TehnoMil

Arme descoperite in Ianuarie 2015 in apartamentul atacatorului din Vincennes, Paris , Franta – tara cu o politica anti-arme stricta – Sursa: telegraph.co.uk

O preluare de pe Deutsche Welle, un articol rarisim, mai ales pentru Europa dar care atinge o tema fundamentala ce depaseste chiar si cazul particular dat ca exemplu:

Armele de foc ucid? Sau mai degrabă posesorii degetelor care apasă pe trăgaci? Europa a devenit şi va rămâne un continent periculos. Poliţiile nu mai fac faţă. Ne împuternicim cetăţenii să se apere cu arma în mână?

Continuarea pe DW.com

PS. Da, in Romania nu se poate intampla asa ceva. Pana cand o sa se intample si atunci toata lumea se va intreba cum a fost posibil. Si de ce nu a facut nimeni nimic. Vechea poveste.

Pomanagii loveste din nou: strategia MApN pe anul 2016 a primit cuvantul de cod bogdaproste.

La o consultare rapida, planul initiativelor strategice pe anul in curs contine doua dorinte: cea realista si cealalta.

Cea realista e enuntata corect: “Continuarea colaborării în domeniul dotării prin achiziţia unor echipamente declarate EDA (Excess Defense Articles) de către SUA.”

Lui Mos Craciun i se transmite cu multa speranta: “Lansarea iniţiativei pentru constituirea unei Grupări navale NATO în Marea Neagră, denumită generic Flotila Aliată în Marea Neagră / Black Sea Flotilla“. “Fara costuri“. “Te rog eu mult“.

Macar nu i-au spus chiar Politia Navala a Marii Negre ci mai generic, sa nu se simta nimeni ofensat. Nici macar rusii, daca ei au Black Sea Fleet, NATO va avea Black Sea Flotilla. Dupa buget.

Se stie ca AK-47 e cea mai fiabila arma din lume, functionarea sa ireprosabila in conditii proaste fiind legendara. Este deci natural sa consideri AK-ul standardul cu care celelalte arme ar trebui comparate iar metoda de evaluare e simpla: supunerea la un test asa de dur incat doar AK-ul sa-l poata trece, restul armelor urmand sa se incoloneze in spate.

Mud test e examenul genial de simplu conceput de cei de la InRange.TV. Testul nu are pretentia de a fi realist pentru conditiile de lupta obisnuita ci are menirea doar de a stresa la limita (sau peste) capacitatea unei arme de a functiona atunci cand este supusa la conditii extreme.

Pentru testul etalon a fost folosit un AK-47 asamblat, se pare, cu componente romanesti:

In mod clar, testul e prea extrem chiar si pentru AK, care esueaza in mod neasteptat. Urmatorul la rand, fara mari sperante este un AR-15:

Dubla surpriza: AR-15 reuseste sa functioneze fara probleme in conditiile in care AK-ul se blocheaza. Se pare deci ca AR-ul, desi mai sensibil la reziduurile interne, este mai rezistent la factorii externi decat faimosul AK-47.

Testul nu are, bineinteles, valoare statistica insa distruge practic legenda infailibilitatii AK si superioritatea sa absoluta, din punct de vedere al fiabilitatii, fata de restul armelor.

Ar fi interesant de vazut cum se comporta un AR cu piston, best of both worlds.

Fregata anti-submarin Dupleix, una din navele care au vizitat Marea Neagra – Sursa: Ron Reeves, U.S. Navy -defenseimagery.mil via wikipedia.org

Ce faci bade, sezi si cugeti?

Numa’ sed…

Spoiler: continuarea va urma mai incolo.

Unul din cele mai dificile exercitii e de a pune un pret pe securitate. Exista o multime de raspunsuri la problema, unele inteligent-glumete, altele meditativ-filozofice, foarte putine pur si simplu contabile. Insa atunci cand e vorba de investitii in sistemul de aparare, nu se poate ocoli intrebarea “Care este valoare securitatii aditionale obtinute daca se investeste suma X?“. Daca intrebarea e prea dificila, se poate incerca si varianta “Care ar fi alternativele de cost, pentru a se obtine acelasi obiectiv?“.

In unele cazuri mai speciale, se poate raspunde destul de clar: de exemplu, serviciul de politie aeriana costa Tarile Baltice aproximativ EUR9mil pe an. Suma nu acopera toate costurile, tarile “donatoare” de securitate acoperind o buna parte din ele si este de asteptat sa creasca in viitor. Din punct de vedere contabil, punand in balanta suma amintita cu cea de EUR1,5Bil estimata ca necesara pentru ca aceleasi tari sa-si asigure singure protectia aeriana, “inchirierea” securitatii are sens.

