The final countdown

Cei trei ocupati - Sursa: EvZ

Cei trei ocupati – Sursa: EvZ

Semnarea Acordului de Asociere la UE de catre Ucraina, Georgia si Moldova de Est a semanat mai mult cu o sedinta de consiliere psihologica acordata celor-ocupati-de-rusi.

Desi de dimensiuni, cu asezare geografica si istorii diferite, cele trei state au un lucru in comun: tentativa de fuga din noul URSS in care sint ancorati puternic nu doar prin legaturi politico-economice ci si prin nedorita prezenta a trupelor ruse pe teritoriul lor. Un motiv destul de puternic ca grupul celor trei sa nu aiba perspective de aderare adevarate, cel putin nu cu actuala stare de spirit din Europa, iar UE nu face acum decat sa ofere sprjin psihologic concretizat prin discursuri frumoase si putina asistenta economica, care nu vor misca insa trupele de ocupatie din loc.

Daca Georgia si Ucraina nu mai au multe de pierdut, ambele iesind deja din CSI si fiind intr-o stare de razboi (mai mult sau mai putin deschis) cu Rusia, cea de-a treia semnatara nu a ajuns inca in acelasi punct, pierderile pe care Rusia i le-ar putea provoca fiind inca substantiale.

Din pacate si Romania a contribuit la mentinerea sperantelor naive ca un nou caz cipriot s-ar putea repeta si cele trei state ar putea fi acceptate in UE fara controlul unor parti din teritoriu sau ca UE ar interveni cu ceva mai mult decat sfaturi, daca situatia s-ar inrautati.

Din Est nu a venit decat o tacere rau prevestitoare, nici Regele si nici Nebunul sau nefacand asteptatele declaratii amenintatoare.

Singurul lucru care-i mai opreste pe rusi sa aplice masuri din ce in ce mai agresive e data apropiata a alegerilor. Atat timp cat Rusia crede ca mai este posibil ca PCRM sa castige alegerile si sa opreasca apropierea de UE, se va abtine, cu greu, de la luare unor masuri in forta.

In momentul in care ar deveni clar ca nu exista nici o sansa ca asta sa se intample, Rusia va schimba placa si scenariul ucrainian va fi montat pe o alta scena.

A inceput deci numaratoarea inversa pana la data inchiderii scolilor romanesti din Transnistria, asta pentru optimistii care cred ca vor mai fi redeschise in toamna, blocarea oricaror exporturi in Rusia, expulzarea lucratorilor moldoveni si intreruperi ale furnizarii de energie. Vor urma tulburari in regiunile pro-ruse si re-inceperea conflictului din Transnistria, orice pretext fiind destul de bun.

Iar atunci cand tancurile rusesti transnistrene vor intra in Chisinau, UE se va spala pe maini. Ar fi a doua oara cand Romania si-ar abandona provincia sa estica.

 

You can leave a response, or trackback from your own site.

4 Responses to “The final countdown”

  1. MUSTATA LIVIU says:

    Poate nu si de data asta , stiu ca sunt slabe sperante , dar in contextul potrivit , cine stie ? Aruncarea accidentala-mai mult sau mai putin-in aer a unui punct de frontiera romanesc in contextul apropierii anumitor trupe ar putea schimba datele problemei ! La razboi , ca la razboi ! Întrebarea este , se va gasi curajosul ?

    • admin says:

      Asta nu ar fi decizia Romaniei, atat timp cat se bucura de avantajele apartenentei la NATO si UE trebuie sa cedeze in unele puncte si asta e unul din ele.
      Si daca ar fi sa fie, desi nu va fi cazul, tot nu ar avea cu ce. Deci nici macar mare cedare nu e.
      Oricum, ideea e ca nu ar trebui sa se ajunga in punctul asta, lectia Ucrainei nu a fost invatata.

  2. Cezar says:

    Cred ca Romania, ca o tara cu mintea intreaga, trebuie sa aibe un plan in caz de bum bum in Transnistria/Basarabia. Nu neaparat sa intervina ea direct in sprijinul fratilor nostri, dar sa faca prin Basarabia ce face acum Rusia prin Ukraina, indirect, poate face….numai ca noi nu avem nici minte nici cohones. Un plan beton in acest sens trebuia facut de mult…dar noi suntm romani! :(

    • admin says:

      Planuri cu siguranta sint dar trebuie sa tina cont de realitate. Si realitatea din Ucraina spune ca nu e un moment bun sa fortezi o tara profund divizata spre un bloc sau altul. Momentul ala a fost in ’90-’91, realitatea balticilor confirma. Acum trebuie ceva mai multa minte.

Leave a Reply