 sa fie o alta optiune, existand zvonuri ca racheta ar fi fost deja selectata de spanioli pentru dotarea viitoarelor fregate F-110 (Mk41).
E interesant de remarcat ca MICA si ASTER-15 au fost refuzate de italieni pe criteriul razei de actiune inferioare CAMM-ER, care la cei 45km poate face concurenta inclusiv ESSM.
Pe o piata a SHORAD/MRAD navale dominata de competitia MICA/ASTER-15 vs ESSM, anglo-italienii MBDA se pregatesc sa ofere o alternativa demna de luat in calcul.
Doar unul din exemplele de cooperare intre statele NATO pentru proiectarea si dezvoltarea in comun a unor echipamente militare, din care se pot trage cateva concluzii despre cum functioneaza un astfel de proiect in realitate, si se pot risipi niste mituri mioritice. In episodul de fata, ESSM Block 2.
Sau doua dintr-o lovitura: indienii sint pe cale sa foloseasca experienta castigata in urma programului Barak-8 ca sa-i taie de la cascaval atat pe israelieni cat si pe francezi.
Starea apararii AA a Indiei a fost descrisa deja in primul episod insa ca o recapitulare: India s-a trezit cu intreaga aparare AA (Aviatie, FT, Marina) in mare parte de origine sovietica, depasita moral si fizic. Era deci ocazia perfecta de a uniformiza dotarea cu niste produse “made in India”.
La capitolul rachete cu raza medie a fost aleasa Barak-8 a israelienilor, capabila de a fi lansata atat de la bordul navelor cat si de la sol si a carei dezvoltare s-a facut in comun cu India. Barak-8 e si unul din putinele proiecte indiene care pare sa mearga bine.
Tocmai cand ziceam ca le-am vazut pe toate… Cea mai noua moda in lumea Glock este constructia artizanala a corpului pistolului, ceea ce permite folosirea lui fara a fi inregistrat. E vorba bineinteles de lumea Glock de peste ocean.
Glock este fara indoiala unul dintre cele mai modificate pistoale din lume – probabil cel mai modificat pistol modern, daca e sa facem abstractie de 1911 – popularitatea sa facand sa apara o multime de furnizori pentru piese aftermarket. Este practic posibil sa construiesti un Glock fara nici o piesa OEM, folosind doar piese compatibile.
Dar asta nu a fost de ajuns, pe piata aparand o firma, Polymer80, ce vinde corpuri finalizate in proportie de 80%, care in mod legal nu se clasifica drept arme deci pot fi vandute ca orice bucata de plastic negru, urmand sa fie finisate si transformate in “arme” – din punct de vedere legal – de catre cumparatori. “Plasticul” se numeste Spectre PF940C si este compatibil cu piesele OEM sau aftermarket produse pentru Glock de generatia a treia.
Atat timp cat arma este pentru folosinta personala si nu pentru comercializare, nu e necesara inregistrarea (in SUA) deci Glock-ul construit astfel devine o “arma fantoma”. Fara serie de inregistrare sau orice alt marcaj de identificare.
Clipurile de mai jos nu sint recomandate organelor abilitate romanesti, care s-ar putea sa faca infarct.
Si o prezentare de la producator, posibil sa fie vorba de o versiune ulterioara, sinele posterioare fiind metalice fata de versiunea prezentata mai sus.
Si cand te gandesti ca cei de la Cugir nu au putut sa faca operatiunile de asamblare si au pierdut ocazia sa sara in caruta producatorilor de piese pentru cel mai popular pistol din lume.
Patriot la ambarcare, deocamdata doar pentru transport – Sursa: japanbullet.com
Lockheed Martin a anuntat, fara a da multe detalii, ca studiaza posibilitatea navalizarii PAC-3, pe langa alte proiecte menite sa-i creasca cota de piata. Din punct de vedere comercial manevra are logica, Lockheed aflandu-se intr-o competitie foarte dura cu Raytheon, ultimii avand insa o oferta mult mai bogata in domeniul rachetelor.
Cei doi sint parteneri destul de incomozi in cele doua programe majore AA americane: Patriot-ul fortelor terestre este construit de Raytheon, care furnizeaza si rachetele PAC-2, insa Lockheed vine cu mai modernele PAC-3. La US Navy situatia se inverseaza, Lockheed construind sistemul Aegis si lansatoarele Mk41 iar Raytheon furnizand cam toate rachetele. Dupa ce Lockheed a incercat inlocuirea Patriot cu MEADS, a venit randul incercarii de a intra si pe piata rachetelor navale. Pretextul ar putea fi amenintarea rachetelor balistice chinezesti pentru care US Navy nu are un raspuns adecvat, capacitatea ABM a viitoarei SM-6 fiind destul de limitata si asta ar fi avantajul PAC-3.
September 10th, 2017 
admin 
Posted in 
Tags: 
