Cu ce vom inlocui AG-7?

Sursa: Revista Fortelor Terestre, Foto: locotenent-colonel Dragoş ANGHELACHE

Sursa: Revista Fortelor Terestre, Foto: locotenent-colonel Dragoş ANGHELACHE

Ultimele conflicte au adus in atentie nevoia infanteriei de a angaja tinte la mai mult de 500 de metri, limita de la care pustile de asalt incep sa devina mai putin eficace.

Armelor de precizie in calibre superioare le lipseste capacitatea de a lovi un inamic adapostit iar aruncatoarele de grenade (mortierele) sint in general mai putin mobile si mai greu de adus pe pozitie.

Ramane sa se apeleze la o clasa de arme aflata la un moment dat in declin dar care isi face din nou aparitia: aruncatoarele de grenade sau lansatoarele de rachete portabile.

Concepute initial pentru lupta antitanc si-au pierdut din importanta odata cu raspandirea rachetelor ghidate portabile insa au inceput sa apara din ce in ce mai mult ca arme destinate distrugerii amplasamentelor inamice.

Arena este dominata de doua tehnologii dezvoltate aproape simultan, la inceputul celui de-al Doilea Razboi Mondial: lansatoarele de rachete portabile si aruncatoarele/tunurile fara recul de calibru mic.

Lansatoarele de rachete au fost initial alegerea favorita ca arme antitanc individuale, odata ce pustile antitanc de mare calibru s-au dovedit ineficiente. Dezvoltarea lor a fost legata de evolutia blindajului iar principalele caracteristici urmarite au fost greutatea capului de lupta si raza de actiune.

Ca o paranteza, sistemul ideal ar putea lansa un proiectil care sa isi mentina o viteza ridicata pe o distanta cat mai mare, ceea ce ar indica racheta ca cea mai buna solutie.

Inceputurile

Dezvoltate initial in SUA, faimoasele Bazooka, apoi copiate de germani ca Panzerschreck, lansatoarele de rachete aveau aproape toate calitatile necesare: lipsa reculului, munitie ieftina si relativ usor de transportat si, dupa perfectionarile initiale, o eficacitate multumitoare.

M1 Bazooka - Sursa: Wikipedia.org, credit: Hugh Talman (Smithsonian Institution)

M1 Bazooka – Sursa: Wikipedia.org, credit: Hugh Talman (Smithsonian Institution)

 

Dezavantajele nu au intarziat sa apara: cum sistemele de ghidare lipseau, propulsia rachetei in afara tubului lansator, desi asigura o raza de actiune marita, ducea la o precizie scazuta iar jetul de gaze risca sa afecteze operatorul. Doar doua motive pentru care initial s-a optat pentru rachete care isi consumau combustibilul inainte de a parasi tubul lansator. Singura metoda de a creste viteza era de a creste lungimea tubului lansator, concomitent cu cantitatea de combustibil.

Solutia avea ca limita portabilitatea sistemului si, in comparatie cu evolutia tancurilor contemporane, lansatoarele de rachete au fost considerate depasite din cauza razei de actiune reduse si a incarcaturii de lupta relativ mici.

Un sistem mai eficient din punctul de vedere al dimensiunilor era lansatorul de grenade fara recul (in realitate cu recul redus): arderea se realiza intr-un timp scurt, la o presiune mult mai mare decat cea din camera de ardere a unei rachete, ceea ce asigura o viteza la gura tevii mult mai mare si, in consecinta, o raza de actiune superioara.

M67 - Sursa: Wikipedia.org

M67 – Sursa: Wikipedia.org

 

Dezavantajul era reprezentat de greutatea mai mare, peretii aruncatorului trebuind sa suporte presiuni si temperaturi mult mai mari decat in cazul lansatoarelor de rachete. Cu toate acestea, aruncatoarele de tip M67, Carl Gustav sau SPG-9 (AG-9) au fost considerate destul de eficiente in anii de dupa razboi.

AG-9 - Sursa: MApN

AG-9 – Sursa: MApN

 

Evolutia blindatelor a impus din nou o crestere a incarcaturii de lupta si, din considerente tactice, cresterea razei de actiune.
Aflate la limita posibilitatilor tehnice, aruncatoarele de grenade au trebuit sa lase locul rachetelor antitanc ghidate, care au inceput sa apara si in versiuni portabile.

Aruncatoarele de grenade au fost mentinute in serviciu acolo unde conditiile de mediu erau improprii folosirii ATGM sau in rol de suport al infanteriei pentru distrugerea amplasamentelor inamice.

Lansatoarele de rachete si-au gasit si ele o nisa, acolo unde era nevoie de o greutate relativ mica iar performantele cerute (greutatea capului de lupta, raza de actiune) nu erau foarte mari, exemplul tipic fiind lupta de la mica distanta, cum ar fi cea din teren urban.

SUA de exemplu a continuat sa foloseasca lansatoarele M72 LAW in acest rol, dupa ce au fost considerate ineficiente in lupta antiblindate, in timpul razboiului din Vietnam, greutatea redusa fiind o caracteristica foarte importanta pentru fortele speciale.

