La altii se poate, episodul 9

 

Mult mai multe detalii, inclusiv tehnice, pe canalul Youtube al ICON Aircraft.

Prezentarea de marketing este excelenta, usor exagerata dar asa-i moda pe acolo si arata cam ce se intampla cand idei aparent simple cresc intr-o cultura antreprenoriala fara egal in lume.

In acest timp, versiunea romaneasca este complet ignorata. Poate arunca cineva un ochi peste gard si se trezeste.

Both comments and pings are currently closed.

14 Responses to “La altii se poate, episodul 9”

  1. MUSTATA LIVIU says:

    scuze pt ignoranta , dar ce versiune romaneasca ?

  2. stelian says:

    diferenta dintre constructorii nostri de avioane si cei ai “lor” este ca ai nostri sunt doar ingineri pe cand ai “lor” sunt si ingineri si oameni de bussiness.
    Am sa spun o mica anecdota:
    In anii ’50 la inceputul programelor spatiale americane se spune ca Vernher vonBraun (care era cunoscut ca un f. bun om de P.R.), in urma unor discutii, si-a intrebat colaboratorii:
    – Cu ce merg mai rachetele?
    – Cu kerosen si oxigen, au spus unii.
    – Ba nu, cu hidrogen si oxige ar trebui sa mearga au spus altii.
    – Cu kerosen si acid azotic au spus altii.
    – Nu bai bolovanilor, rachetele merc cu BANI!!!
    Astfel incat programul spatial american a trebuit sa aibe si o fatza publica prietenoasa. Faza a inspirat si o scena din filmul “The Right Stuff”.
    Si William Boeing si Howard Hughes si Igor Sikorski si Serghei Korolev si au fost pe langa ingineri deosebiti si adevarati oameni de media ai vremurilor lor (ma rog, unul din ei chiar a exagerat putin 🙂 ), au stiut sa-si farmece publicul (chiar daca acesta era nomenclatura PCUS si a KGB in cazul lui Korolev) si sa le ia banii ca sa-si realizeze scopurile.

    • admin says:

      Ca sa nu zica lumea ca cei de mai sus au fost niste exceptii care s-au intamplat cu mult timp in urma, i-as pune pe lista si pe Burt Rutan, Elon Musk si Paul Allen, nu neaparat ca exemple de ingineri dar ca investitori interesati de domeniu (ultimii doi).

      Cam de aici ar trebui inceput cu refacerea industriei aero romanesti: cand la intrebarea “Ce face fabrica/institutul asta?” nu se va raspunde clasic “tancuri, avioane, rachete, etc..” ci “Profit“.

      • stelian says:

        pai bun, si cand “Institutul” se incapatzaneaza sa-i dea cu IAR-XT/DT/paraT si cu copii dupa Cessna 172 care a facut shanturi pe cer de cand zboara si la cate sunt, ce poti sa le faci? Jucaria din clip e faina pt. ca pare sa aibe manevrabilitate pe apa. Interesant inclusiv pt. interventii in Delta, nu atat pt. MApN cat pt. MAI. N-are a face cu manpads-urile. Dar ar putea avea cu braconierii sau baietii cu tigarile. Sau “particulari” ca aparat turistic.
        Apropos de border patrol, fiind in Iasi, aud Mi-8-ul cand face patrulari si-mi aduce aminte de “masina de spalat Charlie” a japonezilor pe care o auzeau americanii noaptea de la j’de kilometri. Il auzi huruind cine stie de pe unde si dupa vreo 10 min il vezi tarandu-se alene in sus si in jos. Pisi cu clopotzei probabil pt cei interesati.

