TehnoMil

“Un proiect de pregatire militara voluntara, cu o durata scurta de timp si care sa se adreseze liceenilor si studentilor, ar putea fi initiat la propunerea conducerii Diviziei 4 Infanterie ‘Gemina’ din Cluj… Perioada de pregatire ar dura doua-trei saptamani si ar avea loc la finalul anului scolar…” Sursa Hotnews.ro

O initiativa asteptata si anticipata de mult timp a fost in sfarsit articulata public chiar daca mai e serios de lucru la slefuirea ei, inclusiv a prezentarii si a modului de comunicare.

Primul obstacol ar fi atragerea “voluntarilor” si aici, un pic paradoxal, situatia materiala precara a romanilor s-ar putea sa ajute. Multe familii nu-si pot permite sa-si trimita copii in vacanta asa incat, daca s-ar putea pozitiona “cazarma” drept o tabara de vara montana, cu toate cheltuielile incluse, s-ar putea sa aiba succes. Poate chiar destul cat programul sa poata fi extins la toate cele trei luni de vacanta.

A doua problema, oarecum legata de prima, ar fi structura activitatilor ce s-ar desfasura in perioada respectiva. “Tinerii si-ar incepe ziua cu o serie de exercitii de inviorare, urmate de activitati organizatorice cum ar fi curatenia in dormitoare sau a a salii de mese, dar si un program de pregatire militara.” Probabil ca formularea ar fi putut fi mai fericita insa e clar ca deocamdata nu se stie exact ce ar trebui facut. Sa-i treci printr-un program de instructie identic cu cel al militarilor profesionisti ar fi cea mai simpla dar si cea mai proasta solutie. Si daca programul asta trebuie sa reuseasca, atunci nu ar trebui luata calea minimei rezistente.

Din fericire, nu trebuie reinventata roata, programe similare existand deja:

Cine are curiozitatea sa se uite pe site-ul ACF (UK Army Cadet Force) va remarca grija cu care organizatia subliniaza separarea fata de Armata. Desi programul este sponsorizat de MoD, nu este condus de militari activi ci de voluntari. Asta ajuta in pozitionarea programului in afara schemelor de pregatire premilitara obisnuite, care nu au aceeasi atractivitate. Accentul este pus pe aventura si activitatile sint prezentate ca o distractie, un element critic in atragerea adolescentilor. Aceeasi grija se remarca si pe site-ul MoD, “manifestul” ACF fiind prezentat foarte clar (poate ca plagiatul ar fi scuzabil in cazul asta) si din nou se accentueaza separarea fata de Armata.

Un alt exemplu ar fi si Royal Canadian Army Cadets, inca un punct pentru sistemul britanic.

Daca britanicii au fost destul de buni incat sa-i pregateasca pe FOS-ii romani, atunci s-ar califica si pentru a da o mana de ajutor in punerea pe roate a unui program similar ACF in Romania. Avand in vedere ca britanicii sint cunoscuti pentru entuziasmul cu care abordeaza programele de voluntariat in strainatate, asta nu ar trebui sa fie o problema. Mai trebuie sa vrea si MApN-ul, bineinteles, in functie de cat de serioasa e initiativa asta.

Pe vremea cand concurentii la biatlon pareau militari, nu se imbracau in spandex in culorile curcubeului si in loc de .22 foloseau calibre adevarate.

(*)-Nu e chiar o Olimpiada de Iarna dar pe aproape.

Rusii au avut chiar si o versiune “sportivizata” a venerabilei Mosin-Nagant care s-a dovedit destul de buna. Oarecum ironic avand in vedere ca intr-un decor de iarna similar, cu un sfert de secol in urma, rusii au inregistrat pierderi importante cauzate de Moartea Alba ce folosea o versiune a aceleiasi pusti.

Mosin-Nagant in varianta biatlon – Sursa: 7.62x54r.net

Unul din putinele sporturi cu aplicativitate militara imediata.

Vepr 6.5 Grendel – Sursa: ar15.com

In mod neasteptat, competitia de pe piata americana ii gaseste tot pe rusi pe primul loc in ceea ce priveste inovatiile aduse platformei AK desi ar exista si alti producatori, geografic mai aproape dar in spirit mai departe de piata vestica.

Molot, producatorul Vepr – echivalentul PSL-ului romanesc – vine cu o versiune a armei in calibrul 6.5 Grendel. Practic un PSL rusesc pentru care se ofera o gama de patru tevi, majoritatea mai scurte decat singura optiune disponibila de la Cugir, intr-un calibru in voga si cu o finisare mai atenta. Rusii urmeaza astfel preferintele grupului tinta, cumparatorii americani.

