Cu dedicatie pentru S-400

T-39 similar folosit de BAE Systems pentru teste - Sursa: Wikipedia.org

T-39 similar folosit de BAE Systems pentru teste – Sursa: Wikipedia.org

Test reusit al unui senzor radar pasiv destinat rachetelor de croaziera cu raza lunga Tomahawk Block IV: Raytheon a demonstrat conceptul unui sistem de ghidare radar capabil sa detecteze si sa urmareasca tinte ce emit semnale radio.

Echipamentul a fost instalat la bordul unui avion T-39, destinat sa urmeze un program de dezvoltare care va avea ca rezultat integrarea senzorului pe Tomahawk, un prim zbor in configuratie completa fiind anticipat pentru anul viitor.
Testul va urmari si demonstrarea capacitatii de a emite in mod activ, concomitent cu inregistrarea semnalelor emise de alte surse.

Pana acum Tomahawk era ghidata pe cea mai mare parte a zborului de un sistem combinat, INS cu corectii furnizate de un receptor GPS si un sistem de urmarire (si recunoastere) a terenului iar pe partea finala a traiectoriei de un sistem optic.
Sistemul de ghidare era deci optimizat pentru lovirea in adancimea teritoriului inamic a unor obiective fixe, necesita pregatiri minutioase si nu putea fi folosit eficient impotriva tintelor mobile sau a celor navale.

Noul senzor functionand intr-un mod combinat activ/pasiv va permite Tomahawk sa penetreze cele mai sofisticate sisteme de aparare anti-aeriana, observand in “tacere” sursele de radiatie electromagnetica si localizand tintele mobile precum si pe cele navale.

Racheta va putea fi folosita si in rolul ARM, folositoare impotriva noii generatii de sisteme S-400 si a mai vechilor dar inca actualelor S-300P/V.

Tomahawk Block IV - Sursa: defenseindustrydaily.com

Tomahawk Block IV – Sursa: defenseindustrydaily.com

 

Cu o raza de actiune mai mare de 1.500km, Tomahawk poate fi lansata de la bordul navelor militare sau submarinelor, permitand platformei sa ramana mult in afara zonei de actiune a adversarului. Zburand pe un traseu pre-programat, racheta foloseste formele de relief si altitudine de zbor foarte mica pentru a intarzia descoperirea si a impiedica achizitia si urmarirea sa de catre sistemele radar ale inamicului.

Iranienii, care nu au un sistem anti-aerian integrat modern, ar fi printre primii vizati, cel putin in retorica oficiala insa nici rusii sau chinezii nu pot dormi foarte linistiti.

 

Both comments and pings are currently closed.

7 Responses to “Cu dedicatie pentru S-400”

  1. Cezar says:

    Ce pacat ca Iliescu&CO au renuntat la proiectul Romaniei de rachete de croaziera. Era supranumit Tomahawk-ul lui Ceausescu. :) Dar la ce nu am renuntat noi dupa revolutie si acum vazand cu ochii nostri cele ce se intampla in imediata noastra vecinatate, ne pare asa de rau incat intr-o zi o sa ne si doara….la propriu!

    • admin says:

      Prefer sa consider ca a fost o suspendare/amanare si nu o renuntare.
      Rachetele de croaziera sint destul de pretentioase la capitolul ghidare, la momentul ala nu exista posibilitatea tehnica de a realiza un sistem de ghidare decent chiar daca restul componentelor s-ar fi gasit.
      Acum e o alta situatie.

      Oricum, pana sa se ajunga la punctul in care sa fie pusa problema de a realiza asa ceva, mai sint cativa pasi de facut. Fara bani nu se misca insa nimic.

      • Cezar says:

        Cred ca este perioada perfecta pentru reluarea multora dintre proiectele militare abandonate/suspendate de regimul post decembrist. Daca ele nu erau oprite, astazi Romania, armata romana, arata altfel cu ele in dotare! :(

        • admin says:

          Asta cam asa e, ar fi timpul. Nici macar nu trebuie sa se intoarca cu asa de mult timp in urma, si dupa’89 au aparut diverse idei interesante care au fost abandonate dar ar putea reluate, bineinteles cu tehnologie adusa la zi. Dar daca nu iese nimic pentru cine trebuie, nici interes nu exista.

    • gogu says:

      nu incetez sa ma mir de inabilitatea unora de a distinge intre fantezie si realitate. In ultimii ani alde Ceausescu&co o luasera razna complet imaginandu-si ca aveau sa faca bombardiere din avioane de pasageri, rachete de croaziera, arme atomice, samd. Poti f usor sa faci un Tomahawk din polistiren si placaj, asta nu inseamna ca va fi un Tomahawk adevarat ci o biata butaforie. Daca te ambitionezi si-l faci din placaj si fibra de sticla si-i mai pui si un motor il vei face si zburator dar vei avea un aeromodel nu o racheta de croaziera. Aici e probl, prostia aia cu “tomahawk-ul lui Ceausescu” nu era decat o butaforie tehnica. Dezvoltarea unei rachete de croaziere competitive necesita in ziua de azi cateva sute de milioane de dolari daca ai experienta in domeniu sau cateva miliarde de $ daca te apuci sa defrisezi in domeniu (cum ar fi cazul Romaniei). Dar ce sa-i faci…oameni care habar nu au sa stranga un shurub isi dau cu parerea
      Rachetele de croaziera nu-s pretentioase doar la cap ghidare (care intr-adevar e cel mai pretentios) ci in multe altele cum ar fi: motoare aeroreactoare de mici dimensiuni dar eficiente, arhitectura compacta in care conteaza fiecare cm cub, combustibili cu mare densitate energetica dar stocabili si ne-volatili, stealth, samd.
      Pe urma mai e un principiu sanatos in tehnica: “de la simplu la complex”, Romania sa fie capabila intai sa produca o arma individuala sau o racheta MANPADS sau ATGM de nivel international si apoi rachete de croaziera si alte bazaconii. Pt. ca altfel poti sa faci si rachete si avioane si submarine si sa le botezi ca atare dar in fapt ele vor fi fier vechi pe eventualul camp de lupta.

      • admin says:

        Corect, nimic de spus. Ceausescu intrase in ultima faza a delirului tehnic de tip nord-coreean care a fost preluat mai recent si de iranieni. Extrem de multa energie cheltuita cu rezultate cel mult mediocre, neinputabile cercetatorilor / inginerilor ci tot regimului politic. Iar ce s-a reusit, a fost mai degraba impotriva decat cu sprijinul autoritatilor (in)competente. Nu e chiar o surpriza elementul comun intre Romania de atunci si Iranul sau Coreea de Nord de acum.

        Este insa in firea umana sa se agate de putinele lucruri reusite din acea perioada, chiar daca nu la nivel international sau care aveau macar un oarecare potential. Amestecam secretomania (din nou) caracteristica regimului, din cauza careia nu se sufla o vorba despre cauzele reale ale esecurilor si rezulta foarte mult spatiu pentru imaginatie. Cu putine exceptii, notabile de altfel, nici acum nu exista prea multa transparenta.

        Intr-adevar trebuie inceput de jos, as zice chiar de la baza, respectiv materiale avansate si componente pentru a se ajunge sa se produca, de exemplu, un ATGM de nivel international. Altfel, tot ce e “special” se va importa. Pare ca ceva, ceva se misca in ultimul timp, dar tot “contra naturii”. Unele lucruri par sa nu se schimbe niciodata.