Archive for April, 2026

Ne-am predat: Reichswerke Hermann Göring preia programul SAFE pentru Romania

Sau: Intre Hoti si Tradatori

Pentru ca asa cer interesele de partid si de Stat

La inceputul anilor ’40, Romania preda cele mai importante capacitati industriale ale sale catre Reichswerke Hermann Göring. Asa erau vremurile, se zice(a), fara nici o alta explicatie. Pentru ca toata lumea intelegea. Asa se comporta, in mod normal, o tara de facto invinsa. Consecinta a fost colapsul militar-industrial al Romaniei in al Doilea Razboi Mondial, culminand cu momentul Stalingrad. Cele doua nu se pot disocia. Pur si simplu, Armata Romana nu a putut concentra nici macar firavele sale capacitati industriale locale spre uzul propriu. Pentru ca existau alte interese mai inalte.

Componenta si urmasa lui Reichswerke Hermann Göring, actuala Rheinmetall AG, a rechizitionat aproximativ jumatate din programul SAFE al Romaniei. Din nou, fara nici o explicatie. Pentru ca asa e in tenis. Desi existau oferte mai avantajoase industrial, MApN a decis sa predea grosul contractelor catre un singur furnizor, si acela cu care am avut experiente proaste. Nu e vorba de perioada Razboiului, trebuie doar sa ne amintim de recentul proiect Agilis.

Fara competitie, totul din pix. Practic, s-a sacrificat productia locala a MLI pentru o iluzorie salvare a santierului naval Mangalia. Cam la asta se rezuma, trist, programul SAFE al Romaniei, adica o caruta de bani imprumutati risipiti sub pretextul salvarii unei singure capacitati industriale, in detrimentul tuturor celorlalte.

In-curand-cetateanul Miruta a adoptat o strategie inovatoare: se declara public socat de micile gainarii din Sistem insa, la adapostul mantiei de justitiar, ocroteste marile tunuri. E o chestie noua but is getting old really fast.

Si daca vreodata Justitia din Romania se va curata intern, va avea mult de lucru la dosarul afacerii SAFE.

SAFE e pentru noi,

Afacerea SKODA 2.

PS.

Sa nu-i uitam pe autori:

Col. ing. PETRE Mihăiță – Direcția Generală pentru Armamente – MApN;

Col. dr. ing. NICOLA Julian – Direcția Generală pentru Armamente – MApN;

Col. SZLAVIK Monica – Direcția Generală pentru Armamente – MApN;

Col. VĂTĂMANU Marius – Direcția Generală pentru Armamente – MApN;

Lt.col. cons. jur. DIEANU Roxana – Direcția Generală pentru Armamente – MApN;

Lt.col. MAZERE Andrei – Statul Major a l Forțelor Terestre – MApN;

F.P. cons. jur. ŞIŞMANIAN Gabriel – Secretariatul General – MApN;

Lt.col. ing. PÎRVULESCU Cătălin —Agenția de Cercetare pentru Tehnică ș i Tehnologii Militare;

Lt.col. ing. STOICA Anca – Agenția d e Cercetare pentru Tehnică ș i Tehnologii Militare;

Lt.cdor ing. ZAVOIANU Mădălin – Direcția Generală pentru Armamente – MApN;

Lt.col. ing. MATANIE Daniel – Direcția Planificare Integrată a Apărării – MApN;

Cpt. dr. ing. MARIAN Alexandra – Direcția Generală pentru Armamente – MApN;

Pit. LUPU Marius – Agenția Media a Armatei – MApN;

P.c.c. ing. UDREA Mihail-Alexandru – Direcția Generală pentru Armamente – MApN.

Torpila terestra Eremia , cea care nu a existat

By habarnistul:

& by Caudillo:

TimpulBukarest_1944_06-1705306923__pages131-131 ActiuneaBucaresti_1944_01-04_Editia2-1741378192__pages147-147 Flacara_1983-01-1621994750__pages17-17

Las si eu asta aici

Se da spre studiu articolul “Incercari de dezvoltare a tehnicii militare romanesti in anii celui de-Al Doilea Razboi Mondial” scris de Dr. Viorel Gheorghe:

Revista_088_2020

Multe lucruri interesante si pana acum necunoscute, spre exemplu incercarea de adaptare a tunului antiaerian Vickers de la calibrul standard 75mm la cel folosit de aliatul german, 88mm. E interesant faptul ca se gandeau inclusiv la utilizarea unui tub Vickers “lung”, pentru a atinge performantele etalonului german. Frumos.

Conversia urmarea oarecum, de la mare distanta, dezvoltarea 88-ului german, care si-a avut originea in tunul Bofors Model 1929 de 75mm, modificat de germani prin cresterea calibrului.

Altfel, merita mentionata prezentarea succinta a “carului torpilor”, adica predecesorul Maresalului, care ar fi trebuit dotat inclusiv cu rachete (sau “lovituri reactive” in limbajul de lemn-curent) de 120mm, inspirate de modelul sovietic Katiusha. Precizia slaba si lipsa unei componente de lupta cumulative de mare putere, au facut ca cercetarile sa fie suspendate temporar si Maresalul a primit obuzierul sovietic de 122mm. De aici povestea este cunoscuta, obuzierul sovietic avand la randul lui precizie slaba in rol anti-car si suferind aceeasi lipsa a unui proiectil cumulativ eficient, asa ca decizia a fost de a dota Maresalul cu tunul Resita de 75mm.

Continuare…