La altii se poate, episodul 34

Ca și România, Muntenegru avea un program de lansare a rachetelor anti-grindina. Spre deosebire de România, ex-Yugoslavii s-au gândit ca ar fi frumos sa foloseasca motoare racheta cu combustibil compozit, în locul obositului DB, și sa nu depindă de import, nici în ceea ce privește combustibilul în sine și nici sub aspectul încărcăturii anti-grindina, care aveau ca ingredient comun percloratul de amoniu (AP).

Muntenegrenii nu au avut nici ei mare industrie aerospațială, uniunea slavilor de Sud dispărând fără sa le lase mai nimic moștenire dar, fata de românii care totuși au avut și nu mai aveau (industrie în zona asta), aproape-sarbii au avut dorința și atitudine: și-au încropit singuri, după cum chiar ei recunosc, o producție la scara semi-industriala a AP-ului.

Se uita cineva de la Romarm/Elmec aici? Glumesc…

1734


Era deci Anno Domini 2007 și muntenegrenii prezentau o instalație făcută de ei, ce lucra deja de câțiva ani și producea circa 30 de tone de AP pe an.

Cine e tentat sa faca misto de aspectul mai rudimentar al instalației, ar trebui sa se uite pe tabela de scor ce indica 30-0 pentru ei.

Nu se putea realiza ceva similar și in România? Probabil ca da, dar n-ai cu cine. Si de ce. Și chef.

Românii au preferat sa o ardă emo cu combustibil eco (de energie scăzută) și au refuzat sa finanțeze unele proiecte de cercetare pentru combustibili de mare performanța.

Altfel, asteptam sa ni se faca. Probabil de catre eternul Rheinmetall, desi nu face obiectul contractului initial deci va trebui, in cel mai bun caz, asteptat ceva mai mult. Altfel nu.

#basepoate

You can leave a response, or trackback from your own site.

2 Responses to “La altii se poate, episodul 34”

  1. Xv says:

    Pana la urma programul asta anti-grindina functioneaza pe plus pt destinatia lui- agricultura sau e doar inca o manevra destinata exclusiv pt producatoru pocnitorii si anumiti producatori agricoli?

    E deja vechi subiectu si nu am citit vreodata vreo analiza serioasa, doar pareri pe cele 2-3 poate chiar 4-5 tabere, serios, e haotica situatia care reiese din presa in decursul timpului (ca la inceput tin minte ca erau nush cate statii pilot, nu se generalizase), de la producatorii de vii la aia de cereale plus fabrica si 2 ministere, nu stiu cum s-au combinat pe aliante si lobby.

    Ba “produce seceta”, ba inundatii.

    Pe unde am eu tarlalele, ca tot baiatu de betoane cu bunici la tara, e multa vie in ambele locuri, n-a fost nici seceta, nici inundatii.
    Nici pocnitori de-astea, asa ca batranii nu au pe cine da vina pt normalitate.

    • admin says:

      Asta pentru ca cele 4-5 tabere au, simultan, parțial dreptate. Sistemul antigrindină (și stimulare a precipitațiilor, ca asta se uita) este:
      – o soluție, se pare, cu ceva eficiența (mica/mare) în combaterea grindinei
      – o soluție ineficienta de stimulare a precipitațiilor, posibil să aibă chiar efectul contrar, de provocare a secetei
      – un ajutor pentru Elmec, fiind de ani buni singura activitate a lor
      – o manevra masiva de sifonare a unor fonduri pentru “cine trebuie”

      Sifonarea banilor trebuia oprită cumva. Soluția corecta ar fi trebuit să implice și Justiția dar asta e România, se face pe administrativ. Partea tehnica rămâne în discuție, eficiența vs efectele negative, dar matrapazlâcurile sint clare.

Leave a Reply