TehnoMil

Modernizare in stil israelian – Sursa: alternathistory.org.ua

Nimic nu se pierde, totul se transforma. In bani.

Sau asa ar fi teoria circuitului tehnologiei militare avansate in natura, versiunea israeliana.

Motivele pentru care ei sint fortati sa exporte rezultatele unor cercetari de ani de zile, cu valoare adaugata apreciabila, pe niste sume mai mici decat cele cerute de concurenta, sint cunoscute.
Un lucru de remarcat e ca, in loc sa deplanga soarta ce ii obliga sa-si imparta tehnologiile sensibile cu clienti pe care nu te poti baza pentru discretie, israelienii au transformat asta intr-un avantaj competitiv.

Dar unii din clientii lor au inceput sa invete si incearca sa-i bata la propriul joc. Nu e vorba de romani, evident.

Desi Romania a beneficiat de niste programe de modernizare a diferitelor echipamente, companiile romanesti nu au fost suficient de mature incat sa asimileze si sa exploateze comercial experienta castigata.

Cu micile exceptii, si ele partiale, ale Aerostarului si a inca una sau doua asemenea companii, nimeni nu a reusit sa profite de pe urma programele locale si sa propuna pietei internationale pachete de modernizare derivate din acestea.

Desi la un moment dat rusii pareau preocupati de asta, LanceR-ul nu a fost promovat prea agresiv la export. Iar daca piata MiG-urilor 21 a fost cumva considerata prea mica si restrictionata la tari cu buzunarele goale, nu acelasi lucru se putea spune despre operatorii -29 dar nici in cazul Sniper-ului nu s-a facut mai mult.

Nu a existat nici o oferta de modernizare a unor elicoptere straine la standardul SOCAT, nici o propunere pentru modernizarea BMP-1 dupa modelul MLI-84M1 si nici un kit de modernizare a T-55 derivat din cel aplicat TR-85M1. Se poate motiva ca romanii ar fi fost limitati de cooperarea cu partenerii straini si nu ar fi putut promova singuri asemenea solutii insa asta s-a intamplat tocmai din cauza interesului slab in asimilarea tehnologiei importate.

Imbunatatirile incercate pe TR-125, cate au fost (ca un exemplu de modernizare 100% locala), nu si-au gasit drumul inapoi spre T-72, o piata cu potential urias.

Si pentru ca tot am ajuns la T-72, e un exemplu foarte bun al mecanismului descris mai sus:

Continuare…

Hawk Mk132 – Sursa: BAE Systems

Nu numai romanii se gandesc la utilizarea avioanelor de antrenament pentru misiuni de atac la sol/CAS, oarecum de inteles din cauza lipsei de alternative dar chiar si unii mai bine dotati ar avea intentii in privinta asta.

In cadrul Aero India 2015, desfasurat luna aceasta, a fost anuntata decizia indienilor de a studia fezabilitatea folosirii pe avioanele de antrenament Hawk a armamentului integrat initial pe Jaguar.

Pentru acest contract indienii sint in negocieri cu producatorul BAE, munitiile care vor fi integrate pe Hawk fiind cel mai probabil bombe ghidate laser, rachete aer-sol APKWS (similare STAR-80L) dar si rachete aer-aer ASRAAM.

Cel mai probabil Hawk nu va inlocui complet venerabilul Jaguar in rolul de avion de bombardament, fiind cel mult o alternativa usoara, indienii fiind pregatiti pentru o modernizare majora a Jaguar, inclusiv o remotorizare.

La acelasi targ international, firma israeliana Rafael a expus Spice-250, un kit cu aripi pentru bombe de 113kg, derivat din mai cunoscutele Spice-2000/1000.

Continuare…

APX – Sursa: Beretta via Jane’s

Individualismul e parte integranta a culturii italiene si atunci cand este pus in practica in domeniul tehnic, de firme cu pedigree, duce la realizari unice.

In cazul de fata, Beretta: o firma obligata de o istorie fabuloasa sa nu copieze nimic din ceea ce fac ceilalti si sa-si pastreze originalitatea, la bine si la rau.

Italienii s-au aflat in permanenta urmarire a unui model diferit de cele ale concurentei si perseverenta a dat roade, pentru ca e greu de vorbit de noroc, atunci cand au castigat contractul secolului, dotand US Army cu M9, o versiune a modelului 92, o arma destul de neobisnuita pentru timpul sau.

Si-au permis astfel luxul de a ignora schimbarile din ultimii zeci de ani, la adapostul unei reputatii solide si al unor vanzari asigurate. Italienii au facut lucrurile in stilul propriu, complet diferit de curentul general si totusi au avut succes.

Dar viata unui hipster al industriei de armament nu e usoara, o piata in care perfectiunea inginereasca e urmarita prin selectarea permanenta a celor mai eficiente tehnologii si eliminarea celorlalte, oricat de multa fantezie ar incorpora cele din urma. Rezultatul nu poate fi decat convergenta spre un model comun, rezultat al experientei acumulate in decursul zecilor de ani si nu al unei scantei de moment.