        • admin says:

          Depinde cum te uiti la paharul pe jumatate plin/gol: INCAS-ul a supravietuit ca institut de cercetari aero intr-o tara care, s-o recunoastem, nu a mai produs nici un model de avion nou in ultimii 20 de ani (ultra-usoarele se exclud, parca ceva pe la Bacau). Mare bila alba. Nema productie, nema cercetare, cam asa merge lumea.
          Daca e sa fim cinici putem sa spunem ca dimpotriva, s-au adaptat si s-au orientat de unde veneau banii: colaborari internationale, programe europene. Un flaps, un surub, teste aerodinamice. Nimic groundbreaking insa si-au asigurat minimul de finantare care oricum nu le-ar fi venit de nicaieri din Romania. Adica ar fi murit cu planurile lui IAR-95 in brate. Ca idealul ar fi fost sa incerce proiecte noi, de nisa, pentru care sa gaseasca investitori si sa faca spin-off-uri, asta e alta treaba. Putine institute de cercetare din Romania au reusit asa ceva.
          Ref. la IAR-XT/DT, am aceeasi parere ca a ta dar nu exclud nici posibilitatea ca noua sa ne scape unele lucruri. Nu e nici o noutate ca Viper-ul si-a trait traiul si ca decat sa te chinui sa potrivesti un alt motor intr-un proiect vechi de 30+ de ani mai bine faci unul nou. Adica ce s-a cam incercat cu AMTA. Banuiesc ca au unele conditionari si daca XT se cere, XT se face, turcul plateste.
          Sau altfel spus: ar fi frumos sa se fi dus cu AMTA (sau similar) pana in panzele albe dar nu si daca asta i-ar fi costat bani pe care nu-i aveau si ar fi riscat falimentul. Nu-mi convine ca au renuntat dar eu le dau o alta bila alba.

          • stelian says:

            @admin: din pct. asta de vedere ai perfecta dreptate. Ca un mosh am ajuns sa povestesc din “tinerete”:
            acum vreo 12-15 ani cand eram proaspat absolvent si idealist, intr-o discutie cu un ing. japonez mai in varsta (genul de vreo 40 de ani) vbeam cam tot asa despre ce proiecte ar fi mai oportune, samd. La care tipul spune razand ca orice proiect e bun daca poti sa platesti din el “as long as you can pay the bills”. Pot sa spun ca l-am urat din tot sufletul in momentul ala. Cum, un japonez sa gandeasca asa, samd. Unde e bushido-ul ingineresc? :)) Acum imi vine si de multe ori sa-l citez pe japonez cand ii da lumea cu IAR-95 si alte fantasme. Si da, se poate castiga o paine absolut acceptabile facand un flaps, un surub, o nervura in proiecte mari decat sa te incapatanezi sa faci Soimu’ Mileniului.

            • admin says:

              “Soimul Mileniului” – cred ca tocmai i-ai gasit un nume mult mai bun -XT-ului (sau ce va veni dupa el).

  3. Border patrol? Cred ca s-ar potrivi de minune acest avion, de asemenea in roluri de COIN acolo unde nu exista inca densitate mare de MANPADS-uri.

    • admin says:

      Exact! Mai ales daca ar exista si o versiune fara pilot ar fi o platforma ideala de supraveghere. Si ideea asta a existat dar a fost, la fel, abandonata.

    • Ai o obsesie cu MANPADS. Pentru cateva minute, fii tu pilotul sau coordonatorul: ai ataca din aer in raza de actiune a armelor astora? 😉

      • Da! As ataca dar exista solutii mai destepte de exemplu rachetele ghidate de 68/ 70 /80 mm – chair acum imi vine in minte Cirit-ul turcesc.
        Cred ca in 10 ani nu se va mai ataca cu PRND-uri decat prin Africa si eventual AMerica de sud. Uita-te cum au cazut MI 24 si Su 25 in Ukraina.
        Ideea este de ce sa risti cand poti de la o distanta mult mai sigura sa iti duci misiunea la capat.
        Pe aceeasi idee au scos producatorii si SDB-urile.

  4. Marius Z. says:

    Frumoasa “mizerie”… vad ca si polonezii experimenteaza:
    http://www.altair.com.pl/news/view?news_id=14521

    • admin says:

      Un desen foarte interesant, imaginea vinde intotdeauna. Sa vedem daca ei au mai mult succes in vanzari.