Romania a evitat va evita la mustata rusinea, cumparand cele douasprezece F-16 deci pare un membru NATO aproape valabil. In realitate lucrurile nu stau chiar asa, trebuind remarcat ca anii 2014-2015 au fost marcati de rotatia aproape constanta a navelor NATO patruland apele teritoriale ale Romaniei si Bulgariei. Misiunile nu au fost puse in mod oficial sub egida unei Politii Navale a Marii Negre, inclusiv pentru a menaja unele orgolii (in mod gresit), insa in esenta despre asta a fost vorba.

Odata cu intarirea Flotei Marii Negre (a Rusiei, pentru a evita orice confuzie) concomitent cu ne-intarirea flotelor romanesti si bulgaresti, misiunile de patrulare ale navelor NATO in apele respectivelor doua state vor trebui permanentizate. Cum modelul deja exista (Tari Baltice, politie aeriana), nu va fi greu de transplantat ceva mai la Sud si aplicat componentei navale. Si cum totul are un cost, va fi momentul in care se va afla exact, in mod oficial, cat costa – lunar/semestrial/anual – securitatea in zona maritima a Romaniei. Abia atunci se va putea face un calcul contabil in care se vor pune in balanta costurile investitiei intr-o flota autohtona, capabila sa asigure un nivel similar de securitate.

Sursa: “2021 Global R&D Funding Forecast” battelle.org

O diagrama spectaculoasa, ce demonstreaza corelatia liniara dintre procentul din PIB destinat cercetarii-dezvoltarii si numarul de ingineri R&D sau “oameni de stiinta”/cercetatori la un milion de locuitori.

Trebuie precizat ca sint luate in calcul primele 40 de state din lume in ordinea cheltuielilor efective pentru cercetare-dezvoltare, valoare simbolizata de dimensiunea fiecarei “buline”.

Mitul conform caruia romanii ar avea vreo inclinatie speciala pentru stiintele exacte si Romania ar avea proportional mult mai multi “ingineri” (intr-un sens general) decat media celorlalte state e pur si simplu desfiintat. Sint exact atatia “ingineri R&D” cat media celorlalte state, proportional cu cheltuielile de cercetare-dezvoltare. Cel putin, nu sub medie. De retinut ca numarul de “cercetatori” este normalizat deci dimensiunea populatiei a fost deja luata in calcul. De fapt, dimensiunea populatiei nu pare a avea nici o corelatie cu numarul de “cercetatori” si, destul de straniu, nici macar cheltuielile totale pentru cercetare nu par a avea decat o influenta slaba.

De remarcat vecinatatea polonezilor (peste medie) si a turcilor (sub medie). In rest, ungurii si cehii mult mai bine plasati, atat pe grafic cat si in realitate, din punct de vedere industrial.

Fara cercetare-dezvoltare puternica, singura alternativa industriala ramane lohn-ul si industria cu valoare adaugata scazuta, din punctul asta de vedere diagrama poate fi citita usor, coltul stanga-jos fiind rezervat tarilor in curs de dezvoltare. Romania se pune deci singura la colt, alaturi de celelalte tari ale lumii a treia doua si jumatate.

Datele sint aferente anului 2011, in anii 2012-2013 cheltuielile totale de cercetare-dezvoltare scotand Romania in afara topului primelor 40 de state din lume si plasand-o in lumea a treia a R&D-ului.

… suficient de ieftin, folosesti un elicopter convertit in UAV.

Noul MQ-8C Fire Scout refoloseste electronica versiunii B instalata intr-o celula a cunoscutului Bell 407 convertit in UAV.

Doua lucruri ar fi de remarcat: noul UAV  este destul de mare/puternic pentru a lua la bord  un radar “adevarat” si US Navy cauta deja un furnizor. Folosirea unui UAV pentru cercetare OTH, unde anduranta conteaza mai mult decat “inteligenta”, are sens. Asta pe langa faptul ca pierderea unui Fire Scout nu are acelasi impact precum doborarea sau prabusirea accidentala a unui elicopter cu oameni la bord.

A doua remarca: Bell 407 are caracteristici suficient de similare cu ale Alouette III (IAR 316). Asta pentru cine nu gasea vreo intrebuintare pentru IAR 316 retrase din serviciu.

Incarcat serios – Sursa: zona-militar.com

Ca veni vorba de retragerea IAR 316: in momentul cand se va finaliza, cele doua Tetal II vor ramane definitiv cu puntile goale. Se pare ca asta e o posibilitate reala avand in vedere ca nu a existat un program de modernizare 316 Naval similar celui aplicat Puma deci Ro Navy nu vede un viitor pentru 316. Poate trage cu ochiul la Fire Scout.