Continuare…

USS Enterprise? – Sursa: maritimepropulsion.com

Nava din imagine nu e chiar Enterprise insa foloseste o arhitectura deosebita, care ar putea fi considerata revolutionara daca nu ar fi fost in atentia constructorilor navali de o buna bucata de vreme.

Produs al unui mic santier german, Abeking&Rasmussen, nava este un exemplu extrem al tehnologiei SWATH (Small Waterplane Area Twin Hull).

Obiectivul urmarit e de a construi nave mai stabile raportat la dimensiuni, cu o comportare mai buna in conditii proaste. SWATH este o tehnologie concurenta cu cea a catamaranelor si e usor de a le confunda la o prima vedere insa utilizeaza principii diferite.

Ideea din spatele SWATH e de a folosi o forma a cocii cu volum minim la suprafata apei, unde se concentreaza energia valurilor. In practica asta duce la adoptarea unor corpuri imersate la o adancime relativ mai mare decat cea folosita de flotoarele catamaranelor, partea vizibila a navei, opera moarta, fiind urcata deasupra lor si a suprafetei apei pe niste structuri cu volum minim.

Simplificand putin, SWATH sint nave construite pe niste “submarine”, in general doua, de unde si confuzia lor cu niste catamarane dar in cazul de fata e vorba de un singur asemenea corp.

“Imbracat”, conceptul SWASH®A&R (Small Waterplane Area Single Hull – Abeking & Rasmussen) arata asa:

Continuare…

RPK si PKM romanesti – Sursa: theakforum.net

Daca pentru arma de asalt a demarat deja de ani buni un program de inlocuire, in privinta aducerii la standarde NATO a mitralierelor usoare nu se cunoaste nici macar daca exista vreo intentie in acest sens.

Armata romana foloseste doua tipuri de mitraliere usoare: pustile mitraliera tip RPK, in calibru 7,62×39 sau 5,45×39 si mitralierele de uz general sau “de companie” tip PKM, de calibru 7,62×54.

Si in cazul lor, ca si in privinta PM/PA, se pune problema schimbarii calibrului cu cel compatibil NATO insa e posibil ca reproiectarea lor nu se rezume doar la atat.

In cadrul NATO, vasta majoritate a utilizatorilor a optat pentru mitraliere usoare (LMG) cu alimentare prin banda (unele permitand si alimentarea prin incarcatoare tip sector) si tevi detasabile. LMG-urile asigura un volum de foc superior armelor de asalt, fara a complica prea mult logistica, prin folosirea calibrului comun cu cel al armelor de asalt.

In cazul Romaniei si al celorlalte tari “Est”, rolul LMG este rezervat RPK-urilor, acestea fiind diferite insa de tiparul NATO prin folosirea incarcatoarelor tip sector si a tevii nedetasabile. Greutatea mai mica si precizia ceva mai buna sint obtinute in detrimentul volumului de foc (cel putin in varianta originala).

Diferenta intre abordarile Vest si Est tine mai mult de istorie: tarile NATO au adoptat mai devreme calibrul redus si au inlocuit direct vechile pusti automate cu LMG alimentate prin banda.

Continuare…

Falcon 9, misiunea DSCOVR – Sursa: SpaceX

Seismul de pe piata lansatoarelor spatiale reprezentat de SpaceX, prima companie care trece de la nivelul amator la cel profesionist, pare a fi limitat la piata americana. Acolo, jucatorii traditionali Lockheed Martin si Boeing au fost pusi in dificultate de preturile foarte agresive practicate de SpaceX si competitivitatea specifica unui nou intrat, care a inceput sa castige teren pe piata civila, comerciala, extrem de sensibila la aspectul pretului.

Asaltul final se va da pe piata militara, extrem de profitabila, acolo unde gigantii LM si Boeing au reusit sa intarzie accesul SpaceX dar situatia nu va dura la nesfarsit.

Deocamdata de cealalta parte a Atlanticului miscarile tectonice din SUA sint privite mai degraba cu indiferenta. Insa efectele unui cutremur pot sa ia forma unui tsunami care sa loveasca la mare departare.

E si ideea unui articol excelent, aparut in The Space Review si republicat pe SpaceNews.com, subiectul principal fiind efectul SpaceX asupra industriei  spatiale europene.

Continuare…

Tuo Chiang – Sursa: Wikipedia.org

De alti chinezi, bineinteles.

Oarecum neasteptat, republicanii putin frecventabili din Sud i-au copiat pe republicanii mai populari din Nord.

Altfel spus, taiwanezii tocmai au lansat prima unitate din clasa Tuo Chiang/Tuo Jiang, o nava rapida purtatoare de rachete uneori clasificata drept corveta usoara.

