Cand ai elicopter, episodul 2

Cougar Horizon - Sursa: whatifmodelers.com

Cougar Horizon – Sursa: whatifmodelers.com

Cu mult inainte ca Global Hawk AGS (Alliance Ground Surveillance) sau E-8 JSTARS (Joint Surveillance Target Attack Radar System) sa-si faca aparitia, inceputurile supravegherii din aer a tintelor terestre au fost mult mai modeste.

Prima punere in practica a conceptului a fost reprezentata de un OV-1 Mohawk pe care era montat un radar MTI SLAR (Moving Target Indicator Side-Looking Airborne Radar) fix AN/APS-94 in banda X produs de Motorola.

A fost folosit cu succes pentru a “trage cu ochiul” la miscarile de trupe din Cehoslovacia si Germania de Est, supravegherea fiind desfasurata din spatiul aerian NATO insa au fost recunoscute rapid si deficientele sistemului: vulnerabilitatea in fata apararii anti-aeriene, in conditii de razboi si limitarea in ceea ce privea urmarirea tintelor terestre.

Era nevoie de o platforma capabila sa transporte un radar rotativ si care sa poata “disparea” la nevoie, zburand sub inaltimea minima de operare a radarelor inamice.


Raspunsul a fost evident, prima platforma aeriana viabila de supraveghere radar a campului de lupta fiind un elicopter, UH-1 Huey, mai precis versiunea JUH-1 SOTAS (Stand Off Target Acquisition System).

JUH-1 - Sursa: tpruittphoto.com

JUH-1 – Sursa: tpruittphoto.com

 

Dezvoltarea sponsorizata de US Army a continuat in mod logic cu EH-60B, imbunatatind astfel atat performantele platformei cat si pe cele ale senzorului.

EH-60B SOTAS - Sursa: aviastar.org

EH-60B SOTAS – Sursa: aviastar.org

 

Programul EH-60B SOTAS a intampinat insa dificultati si a fost abandonat in favoarea unei versiuni mult mai puternice, comune cu USAF, montata pe avioane Boeing 707, cunoscute acum ca E-8 JSTARS.

E-8 JSTARS - Sursa: Wikipedia.org

E-8 JSTARS – Sursa: Wikipedia.org

 

La acel moment tehnologia se dezvoltase suficient pentru a permite supravegherea campului de lupta de la o distanta sigura iar problema urmaririi obiectelor de la sol cu radarele SLAR fixe fusese rezolvata prin aplicarea tehnicilor GMTI de procesare a semnalului.

Ideea montarii unui radar GMTI pe elicoptere nu a fost abandonata complet, francezii apreciind flexibilitatea solutiei si construind la inceputul anilor ’90 o versiune a Cougar/Super Puma numita Horizon (Helicoptre d’Observation Radar et d’Investigation sur Zone).

Cougar Horizon - Sursa: FAS.org

Cougar Horizon – Sursa: FAS.org

 

Radarul in banda X produs de Thomson-CSF asigura urmarirea vehiculelor de la o distanta de 200km, raza de actiune atinsa in cazul in care elicopterul zbura la o inaltime de aproximativ 4.000 de metri. Tinta principala era reprezentata de blindatele Pactului de la Varsovia si programul a fost oprit imediat ce amenintarea a disparut, in 1990.

 

Razboiul din Golf a constituit insa un motiv suficient pentru repornirea lui la mijlocul anilor ’90, iar intre anii ’96-97 Franta a introdus in dotare patru asemenea elicoptere, impreuna cu echipamentele de sol aferente.

Cu performante apreciate, Horizon ar fi putut reprezenta o solutie pentru NATO AGS, rol pentru care a fost selectat Global Hawk. Franta a luat decizia de a retrage cele patru elicoptere Horizon in 2008, programul fiind oprit a doua oara.

Sursa:  André BOUR via helicopassion.com

Sursa: André BOUR via helicopassion.com

 

Evenimentele recente ar putea insa readuce Horizon la viata, Global Hawk fiind gandit ca un sistem strategic, cu sanse mici de supravietuire in campul tactic, rol pentru care Horizon a fost proiectat de la inceput.

 

 

Both comments and pings are currently closed.

2 Responses to “Cand ai elicopter, episodul 2”

  1. Marius Z. says:

    Deci raspunsul pentru noi ar fi fie sa cumparam Super-Puma noi, ca tot se va fabrica la noi noua versiune, fie mai degraba sa remotorizam cu Makila si prelungim resursa la actualele Puma, similar cu ceea ce s-a facut pentru UAE SOC, ca sa fim siguri ca sarcina utila este in parametri “normali”. Iar cu ocazia asta schimbam si rotoarele cu unele mai moderne, compozite si poate si degivrare in pale, sa rezolvam mai multe probleme dintr-un foc.

    Asta deoarece masa sistemului cred ca e semnificativa…

    Insa iar ajungem la bani… si totul ramane pe hartie, sau mai nou pe blog, intru vesnica pomenire 🙂

    • admin says:

      Exact, ajungem si ramanem tot la bani. Degeaba se vor produce la IAR (deocamdata doar o intentie) daca nu vor putea fi cumparate de Romania.
      Nu am vazut nici un anunt referitor la includerea Turbomecanica in afacerea asta deci s-ar putea intelege ca motoarele vor fi importate, eventual doar intretinute in Romania dar nu si fabricate. Transferul de tehnologie pentru motoare ar fi unul din punctele cele mai importante de urmarit.