TehnoMil

SA-8 lovit in Libia – Sursa: defense-update.com

Campania aeriana deasupra Libiei a intarit imaginea suprematiei tehnologiei occidentale moderne in fata tehnicii de lupta sovietice folosita de arabi.

Libia era considerata a doua forta militara din regiune, dupa Egipt, iar arsenalul anti-aerian era suficient de dezvoltat pentru standardul local, chiar daca depasit moral.

Ca o paranteza, o comparatie interesanta cu apararea AA a Romaniei, similara ca dotare, ar indica chiar usoara superioritate a Libiei de la acea data.

Desi rezultatul bombardamentelor coalitiei era asteptat, parca balanta a fost mai dezechilibrata ca niciodata. Dupa eliminarea apararii anti-aeriene fixe, executata cu ajutorul rachetelor de croaziera lansate de pe submarine sau din aer, misiune relativ usor de indeplinit, pilotii coalitiei au avut de infruntat lansatoarele de rachete mobile.

In conditiile unei operatiuni care si-a fixat rapid ca obiectiv sprijinul la sol al rebelilor, complexele SA-6, SA-8 sau lansatoarele SA-7 ale fortelor pro-guvernamentale ar fi trebuit sa aiba, cel putin teoretic, sanse destul de bune. Si totusi tehnica sovietica a avut (din nou) o prestatie slaba, nereusind sa reprezinte mai mult decat niste tinte aditionale.

Pe langa lista de motive deja uzuale, legate de uzura morala sau chiar fizica a echipamentelor, cauzata de o ipotetica intretinere defectuasa, de slaba pregatire a echipajelor si superioritatea la toate aceste capitole a adversarilor, se mai adauga un element relativ putin discutat: informatiile extrem de detaliate despre sistemele sovietice obtinute de Occident, care au condus la dezvoltarea de contra-masuri si in final, dupa cum s-a demonstrat, la anularea aproape completa a eficacitatii lor.

Continuare…

Inainte – Sursa: cartula.ro

Continuare…

Sursa: Stiri.TVR.ro

Posibilitati de instalare a Pantsir-S1 – Sursa: russiadefence.net

Sau despre oportunitati care nu trebuiesc din nou ratate. Episodul 1 aici.

Mai intai foarte pe scurt despre evolutia CIWS in dotarea URSS/FR: primul CIWS modern a fost reprezentat de AK230, o turela telecomandata cu doua tunuri revolver de 30mm, intrat in dotare la sfarsitul anilor ’60 si exportat inclusiv in Romania, acesta fiind inca in dotarea navelor mai vechi ale Marinei.

Urmatorul pas a fost tunul rotativ cu 6 tevi de acelasi calibru AK630 si el exportat si gasindu-se in dotarea Marinei Romane instalat pe navele mai moderne, cum ar fi corvetele Tetal, fregata Marasesti si navele purtatoare de rachete, ultimele nave sovietice achizitionate.

Evolutia a continuat cu Kashtan, un sistem ce combina doua tunuri rotative similare AK630 cu rachetele provenite de la complexul terestru Tunguska.

Cercul se inchide cu potentiala inlocuire a Kashtan de pe portavionul Admiral Kuznetsov cu o varianta Pantsir-S1 navalizata, deocamdata doar la nivel de zvon, revenindu-se practic la configuratia initiala a AK230, cu doua tunuri revolver, suplimentate insa de rachetele cu raza scurta ale Pantsir.
Evolutia pare sa indice ca rusii considera Pantsir drept cea mai avansata configuratie disponibila la momentul acesta.

Revenind la Marina noastra, turela navala standard de productie autohtona arata cat de albastra e situatia:

Continuare…

Leo2 finlandez – Sursa : Wikimedia.org

Jane’s anunta ca Olanda este in negocieri cu Finlanda pentru vanzarea a 100 de tancuri Leopard 2A6 retrase din dotare, nordicii urmand sa-si dubleze practic parcul de Leo2 dintr-un foc.

Tratativele sint foarte avansate si semnarea contactului este asteptata pentru Ianuarie 2014.

Initial indonezienii se aratasera si ei foarte interesati de cele 100 de tancuri dar parlamentul olandez a blocat tranzactia pe motiv de incalcari ale drepturilor omului de catre Indonezia. Planul B a insemnat tancuri din Germania care, in mod ciudat daca e sa ne amintim de contractul cu Arabia Saudita, a pus probabil mai putine intrebari.

Cel putin am aflat numele unuia dintre posibilii contracandidati ai Poloniei la licitatia pentru cele 105 de 2A5 cumparate recent.