In esenta nimic special si totusi ideea e atat de capitalista incat pare straina.

In cadrul RIMPAC 2016, desfasurat in luna Iulie in largul insulelor Hawaii si la care au participat nave americane, canadiene, australiene, neo-zeelandeze si sud-coreene, s-au executat trageri reale asupra a doua fregate OHP scoase din serviciul USNavy.

OHP-urile sint de-o varsta cu fregatele Type 22 si au parte de aceeasi soarta: cateva sint vandute unora mai amarati, o parte date la fier/aluminiu vechi si unele scufundate in timpul unor exercitii.

USS Thach:

USS Crommelin:

Pe o nota mai putin funebra, din cadrul aceluiasi exercitiu: fregata australiana din clasa Anzac/MEKO 200, HMAS Ballarat, a lansat doua rachete ESSM simultan, ceea ce dorim si celor doua T22R scapate de o soarta similara celor doua OHP-uri de mai sus.

HMAS Ballarat lansand doua ESSM simultan – Sursa: news.navy.gov.au

Lantul slabiciunilor – Sursa: IHS Jane’s via cer.org.uk

Cel putin nu inca.

Pe fondul summit-ului NATO desfasurat la Varsovia, Polonia si Turcia au semnat o scrisoare de intentie in vederea identificarii unor oportunitati de cooperare in domeniul razboiului electronic aerian. Cooperarea, deocamdata bilaterala, este deschisa si altor aliati, care sint asteptati sa se alature in dezvoltarea echipamentelor EW si a tacticilor si antrenamentului necesar. Sursa: nato.int

Alte surse leaga in mod explicit intentia de cooperare a celor doua state de o problema comuna: umbrelele Anti-Area/Access-Denial (A2/AD) deschise de rusi din Baltica in Crimeea si pana in Siria, dupa cum se poate vedea si din harta alaturata. Si la nivel de informatie neconfirmata inca, se pare ca Spania s-ar fi alaturat deja Turciei si Poloniei.

Contramasurile electronice lansate de pe platforme aeriene sint considerate la ora actuala unele dintre putinele metode viabile, daca nu de a “sparge”, macar de a micsora prin degradarea capabilitatilor cupolele A2/AD construite de rusi.

Atat turcii cat si polonezii trebuie sa se bazeze pe echipamente EW importate pentru dotarea F-16 din dotare (un alt element comun care ar putea usura cooperarea), neavand avioane dedicate atacului electronic. O alternativa pe termen scurt este recurgerea la ajutorul “seniorilor” US si UK insa intr-un domeniu atat de sensibil capacitatile locale ar fi de preferat, chiar daca ar fi mai putin performante.

In modul deja traditional, Romania nici nu apare in peisaj. De fapt nici nu-si doreste mai mult, obisnuita fiind sa se multumeasca cu putin, adica cu ce a obtinut la Varsovia.

Inainte si dupa Genesis – Sursa: dzkk.tsk.tr

Ofera se pare pretul cel mai mic.

Cu multumiri pentru semnalare lui gsg9, care e pe cale sa-si vada visul cu ochii si anume MK41 sau macar MK48/56 pe fregate.

Desi pariam mai degraba pe LM, totusi branza e pe bani si banii au fost putini. Daca n-ai bani de svaiter, te multumesti cu telemeaua balcanica. Concurentul cu cea mai putina experienta, adica cel mai flamand, pare sa se fi acomodat cel mai bine cu bugetul costeliv oferit de romani. Nu a mai contat nici instabilitatea din Turcia, nici virajul brusc luat spre Rusia sau relatiile din ce in ce mai reci cu Sam Sponsoru’. Licitatie am vrut, pretul cel mai mic am primit.

Despre ce ofera turcii, mai ales in ceea ce priveste CMS-ul GENESIS, am scris deja aici intr-un prim episod. Probabil va trebui aprofundat intr-un alt episod, mai devreme decat era planuit.

Fara a avea detalii tehnice, ramane de speculat si vorbit discutii. Daca logica serveste la ceva in cazul asta, pentru a obtine cel mai scazut pret posibil, modificarile la configuratia folosita deja de turci ar trebui tinute la minim. Deci, daca rationamentul se dovedeste corect, pentru a vedea o configuratie probabila a fregatelor romanesti, trebuie studiate fregatele din clasa G (ex-OHP) si corvetele MILGEM/Ada.

Continuare…