TehnoMil

… suficient de ieftin, folosesti un elicopter convertit in UAV.

Noul MQ-8C Fire Scout refoloseste electronica versiunii B instalata intr-o celula a cunoscutului Bell 407 convertit in UAV.

Doua lucruri ar fi de remarcat: noul UAV  este destul de mare/puternic pentru a lua la bord  un radar “adevarat” si US Navy cauta deja un furnizor. Folosirea unui UAV pentru cercetare OTH, unde anduranta conteaza mai mult decat “inteligenta”, are sens. Asta pe langa faptul ca pierderea unui Fire Scout nu are acelasi impact precum doborarea sau prabusirea accidentala a unui elicopter cu oameni la bord.

A doua remarca: Bell 407 are caracteristici suficient de similare cu ale Alouette III (IAR 316). Asta pentru cine nu gasea vreo intrebuintare pentru IAR 316 retrase din serviciu.

Incarcat serios – Sursa: zona-militar.com

Ca veni vorba de retragerea IAR 316: in momentul cand se va finaliza, cele doua Tetal II vor ramane definitiv cu puntile goale. Se pare ca asta e o posibilitate reala avand in vedere ca nu a existat un program de modernizare 316 Naval similar celui aplicat Puma deci Ro Navy nu vede un viitor pentru 316. Poate trage cu ochiul la Fire Scout.

Swordfish, toata lumea zicea ca e depasit – Sursa: Tony Hisgett via Wikipedia.org

Cu un fast care sade bine singurului program multianual finalizat in 2015, s-a anuntat livrarea ultimului Puma Naval. Pana aici lucruri arhicunoscute. Mai interesante sint micile diferente (in care sta Diavolul) dintre comunicatele emise de MApN si de MECT (Ministerului Economiei, Comerţului şi Turismului):

Cum vede problema MApN-ul:

“Prin încheierea acestui program, elicopterele Forţelor Navale Române sunt pregătite pentru lupta anti-submarin, lupta împotriva navelor de suprafaţă, efectuarea misiunilor de supraveghere maritimă, realizarea misiunilor de căutare şi salvare pe mare şi pe uscat, executarea misiunilor de transport logistic (transport cargo, transport trupe, evacuare medicală), executarea misiunilor de luptă împotriva pirateriei navale.” (Sursa: mapn.ro)

Continuare…

E cunoscuta propunerea ca o varianta a SHORAD-ului SIRET sa intre in dotarea RoAF, conectat intr-o arhitectura “deschisa” la celelalte elemente AA. Lansatorul IRIS-T SLS aparea intr-o varianta minimalista, externalizand senzorii si sistemele C3, concept prezentat mai jos:

IRIS-T SLS – Sursa: SHORAD SOLUTIONS FOR THE AIR FORCES SYSTEMS UP-GRADE via afahc.ro

O versiune reala exista, fiind deja in productie:

IRIS-T SLS pentru Suedia – Sursa: Diehl

Diehl a anuntat o noua comanda din partea Suediei pentru IRIS-T SLS, sistem ce va inlocui VSHORAD-urile locale RBS-70/90. Dupa cum se poate vedea, lansatorul tractat este extrem de similar conceptului SIRET pentru RoAF, romanii avand cel putin cui sa ceara referinte despre performantele sale, in afara producatorului. Desi o comanda suplimentara insemna implicit ca suedezii ar fi deocamdata multumiti.

Concept-art al motorului de test – Sursa: Reaction Engines via bbc.co.uk

Nu neaparat pentru ca acolo a fost inventat socialismul – din parinti imigranti, trebuie precizat. E adevarat ca englezii au fost mereu receptivi la ideile noi, radicale, de genul cronografului, motorului cu aburi, electric, turbinei si turboreactorului (clar, au ceva cu motoarele), calculatorului electronic sau navei pe perna de aer insa in general le-au adoptat doar pe cele cu aplicativitate practica. Pe cele revolutionare, in sens social, le-au lasat altora.

Unele lucruri s-au mai schimbat: desi au in continuare tot felul de motoare in cap, a venit vremea sa adopte si ei din apucaturile continentalilor.

Doar cei care au stat in vreo pestera in ultimii 15-20 ani nu au auzit de motorul SABRE, mai precis de conceptul lui. Pe scurt, ar fi vorba de un motor revolutionar care ar permite zborul cosmic intr-o singura treapta, functionand de la decolare pana la o viteza Mach 5 ca un turboreactor iar mai departe ca un motor racheta.

Continuare…

Nici cand functioneaza, nu functioneaza – Sursa: foto Ştefan Ciocan via MApN.ro

Ce faci bade, sezi si cugeti?

Numa’ sed… Hic!

“An Analysis of the Historical Effectiveness of Antiship Cruise Missiles in Litoral Warfare” – un studiu (triplu)sec, care te face sa alergi dupa cifre ce se invartesc ametite, in incercarea de a te trezi evita concluziile inodore si incolore precum vodca, de genul: “rachetele noi sint mai bune decat cele vechi“.

O astfel de concluzie interesanta ar fi eficacitatea relativa a metodelor sof-kill vs hard-kill (studiul avand insa 20 de ani vechime).

Dar nu asta ar fi punctul cel mai interesant din perspectiva RoNavy ci statistica conform careia din 47 de rachete Styx (49 daca punem la socoteala si copiile chinezesti) trase de-a lungul timpului in conditii de lupta reala asupra unor nave ce s-au aparat pasiv/activ, nici una nu a nimerit tinta.