Ce ar fi interesant de remarcat la FAC-ul taiwanez, pe langa cantitatea de armament inghesuita la bord, este solutia constructiva: catamaran.

Toate elementele duc cu gandul la mai cunoscuta clasa Type 022 Houbei a chinezilor mai comunisti de la Nord.

Houbei a fost de altfel prima clasa de nave din regiune care a folosit platforma catamaran pentru un FAC extrem de puternic inarmat raportat la tonaj.

Continuare…

Sursa: afahc.ro

…use IAR-99 for CAS.

In Ucraina s-a demonstrat ceea ce se banuia de mult timp: avioanele care executa misiuni CAS clasice sint din ce in ce mai vulnerabile in fata rachetelor portabile moderne. Si aici e vorba de avioane dedicate, cum e cazul Su-25, nu de aparate de antrenament cu rol secundar de atac la sol.

In ambele cazuri, viteza relativ mica si inaltimea medie necesare atacului, mai precis necesare achizitiei tintei de la bordul avionului pentru atingerea preciziei necesare CAS, in cazul in care nu exista un observator la sol, le plaseaza exact in interiorul anvelopei MANPADS-urilor.

Chiar si pana la atingerea obiectivului avioanele CAS sint puse in pericol de apararea AA. In mod traditional (aparatele cu semnatura radar redusa iesind din discutie) penetrarea unei aparari dense si bine organizate cere folosirea unui profil de zbor la foarte mica altitudine – care reduce timpul de raspuns al sistemelor AA – si viteza mare, peste cea limita pana la care rachetele portabile pot angaja o tinta. In general un factor critic pentru misiunile de bombardament si atac la sol, apararea AA cu raza medie si lunga poate deveni importanta si in cazul CAS, mai ales daca inamicul domina campul de lupta cu asemenea sisteme.

Este deci important ca munitia AG sa fie lansata cat mai departe de tinta, crescand sansele ca aparatul atacator sa nu intre in raza de actiune a apararii anti-aeriene, indiferent de tipul sistemelor folosite.

Din pacate, toate masurile de mai sus reduc precizia loviturilor si le fac mai putin aplicabile in cazul misiunilor CAS.

E destul de clar ca pentru a asigura unele sanse de supravietuire unui avion de tip IAR-99 in misiuni CAS ar fi necesar un tip de munitie care sa permita o precizie foarte buna chiar si in cazul in care ar fi lansata dintr-un avion evoluand la o inaltime mica, de la mare distanta de obiectiv, atat impotriva tintelor fixe dar si mobile (cu asistenta de la sol).

Din fericire si altii s-au lovit de aceeasi problema si au gasit deja solutii.

Dar mai intai un pic de istorie.

Continuare…

Sursa: US Army by Spc. Steven Young via americanspecialops.com

Special Patrol (sau Purpose) Insertion/Extraction (SPIE) este o tehnica de debarcare si imbarcare in elicoptere folosita atunci cand aterizarea este imposibila.

In cazul coborarii exista si alte metode, poate mai rapide, cum ar fi rapelul si coborarea pe fraghie dar care sint mai putin folosite atunci cand echipamentul individual trece peste o anumita limita de greutate.

SPIE pare cea mai buna solutie pentru evacuare in cazul in care echipa nu se poate deplasa pana intr-o locatie care sa permita aterizarea. Odata ce a fost identificat un loc de aterizare potrivit, urcarea in elicopter se poate face normal.

Ramane o procedura destul de periculoasa, mai ales daca este incercata intr-un spatiu cu multe obstacole.

Un exercitiu care prezinta mai clar procedura SPIE:

IRIS-T SLM – Sursa: Diehl via altair.com.pl

Ianuarie incepe sa intre in traditie ca luna testelor pentru IRIS-T. La exact un an de la precedenta sesiune, pe acelasi poligon Overberg din Africa de Sud s-au executat trei noi trageri asupra unor tinte simulate de aparate fara pilot. (Sursa: Diehl)

Sistemul testat este acelasi IRIS-T SLM care utilizeaza racheta cu raza mica-spre-medie IRIS-T SL.

Obiectivele testelor au fost foarte clare, de a demonstra functionarea atat la bataia maxima efectiva cat si la cea minima si, in plus, o tragere pentru a arata performantele in cazul unei tinte care executa manevre de evitare foarte dificile.

Ca o paranteza, diferenta intre bataia maxima si cea efectiva este adesea neglijata, producatorii citand uneori in brosuri prima valoare, evident mai mare. Pentru a atinge acea distanta in practica, racheta ar trebui sa zboare pe o traiectorie balistica la capatul careia ar avea prea putina energie pentru a intercepta o tinta ce executa manevre de evitare. In cazul foarte probabil in care tintele urmarite nu sint avioane de linie, cea de-a doua valoare – distanta maxima efectiva – este cea interesanta, adica distanta maxima la care racheta are inca suficienta viteza pentru o interceptie reala.

Continuare…