Unii pot dar nu mai vor…

Trident II - Sursa: Wikipedia.org

Trident II – Sursa: Wikipedia.org

iar altii ar vrea, dar nu pot

US Navy este pe punctul de a ramane singurul cumparator de motoare racheta cu combustibil solid de mare putere din SUA.

O pozitie din care va trebui practic sa sprijine intregul lant industrial de productie si sa suporte o crestere serioasa a pretului prin care producatorii vor incerca sa-si acopere pierderile cauzate de volumul mic al comenzilor.

Pana nu de mult existau alti doi clienti majori: NASA si USAF. Agentia spatiala americana acoperea singura 70% din comenzi insa retragerea navetelor spatiale, pentru lansarea carora se foloseau cate doua motoare de start gigant cu combustibil solid, a dus la o crestere cu 85% a pretului motoarelor.

USAF, celalalt utilizator militar, a comandat cantitati relativ mici, principalul obiectiv fiind intretinerea periodica a rachetelor intercontinentale Minuteman plasate in silozuri subterane, la acest moment procesul fiind finalizat.

Speranta ar sta in revenirea NASA prin noul program SLS (Space Launch System) destinat sa inlocuiasca navetele spatiale. Desi initial motoarele de start / acceleratoare trebuiau sa fie similare celor folosite de navete, cu combustibil solid, in noile versiuni ale SLS este deschisa poarta motoarelor cu combustibili solizi, mai puternici.

In cazul in care cererea nu va putea acoperi volumul de productie minim si afacerea se va dovedi nerentabila, producatorii vor inchide liniile de fabricatie, orientandu-se spre alte segmente de piata mai profitabile.

Daca in cazul programelor civile sau chiar al rachetelor balistice terestre combustibilii lichizi sint o optiune de luat in calcul, US Navy nu-si permite luxul de a renunta la o tehnologie deja testata, mai sigura in conditiile specifice ale unui submarin, reprezentata de combustibilul solid.

Un prim pas ar fi ca US Navy sa convinga USAF sa continue cu actuala tehnologie si pentru viitoarea racheta intercontinetala, program cunoscut ca Ground-Based Strategic Deterrent.

De contrastat problemele SUA cu cele ale Rusiei care incearca de zeci de ani sa puna la punct o racheta balistica navala cu combustibil solid.

In cazul motoarelor cu combustibili lichizi situatie se schimba la 180 de grade, Rusia avand tehnologia cea mai avansata, reprezentata de RD-180 folosit inclusiv pentru lansatorul american Atlas 5.

 

Evenimentele din Ucraina si amenintarea Rusiei de a intrerupe livrarile RD-180 cel putin pentru misiunile de lansare a satelitilor militari pun in pericol programul lansatoarelor spatiale americane. Solutii exista, desi nu sint la fel de bune, alternativele Delta IV si SpaceX Falcon putand fi aduse in discutie.

Este insa clar ca SUA trebuie sa se pregateasca pentru iminenta intrerupere a contractului cu rusii si singura solutie viabila pe termen lung este inceperea unui program de dezvoltare a unui nou motor racheta cu combustibili lichizi.
Fondurile pentru inceputul programului au fost puse la dispozitie rapid, ramanand sa se stabileasca detaliile constructive.

Cele doua alternative sint traditionalul LOX+RP-1(kerosen) si mai noul LOX+metan lichid. Daca prima varianta este comuna cu RD-180 si alte motoare de mare putere folosite in prezent, metanul lichid ar asigura o performanta si mai buna, cu dezavantajul unei manipulari mai complexe, combustibilul trebuind sa fie tinut la temperaturi relativ scazute.

Deocamdata se pare ca varianta LOX+metan lichid ar fi favorizata, noua tehnologie oferind SUA posibilitatea de a recupera avansul luat de Rusia in domeniu si producatorilor mai mici dar mai inovativi sansa de a veni cu solutii noi. Si de a face un ban gramada, ca asa e in capitalism.

 

Both comments and pings are currently closed.

10 Responses to “Unii pot dar nu mai vor…”

  1. DI says:

    Vezi ca si rusii au folosit si folosesc combustibili solizi de ceva timp pt navale si au cochetat cu tipul asta de combustibil destul de mult prin anii ’70 (R-31, R-39). Inclusiv Bulava fooloseste combustibili solizi pentru I si II si lichid numai in etapa finala (manevrabilitate ridicata).

