TehnoMil

Sursa: beyondthesprues.com

Un BAe Hawk acrosand o incarcatura de lupta completa, asa cum putine aparate din generatia lui o puteau face. Ar mai ramane ceva loc de extradosul aripilor, pentru niste sine-lansator similare cu cele ale Jaguarului. Care tot avion de antrenament s-a nascut.

Ce e mai interesant in imaginea alaturata, chiar mai mult decat multirolul Hawk, e racheta antinava Sea Eagle. Racheta britanica a intrat in competitie cu Harpoon-ul care a ajuns sa fie instalat pe navele Royal Navy (incepand chiar cu fregatele Type 22 Batch 3) insa Sea Eagle a fost totusi adoptata de RAF, probabil si datorita dimensiunilor mai reduse. A fost un fel de NSM/JSM nascut prea devreme.

Ca o paranteza: in incercarea de a reduce din dependenta de furnizorul american (sau, si mai rau, francez) britanicii au avut o serie de proiecte foarte interesante. La categoria rachete si doar la o prima vedere, pe langa Sea Eagle, ar fi vorba de Skyflash (derivata din Sea Sparrow) si ALARM (similara HARM). Ca puncte comune, toate au prezentat imbunatatiri fata de concurenta (nefiind doar proiecte incepute doar de dragul localizarii) insa nici una nu a reprezentat vreun mare succes la export. Noua CAMM are mari sanse sa sparga traditia desi la nastere i se prezisese o soarta similara, ce ar fi “cauzata” de competitia cu celalalt produs al MBDA, MICA VL.

Sursa: sindramas.com

Daca in urma achizitiei radarelor TPS-77 si MPQ-64 Sentinel ziceam ca “Acum Letonia pare sa-si fi agatat de gat un mare semn “watch this space” pentru aparitia unor sisteme antiaeriene gen NASAMS sau SPYDER.“, se pare ca alti baltici le-au luat-o inainte, lituanienii examinand achizitia NASAMS.

Si lituanienii au in dotare Sentinel, asa ca NASAMS e inca un pas spre uniformizare.

Ideea folosirii unor sisteme anti-aeriene distribuite, legate in retea, pionierata de norvegieni, castiga din ce in ce mai multi adepti, mai ales in randul statelor mai mici, in fata arhitecturii centralizate tip SAMP/T.

Letonia continua sa aiba la gat anuntul “we’re next“.

Si nu e Gripen – Sursa: saab.com

Din prezentarea tinuta saptamana trecuta de Saab, axata pe oferta de solutii navale pentru programele romanesti, pe langa CMS-ul 9LV si familia de radare navale Giraffe, iese in evidenta racheta anti-nava RBS15. Si asta pentru ca, spre deosebire de celelalte componente majore, in domeniul rachetelor navale nu exista in realitate mai multe variante posibile decat degetele de la o mana.

Din punct de vedere tehnic, avantajele ar tine de maturitatea sistemului, aflat deja in dotarea mai multor tari, de raza lunga si greutatea incarcaturii de lupta, precum si de capacitatea de lovire a unor tinte terestre. Dezavantajul ar veni din faptul ca racheta nu a fost inca integrata pe F-16 ceea ce ar implica niste costuri in plus, daca s-ar pune vreodata problema de asa ceva.

Continuare…

Heckler&Koch P7 – Sursa: Wikipedia.org

Asa s-ar putea prezenta, parafrazand o reclama celebra, nu mai putin celebrul HK P7.

Aparitia P7 a fost impulsionata de atentatul din timpul Olimpiadei de la Munchen din 1972 in urma caruia politia germana a decis sa renunte definitiv la vechile PP/PPK de calibru 7.65mm. Nu mai trebuie amintita asemanarea dintre acel masacru si evenimentele recente din Franta sau faptul ca unii amarati mai folosesc si acum clonele PPK. Pentru ca la ei inca nu s-a intamplat nimic.

Revenind la P7, in afara de calibrul 9mm, totul era neconventional: incepand cu modul de functionare, inertial intarziat cu gaz, conceptia piedicii de siguranta si forma egonomica, axul tevii fiind plasat in cea mai joasa pozitie posibila. Constructia imbina precizia inerenta tevii fixe si reculul simtit “slab” cu munitia full-size de 9x19mm.

Continuare…

Candidatul surpriza – Sursa: armarbg.com

(*)- E vorba de polonezi, romanii nu par a misca nimic in privinta asta desi exista chiar si proiecte autohtone aproape de intrarea in productie.

Polonezii au demarat procedura de achizitie a unor lansatoare/aruncatoare portabile destinate sa inlocuiasca RPG-7 si RPG-76. Cerintele pentru noile lansatoare sint interesante inclusiv prin implicatiile asupra tacticilor de utilizare, schimbarea de filozofie implicand o modificare a tacticilor actuale: se cauta lansatoare de unica folosinta “disposable/single-shot“, de dimensiuni si greutate redusa, capabile sa fie folosite inclusiv in interiorul cladirilor. In schimb, se accepta ca munitia nu va fi suficient de puternica pentru a penetra frontal MBT-urile moderne, doar zonele mai putin protejate, tinta principala fiind APC-urile si IFV-urile.

Candidatii identificati pana acum sint NAMMO Raufoss cu M72 LAW (66 mm), Saab cu AT4 (84mm), Instalaza cu Alcotan-100 (100 mm), bulgarii de la Armar Corp cu ARMBLAST (73mm) – btw, vecinii de la Sud de Dunare au deja un produs care a ajuns la a doua generatie – si Dynamit Nobel cu RGW 90/MATADOR (90mm).