Swordfish, toata lumea zicea ca e depasit – Sursa: Tony Hisgett via Wikipedia.org

Cu un fast care sade bine singurului program multianual finalizat in 2015, s-a anuntat livrarea ultimului Puma Naval. Pana aici lucruri arhicunoscute. Mai interesante sint micile diferente (in care sta Diavolul) dintre comunicatele emise de MApN si de MECT (Ministerului Economiei, Comerţului şi Turismului):

Cum vede problema MApN-ul:

“Prin încheierea acestui program, elicopterele Forţelor Navale Române sunt pregătite pentru lupta anti-submarin, lupta împotriva navelor de suprafaţă, efectuarea misiunilor de supraveghere maritimă, realizarea misiunilor de căutare şi salvare pe mare şi pe uscat, executarea misiunilor de transport logistic (transport cargo, transport trupe, evacuare medicală), executarea misiunilor de luptă împotriva pirateriei navale.” (Sursa: mapn.ro)

Continuare…

E cunoscuta propunerea ca o varianta a SHORAD-ului SIRET sa intre in dotarea RoAF, conectat intr-o arhitectura “deschisa” la celelalte elemente AA. Lansatorul IRIS-T SLS aparea intr-o varianta minimalista, externalizand senzorii si sistemele C3, concept prezentat mai jos:

IRIS-T SLS – Sursa: SHORAD SOLUTIONS FOR THE AIR FORCES SYSTEMS UP-GRADE via afahc.ro

O versiune reala exista, fiind deja in productie:

IRIS-T SLS pentru Suedia – Sursa: Diehl

Diehl a anuntat o noua comanda din partea Suediei pentru IRIS-T SLS, sistem ce va inlocui VSHORAD-urile locale RBS-70/90. Dupa cum se poate vedea, lansatorul tractat este extrem de similar conceptului SIRET pentru RoAF, romanii avand cel putin cui sa ceara referinte despre performantele sale, in afara producatorului. Desi o comanda suplimentara insemna implicit ca suedezii ar fi deocamdata multumiti.

Concept-art al motorului de test – Sursa: Reaction Engines via bbc.co.uk

Nu neaparat pentru ca acolo a fost inventat socialismul – din parinti imigranti, trebuie precizat. E adevarat ca englezii au fost mereu receptivi la ideile noi, radicale, de genul cronografului, motorului cu aburi, electric, turbinei si turboreactorului (clar, au ceva cu motoarele), calculatorului electronic sau navei pe perna de aer insa in general le-au adoptat doar pe cele cu aplicativitate practica. Pe cele revolutionare, in sens social, le-au lasat altora.

Unele lucruri s-au mai schimbat: desi au in continuare tot felul de motoare in cap, a venit vremea sa adopte si ei din apucaturile continentalilor.

Doar cei care au stat in vreo pestera in ultimii 15-20 ani nu au auzit de motorul SABRE, mai precis de conceptul lui. Pe scurt, ar fi vorba de un motor revolutionar care ar permite zborul cosmic intr-o singura treapta, functionand de la decolare pana la o viteza Mach 5 ca un turboreactor iar mai departe ca un motor racheta.

Continuare…

Nici cand functioneaza, nu functioneaza – Sursa: foto Ştefan Ciocan via MApN.ro

Ce faci bade, sezi si cugeti?

Numa’ sed… Hic!

“An Analysis of the Historical Effectiveness of Antiship Cruise Missiles in Litoral Warfare” – un studiu (triplu)sec, care te face sa alergi dupa cifre ce se invartesc ametite, in incercarea de a te trezi evita concluziile inodore si incolore precum vodca, de genul: “rachetele noi sint mai bune decat cele vechi“.

O astfel de concluzie interesanta ar fi eficacitatea relativa a metodelor sof-kill vs hard-kill (studiul avand insa 20 de ani vechime).

Dar nu asta ar fi punctul cel mai interesant din perspectiva RoNavy ci statistica conform careia din 47 de rachete Styx (49 daca punem la socoteala si copiile chinezesti) trase de-a lungul timpului in conditii de lupta reala asupra unor nave ce s-au aparat pasiv/activ, nici una nu a nimerit tinta.

Styx-ul a inregistrat rezultate mai bune doar atunci cand tinta nu s-a aparat, fie din cauza lipsei mijloacelor AA fie in cazul realizarii atacului prin surprindere. De atunci mijloacele de combatere a rachetelor antinava au evoluat insa Styx-ul a ramas acelasi.

Ca o supra-concluzie, daca RoNavy nu are in plan atacul unor nave comerciale sau logistice si nu se bazeaza pe noroc chior surprinderea adversarului, atunci rachetele P-15 Termit nu valoreaza nici macar surplusul de motorina necesar iesirii in larg a navelor ingreunate cu ele. Sau urnirii din loc a IML-urilor.

Asta fara a pune la socoteala costurile cu laborioasa intretinere a lor si riscurile accidentelor in timpul antrenamentelor si tragerilor de execitiu, ambele deloc mici.

RoNavy ar fi trebuit sa produca demult un studiu prin care sa estimeze durata de amortizare a costurilor achizitionarii unor rachete moderne, stocabile, prin economiile facute la intretinerea P-15. Sau a exercitiilor anuale incheiate cu trageri “de lupta” a unor rachete inutile intr-o situatie reala.