    La americani cred ca e mai mult o chestie economica faptul ca s-au bazat pe importul de motoare rusesti cu combustibili lichizi – de ce sa investesti in dezvoltarea unui motor nou cu cerere limitata cand ai posibilitatea sa achizitionezi unul performant la preturi probabil mai scazute decat ce ai produce tu :p. Tehnologiile au avantajele si dezavantajele proprii si e o chestie de prioritati in design (ca in toate).

    Cu importul RD-180 si-au dat singuri la picioare, s-au trezit niste congresmani sa treaca pe lista de sanctiuni si importul de motoare asa, de capul lor, pana au venit cei de la NASA cu “Gogule, ce facusi tata?” si cu baietii de la cinci laturi de mana. Si “i-au razgandit” :P. Oricum, ca sa fie siguri si-au crescut comanda de motoare cu 35% pana in 2020 parca, asa, ca sa fie siguri :P.

    • admin says:

      La ele m-am referit (R-39 si Bulava) din cate stiu primele au avut probleme, pana au fost retrase si nici celelalte nu sint inca destul de fiabile. Chinuiala continua, coafura rezista multumita programului de rachete cu combustibili lichizi.
      Clar ca SUA a preferat ce era mai ieftin si nu se pune problema sa nu poata proiecta ceva asemanator ca performante insa costul era o problema. Se pare ca problema a fost depasita multumita sanctiunilor.
      Ceva e ciudat in legatura cu afacerea asta, prea s-au infipt sa interzica ceva ce teoretic era sensibil si pentru ei. Adeptii teoriei conspiratiei ar spune ca a fost o miscare premeditata, asa se forteaza mana administratiei sa bage ceva bani in dezvoltarea de tehnologie noua si locuri de munca foarte bine platite. In plus decalajul tehnologic ar fi putut creste, asa el se va reduce cu siguranta. Daca asta a si fost ideea, nu ar fi rau deloc.

  2. Cezar says:

    Ce se mai aude de motoarele celor de la ARCA…Executor si Venator? Teoretic, aceste motoare(combustibil lichid) pot ridica in spatiu sateliti de anumite dimensiuni, iar mai multe la un loc vor avea rolul unei rachete purtatoare pentru cosmonauti…..tot teoretic! :) Intreabarea mea este urmatoarea, ce se mai aude cu motorul asta, l-au testat sau nu pana acum? Stiu ca dupa el asteapta si rachetele si IAR 111 Excelsior. Mai stie careva ceva despre proiectele lor, in speta motorul?

    • admin says:

      Nu am mai urmarit subiectul, despre ARCA se stie cat vrea ARCA sa se stie adica ce noutati publica: absolut nimic in ultimul timp. Cum se poate interpreta asta, fie s-au apucat sa-si faca submarin fie au gasit finantare in alta parte si nu mai depind de donatii deci nici nu mai au mare interes in zona publicitatii.
      E destul de clar ca daca ar fi vrut cu adevarat sa testeze ceva, ar fi facut-o pana acum. Idem daca ar fi avut ceva de anunta

  3. pimpi says:

    Americanii nu credeau ca exista motoare cu circuit inchis pana in 1990 cand au vazut prima data Rd 180,si ati uitat de Nk 33 folosite si alea de americani,acum bineinteles ca le pot copia de la rusi ca doar le au la ei acasa dar ei nu au fost in stare sa dezvolte timp de 30 de ani motoare cu circuit inchis desii bugetul nasa era de 100 de ori mai mare ca cel sovietic

    • admin says:

      Daca aveau acces la motoarele rusesti nici nu ar fi avut sens sa incerce, probabil si daca ar fi avut un proiect gata de productie tot RD-180 ar fi iesit mai ieftin. Colaborarea ruso-americana dureaza de destul de mult timp, de pe vremea cand furnizorii rusi mureau de foame asa ca probabil americanii au incheiat un contract la un pret foarte scazut. Dar acum lucrurile par se fie pe punctul de a se schimba.

  4. Andrei says:

    Daca rachetele USNAVY folosesc pe post de combustibil nitratul de guanidina, materia prima nu e in epricol fiind folosita de mai toti furnzrii de …. airbaguri si sisteme pirotehnice.