M72 LAW - Sursa: Wikipedia.org

M72 LAW – Sursa: Wikipedia.org

 

Sovieticii au incercat sa combine cele doua tehnologii, rezultatul fiind una din cele mai faimoase si mai usor de recunoscut arme: RPG-7. Sistemul este un aruncator de grenade fara recul, munitia fiind asistata in zbor de un mic motor racheta, pentru cresterea razei de actiune.

RPG-7 - Sursa: armyrecognition.com

RPG-7 – Sursa: armyrecognition.com

 

Ca orice solutie hibrida, RPG-7 are toate calitatile dar si defectele elementelor combinate: o raza de actiune respectabila dar si o precizie mica si o greutate relativ mare. Simplitatea si costul redus au facut RPG-7 foarte raspandit, mai mult decat orice alt sistem portabil, durata de utilizare fiind extinsa chiar si atunci cand performantele au devenit depasite.

Atunci cand si fabricantii initiali au inceput sa renunte la el, e insa semn ca ar fi timpul pentru gasirea unei alternative.

Tehnologia contemporana

Aparitia ATGM nu a condus la eliminarea totala a lansatoarelor portabile, fabricantii incercand sa gaseasca unele solutii pentru a ramane in competitie macar pe anumite nise.

In cazul aruncatoarelor de grenade fara recul, in lipsa unor tehnologii pentru scaderea greutatii lansatoarelor reutilizabile, s-a adoptat solutia unor lansatoare de unica folosinta, a caror constructie nu avea nevoie de a asigura aceeasi rezistenta. US Army a adoptat aceasta solutie ca AT-4, o arma cu performante foarte bune, inclusiv in rol anti-blindate, chiar daca nu este capabila sa distruga blindajele tancurilor grele moderne.

AT-4 - Sursa: Wikipedia.org

AT-4 – Sursa: Wikipedia.org

 

USMC s-a orientat in directia opusa, alegand un sistem israelian, cunoscut ca B-300. Adoptat in serviciu american ca SMAW, este un lansator de rachete reutilizabil, care ofera performante remarcabile cu dezavantajul dimensiunilor crescute. Ideea a fost adoptata si de Rusia, faimosul RPG-29 functionand dupa un principiu foarte similar.

SMAW - Sursa: Wikipedia.org

SMAW – Sursa: Wikipedia.org

 

Pentru lupta urbana era necesar sa fie gasita o solutie diferita, atat lansatoarele de rachete cat si aruncatoarele fara recul avand nevoie de teren deschis pentru a functiona in siguranta. Gazele ejectate in spatele tubului au nevoie de o distanta respectabila pentru a se destinde la o presiune sigura si asta face ca lansarile din interiorul cladirilor sa fie excluse.

AT-4 - Sursa: Army.mil via Wikipedia.org, credit: Jason Kaye

AT-4 – Sursa: Army.mil via Wikipedia.org, credit: Jason Kaye

 

M67 zona de siguranta - Sursa: inetres.com

M67 zona de siguranta – Sursa: inetres.com

 

Solutia a fost gasite in modificarea aruncatoarelor fara recul care ejecteaza o contra-greutate dintr-un material usor, pre-fragmentat, care este incetinit aerodinamic foarte rapid. Dezavantajul major este greutatea aproape dubla fata de cea a aruncatoarelor traditionale, contra-greutatea fiind dimensionata sa corespunda munitiei lansate.

Un exemplu de asemenea aruncator este MATADOR, un produs israeliano-singaporez care incorporeaza tehnologia germana folosita la Armbrust.

Israel Defense Forces MATADOR - Sursa: Wikipedia.org

Israel Defense Forces MATADOR – Sursa: Wikipedia.org

 

In Romania s-a incercat dezvoltarea unui sistem similar, cunoscut ca LAPGECA-99/LGEI-99 (Lansator Portabil cu Lovitura Exploziv Incendiara cal. 99 mm). Lansatorul poate fi folosit in spatii inchise si are o incarcatura de lupta respectabila, dezavantajul fiind greutatea de 14 kg.

LGEI/LAPGECA-99 - Sursa: Jane's via timawa.net

LGEI/LAPGECA-99 – Sursa: Jane’s via timawa.net

 

O alta incercare ar fi si LAPGECA-95 (lansator portabil de grenade termobarice) despre care se cunosc putine informatii in afara faptului ca ar fi similar cu RPO-A, ceea ce inseamna ca ar fi mai degraba un lansator de rachete decat un aruncator de grenade fara recul.

Ca evolutii mai recente, aruncatoarele fara recul traditionale, reutilizabile, au inceput sa beneficieze de tehnologia materialelor usoare si sa scada in greutate iar cele de unica folosinta, gen AT-4, sa apara in versiuni ce permit tragerea din spatii restranse.

In zona lansatoarelor de rachete, SMAW II promite sa functioneze si el din spatii inchise.