Styx-ul a inregistrat rezultate mai bune doar atunci cand tinta nu s-a aparat, fie din cauza lipsei mijloacelor AA fie in cazul realizarii atacului prin surprindere. De atunci mijloacele de combatere a rachetelor antinava au evoluat insa Styx-ul a ramas acelasi.

Ca o supra-concluzie, daca RoNavy nu are in plan atacul unor nave comerciale sau logistice si nu se bazeaza pe noroc chior surprinderea adversarului, atunci rachetele P-15 Termit nu valoreaza nici macar surplusul de motorina necesar iesirii in larg a navelor ingreunate cu ele. Sau urnirii din loc a IML-urilor.

Asta fara a pune la socoteala costurile cu laborioasa intretinere a lor si riscurile accidentelor in timpul antrenamentelor si tragerilor de execitiu, ambele deloc mici.

RoNavy ar fi trebuit sa produca demult un studiu prin care sa estimeze durata de amortizare a costurilor achizitionarii unor rachete moderne, stocabile, prin economiile facute la intretinerea P-15. Sau a exercitiilor anuale incheiate cu trageri “de lupta” a unor rachete inutile intr-o situatie reala.

Spike-LR by ZM Mesko – Sursa: mesko.com.pl

Polonia a comandat inca 1.000 de rachete Spike-LR, ce vor fi primite pana in 2020, dupa ce in 2003 a cumparat peste 2.600 de bucati.

Interesant e ca noul contract a fost semnat direct cu producatorul intern ZM Mesko si nu cu Rafael, de unde s-ar putea subintelege ca polonezii vor fabrica rachetele intr-un procent majoritar.

Pentru rachetele din contractul initial polonezii au fabricat incarcaturile explozive, motoarele racheta si alte cateva elemente mai putin inteligente (dpdv functional, a nu se face confuzie cu inteligenta inglobata in acele componente), israelienii furnizand electronica.

Evident ca transferul de tehnologie a costat peste pretul rachetelor off-the-shelf insa investitia incepe sa dea rezultate, polonezii alegandu-se cu a doua unitate de productie a Spike din Europa, contractele ulterioare urmand sa fie directionate spre ZM Mesko.

Prin comparatie, romanii au cumparat si ei aproape 2.000 de rachete Spike si atat, nefiind vorba de nici o tentativa de cooperare in productie.  Urmatoarele rachete vor veni deci tot din Israel, via Germania sau Polonia. Cand vor veni, e deja alta problema.

Pentru ca nu toate PIP III-urile s-au nascut egale.

Sursa: FB RoAF – Cer Senin

Ce a lasat Mos Gerila in port, la Sevastopol – Sursa: forum.sevastopol.info

Lipsa motoarelor ucrainiene a deraiat programul constructiei fregatelor din clasa Admiral Grigorovich (Proiect 11356) destinate Flotei Marii Negre dar rusii sint pe cale sa gaseasca solutii, chiar daca nu optime. In ciuda retoricii oficiale, care dadea ca sigura inlocuirea turbinelor de import cu o noua generatie de motoare proiectate si construite local, rusii par sa se fi consolat cu ideea ca ciclul de dezvoltare va dura prea mult pentru ca rezultatul sa fie util navelor Proiect 11356.

Restructurarea programului inseamna finalizarea lucrarilor la primele trei nave, motoarele fiind primite inaintea izbucnirii crizei ucrainiene, celelalte trei fregate urmand a fi, in cazul ideal, vandute unui client strain care va putea negocia cu ucrainienii separat. India ar fi cap de lista, desi initial se vorbea de o licenta completa si nu doar de finalizarea constructiei incepute de rusi. Probabil totul va depinde de reducerea pe care rusii vor fi de acord sa o ofere.

Continuare…

T22R – Sursa: www.shipbucket.com

Type 23 – Sursa: www.shipbucket.com

Absalon – Sursa: shipbucket.com

Iver Huitfeldt – Sursa: shipbucket.com

Exista cate ceva de invatat de la fiecare:

Type 23 te invata ca nu ai neaparata nevoie de un al doilea catarg ESM supradimensionat, unul de dimensiuni reduse amplasat pe hangar fiind deajuns.

Continuare…

Sursa: beyondthesprues.com

Un BAe Hawk acrosand o incarcatura de lupta completa, asa cum putine aparate din generatia lui o puteau face. Ar mai ramane ceva loc de extradosul aripilor, pentru niste sine-lansator similare cu cele ale Jaguarului. Care tot avion de antrenament s-a nascut.

Ce e mai interesant in imaginea alaturata, chiar mai mult decat multirolul Hawk, e racheta antinava Sea Eagle. Racheta britanica a intrat in competitie cu Harpoon-ul care a ajuns sa fie instalat pe navele Royal Navy (incepand chiar cu fregatele Type 22 Batch 3) insa Sea Eagle a fost totusi adoptata de RAF, probabil si datorita dimensiunilor mai reduse. A fost un fel de NSM/JSM nascut prea devreme.

Ca o paranteza: in incercarea de a reduce din dependenta de furnizorul american (sau, si mai rau, francez) britanicii au avut o serie de proiecte foarte interesante. La categoria rachete si doar la o prima vedere, pe langa Sea Eagle, ar fi vorba de Skyflash (derivata din Sea Sparrow) si ALARM (similara HARM). Ca puncte comune, toate au prezentat imbunatatiri fata de concurenta (nefiind doar proiecte incepute doar de dragul localizarii) insa nici una nu a reprezentat vreun mare succes la export. Noua CAMM are mari sanse sa sparga traditia desi la nastere i se prezisese o soarta similara, ce ar fi “cauzata” de competitia cu celalalt produs al MBDA, MICA VL.