Dupa tranzactia asta varianta olandeza trebuie taiata de pe lista cu cele mai bune optiuni pentru tancuri uzate, aflate inca pe stocuri.

Leoparzii olandezilor erau pe primul loc.

20mm Meroka – Sursa: FABA via navweaps.com

Un candidat puternic pentru titlul de cel mai ciudat CIWS modern este FABA Meroka, un proiect spaniol care pare teleportat de la sfarsitul secolului 19.

Pe scurt: 12 tevi de 20mm, aranjate pe doua randuri, o salva simuland destul de bine efectul unui proiectil AHEAD modern. Rata ciclica totala este de 1.440 lovituri pe minut iar capacitatea magaziei de munitie este de 720 de lovituri (60 pentru fiecare teava).

Meroka se bazeaza pe un senzor radar extern functionand in doua benzi de frecventa, Selenia RAN L/X, pentru descoperirea si achizitia tintei de la o distanta maxima intre 11-14km (in functie de banda folosita), pozitia tintei fiind apoi transferata radarului propriu, montat pe aceeasi turela, care o poate re-achizitiona si urmari de la o raza maxima de 5km, angajarea fiind facuta de la o distanta de 2km.

Proiectat in anii ’70, CIWS-ul spaniol nu a mai fost imbunatatit de atunci, suferind in fata amenintarilor reprezentate de noile rachete antinava, cu semnatura radar redusa si viteza mare, distanta mica de angajare a tintei neputand sa garanteze integritatea platformei.

Continuare…

Familia AIM-9 Sidewinder – Sursa: warbird-photos.com

Diehl-Raytheon Missile Systeme (DRM) a anuntat castigarea unui contract in valoare de USD30mil pentru livrarea de rachete aer-aer Sidewinder AIM-9L (la mana a doua), numarul lor si destinatia exacta nefiind precizate.

Rachetele provin din stocurile Germaniei si vor fi trecute printr-un proces de revitalizare de catre fabricant, Diehl BGT.

AIM-9L este echivalenta din punct de vedere tehnologic cu Rafael Python 3 si Matra Magic 2 (desi aceasta din urma este de productie mai recenta) si reprezinta generatia anterioara a AIM-9M, racheta comandata de Romania pentru dotarea F-16 MLU.

Cum numele clientului nu a fost facut inca public, ramane de vazut cine este colectionarul de vechituri.

Clasa Chang Bogo, versiune a Type 209 – Sursa: Wikipedia.org

Competitia pentru achizitionarea de catre Indonezia a 3 submarine poate insemna un moment de cotitura pentru industria constructoare de submarine.

Din grupul potentialilor furnizori au fost eliminati primii rusii si francezii, lasand ca runda finala sa se desfasoare intre Turcia si Coreea de Sud. Intamplator sau nu, ambele ofereau versiuni ale submarinelor Type 209 construite sub licenta germana. In realitate coincidenta este aproape exclusa, alegerea implicita a Type 209 putand fi pusa pe seama faptului ca Indonezia deja opera 2 submarine din aceeasi clasa.

Atat Turcia cat si Coreea au asamblat local o parte din submarinele din dotarea statelor respective, cu ajutor tehnic si import de echipamente din partea germana. Suportul proiectatului si constructorului original, Howaldtswerke-Deutsche Werft (HDW), era vazut deci ca esential pentru derularea contractului cu indonezienii.

Continuare…

Sursa: worldaffairsboard.com

Ce a putut avaria un distrugator de 8.000 de tone incat sa piarda aproape o treime din corp?

Continuare…

M-346 – Sursa: Alenia Aermacchi via flightglobal.com

Alenia Aermacchi conduce in cursa pentru obtinerea contractului polonez pentru 8 aparate de antrenament si echipamentul asociat.

Ceilalti competitori sint BAE Systems si Lockheed Martin UK, aliniind Hawk si, respectiv, T-50.

La deschiderea ofertelor s-a constatat ca firma italiana ofera M-346 nu numai la cel mai mic pret dintre cei trei rivali dar si singurul sub limita impusa de autoritatile poloneze.

Nivelul maxim initial ar fi fost de PLN1.5Bil (USD484Mil) dar a scazut ulterior la PLN1.2Bil iar ofertele potentialilor furnizori s-au ierarhizat dupa cum urmeaza: Alenia (PLN1.167Bil), BAE (PLN1.75Bil), Lockheed Martin (PLN1.8Bil).

Continuare…