Nou intrate in serviciu

Cele mai moderne sisteme portabile apeleaza la tehnologia rachetelor ghidate, munitia pastrandu-si traiectoria initiala cu ajutorul unor senzori inertiali miniaturizati. Desi nu pot fi ghidate in zbor in sensul schimbarii traiectoriei, noile rachete ofera un compromis foarte bun, avand o raza de actiune si precizie superioare actualelor solutii insa un pret mult mai scazut decat cel al ATGM-urilor portabile.

Exemple din aceasta clasa ar fi Shipon, o evolutie a B-300 (deci “var” cu SMAW) si produs de IMI, SRAW (produs in cooperare de Lockheed Martin si IMI) si SAAB MBT LAW.

Shipon - Sursa: IMI

Shipon – Sursa: IMI

USMC SRAW - Sursa: globalsecurity.org

USMC SRAW – Sursa: globalsecurity.org

MBT LAW - Sursa: Wikipedia.org

MBT LAW – Sursa: Wikipedia.org

 

Daca in privinta AG-9 cel mai potrivit inlocuitor ar fi o racheta cu incarcatura de lupta multifunctionala mai ieftina decat ATGM-urile traditionale gen Spike sau Javelin (merita de urmarit proiectul polonez PIRAT), in cazul AG-7 cea mai eficienta solutie ar fi ca rolurile sa fie distribuite intre doua sisteme separate, unul folosit pentru lupta urbana (similar MATADOR / LGEI-99) iar celalalt sa urmeze modelul SRAW/Shipon/MBTLAW.

 

Both comments and pings are currently closed.

9 Responses to “Cu ce vom inlocui AG-7?”

  1. Marius Z. says:

    Nu cred ca pe termen scurt AG-7 va fi inlocuit cu altceva in armata noastra, poate doar partial, in raport de 5-10:1.
    AG-7 este inca eficient impotriva unor tinte mai usoare decat tancurile, iar costul redus il va mentine inca in servici in numar semnificativ…

    Evident, sunt fan MBT-LAW, insa la cum arata bugetul nostru de inzestrare, cred ca tot pe stil vechi vom ramane cel putin o perioada :)

    • admin says:

      E cam aceeasi situatie cu T-55, corvetele Tetal, monitoarele, Volkhov etc… Exista si oarecum isi fac treaba dar trebuie sa recunoastem ca sint depasite, in diferite grade, deci trebuie sa existe o discutie referiotoare la inlocuirea lor.
      AG-urile sint o situatie oarecum mai speciala in sensul ca pot fi fabricate in tara 100% insa, dupa cum s-a vazut, orice program de cercetare-dezvoltare, oricat de mic, dureaza in Romania de x ori mai mult ca in strainatate, motivele se cunosc. Deci daca am avea intentia sa le inlocuim din dotare la un orizont de, sa zicem, 10 ani, acum ar cam fi momentul sa se inceapa lucrul la niste demonstratoare, prototipuri de cercetare, etc… Pana vor fi testate/certificate si puse in productie va curge multa apa pe Dambovita.

      • GeorgeGMT says:

        AG 7 este una dintre putinele arme pe care le-as mentine in dotare ca sistem principal de lupta impotriva vehiculeleor slab blindate, adaposturilor si in general ca “artilerie portabila pentru infanterie”. Singurul lucru care ar trebui imbunatatit este o gama mai mare de rachete. Pt AG 7 avem deja in dotare lovitura termobarica si chiar nu vad de ce am inlocui aceasta arma extrem de versatila pe care o producem, impreuna cu munitia sa, pe care stim s-o folosim.
        Cam toate concurentele sale vestice au la baza arme de unica folosinta, mult mai scumpe si mai putin versatile si care nu se construiec la noi si nici nu se vor produce vreodata.
        Eu sunt fan AG/RPG-7, as insa retrage imediat din dotare tampenia AG-9, dar aici este alta discutie.

        • admin says:

          Motive de inlocuire ar fi: are limitari in ceea ce priveste folosirea din spatii inchise si are precizie destul de slaba la distante mari – desi practic sint permise.

          Rusii au dezvoltat o intreaga familie de aruncatoare/lasatoare pentru inlocuirea RPG-7, unele sint de unica folosinta iar altele sint reutilizabile. Daca tot ce ar fi trebuit sa faca ar fi fost sa dezvolte munitie noua, rusii nu ar fi venit cu lansatoare complet noi.

          Faptul ca si ACTTM si-a pus la un moment dat problema inlocuirii AG-7 inseamna ca s-a facut un calcul si au exista motive solide pentru dezvoltarea unui nou aruncator. Motivele nu cred ca s-au schimbat intre timp. Cel putin pentru lupta urbana este necesar un alt tip de aruncator.

          Iar pentru folosirea in camp deschis, precizia trebuie corectata cumva. Schema in sine s-ar putea sa aiba limitari in ceea ce priveste noi tipuri de munitie. Oricum ar fi, rezultatul ar iesi diferit de actualul AG-7.

  2. enzo says:

    Dupa indelungi cercetari si gemete de sfortari supraomenesti avem noul inlocuitor:
    (atentie! material clasificat!)
    http://tinyurl.com/o25qhkc

  3. […] E vorba de polonezi, romanii nu par a misca nimic in privinta asta desi exista chiar si proiecte autohtone aproape de intrarea in […]