Performantele mai reduse in comparatie cu lansatoarele de rachete/aruncatoarele de grenade reutilizabile – gen Carl Gustav, SMAW, Shipon – sint compensate prin greutatea si pretul redus, ceea ce va oferi posibilitatea distribuirii lor intr-un numar mai mare, nu numai unor operatori/echipe specializate.

Thales APAR – Sursa: wikipedia.org

(*) – In realitate e vorba de ce ar avea nevoie ESSM dar nu suna asa de secsi ca MK 41.

Totusi subiectul e dependenta ESSM (sau SM-2), intr-o configuratie moderna, de un numar suficient de canale-tinta. In ciuda optimizarilor time-sharing gen ICWI, exista inca o limita fizica a iluminatoarelor mecanice peste care nu se poate trece decat cu tehnologia ESA.

Foarte putin surprinzator, solutiile au ca puncte comune catargele “monolit”/”integrale” si tehnologia AESA cu patru antene fixe.

Intr-o dezordine aleatoare:

Thales APAR (I-Mast 500)

Decanul de varsta, greutate, performante si, cel mai probabil, pret: APAR (Active Phased Array Radar, foarte descriptiv) este deja folosit operational de “fregatele” (in realitate distrugatoarele AA) De Zeven Provincien olandeze, F124 Sachsen germane si Ivar Huitfeldt daneze.

Continuare….

La propriu, a avut loc prima lansare reala de la bordul unei nave, corveta Sa’ar 5 INS Lahav.

Ca bonus, au fost prezentate si primele imagini cu lansatorul vertical si secventa de lansare.

E imposibil ca israelienii sa nu aiba in vizor piata lor traditionala, cea a modernizarilor, si sa nu se fi gandit deja la o varianta de VLS autoportanta sau macar ancorata.

Luna aceasta a marcat o mica premiera: pentru prima data o racheta PAC-3 a fost lansata folosind date furnizate de un radar care nu a fost proiectat pentru a fi compatibil cu sistemul Patriot. E vorba de talentatul domn AN/MPQ-64, Sentinel pe numele mic, un radar bun la toate, se pare.

Spre deosebire de mai vechiul PAC-2, interceptorul PAC-3 nu este teoretic legat de clasicul radar al bateriei Patriot, AN/MPQ-53 sau versiunea modernizata, AN/MPQ-65, putand fi folosit si in alte configuratii.

Continuare…

Metrojet 9268 – Sursa: AFP/Getty Images via independent.co.uk

Complet eclipsat de evenimentele din ultimele doua saptamani, a trecut aproape neobservat progresul anchetei prabusirii avionului rusesc cu 224 de persoane la bord in Peninsula Sinai. Dupa o perioada de negare, se pare ca autoritatile ruse incep sa incline spre varianta rezultata deja din analizele americane si britanice: pierderea aparatului ar fi fost cauzata de un dispozitiv exploziv improvizat.

Daca pista se dovedeste reala si revendirea atentatului facuta de ISIS autentica, atunci liniile au fost trasate: pe de o parte s-au plasat Rusia-Iranul-Assad-Hezbolahul. Pe vremuri ar fi reprezentat o alianta ce ar fi dominat cu autoritate Orientul Mijlociu (cu exceptia Israelului), combinand tehnica ruseasca cu organizarea iraniana si lipsa de scrupule a sirienilor precum si cu fanatismul agentilor lor din Liban. Acum insa au o lume intreaga impotriva lor, cu “buni” si cu “rai”.

Iar cand esti in aceeasi barca, vrand-nevrand vaslesti in aceeasi directie aproximativa. Fiecare echipa cu barca sa. Se vorbeste de la o vreme de necesitatea unor aliante mai putin ortodoxe (pun intended), flexibile moral, sensul avut in vedere fiind alinierea Vestului cu Rusia in problema siriana. Ideea are logica in aceeasi masura in care, in mod abstract, drumul cel mai scurt intre doua puncte e o linie dreapta. Cum pe Pamant solutia e de fapt o curba, s-a putea ca, pe baze strict temporare, sa fie facuta o alianta tacita, intr-o configuratie complet diferita fata de cea imaginata pana acum, imposibil de explicat in mod public. Turcii ar fi primii care au inteles de unde bate vantul.

Barak-8 in varianta navala si noul ELM-2258 ALPHA, fratele mai mic al ELM-2248 MF-STAR – Sursa: defence.pk

Jane’s a publicat recent o serie de informatii noi despre Barak-8ER, versiunea cu raza extinsa a Barak-8 ce tocmai a intrat in dotarea Israelului si a Indiei.

Pe scurt, din lucrurile necunoscute pana acum: Barak-8ER va fi o racheta noua, fabricata de IAI si diferita de actuala Barak-8 furnizata de Rafael, desi va folosi unele componente a celei din urma. Dezvoltarea va dura 18 luni (articolul aparand la mijlocul lui 2015, asta insemnand sfarsitul anului 2016) si versiunea navala va avea prioritate.

Mai interesant, se are in vedere posibilitatea integrarii cu alte sisteme de lansare verticala decat cel proprietar, mentionandu-se in mod expres Mk 41. Investitia in integrare are sens avand in vedere ca Mk 41 e cel mai raspandit VLS din acest moment, baza de clienti potentiali extinzandu-se automat iar profitul ar putea fi semnificativ.

Barak-8ER ar fi un concurent direct pentru SM-6, in timp ce versiunea cu raza medie Barak-8 ar avea un avantaj major asupra ESSM, pana la intrarea in serviciu a versiunii Block II. Toata lumea castiga.