La altii se poate, episodul 10

Fateh, noua arma de asalt iraniana - Sursa: defence.pk

Fateh, noua arma de asalt iraniana – Sursa: defence.pk

Intoarcerea de la experimentul bullpup la formula clasica sau cel putin folosirea lor in paralel este o moda ce prinde ceva tractiune, tonul fiind dat de chinezi, care au ajuns sa fie si ei copiati admirati sincer de unii clienti de-ai lor, in cazul de fata iranienii.

Pana la acest moment Iranul folosea pusti de asalt G3, fabricate sub licenta germana HK (7.62mm NATO) si KL-7.62 (7,62x39mm), o copie fara licenta a Type-56 chinezesti, la randul sau o clona a AK/AKM.

Prima tentativa de trecere la calibrul redus s-a facut prin adoptarea tot a unui produs chinezesc Norinco CQ, de data sub licenta ca S-5.56, clona fara prea mare succes a AR-15 si care a intrat in dotare in numar redus.

O a doua incercare a fost modificarea S-5.56 ca bullpup, sub numele de KH-2002 Khaybar, urmand intr-un fel exemplul chinezilor care au trecut la formula bullpup cu un model complet nou, QBZ-95.

KH-2002 Khaybar, bullpup-ul iranian - Sursa: military-today.com

KH-2002 Khaybar, bullpup-ul iranian – Sursa: military-today.com

 

Iar cand asiaticii au revenit cu modelul clasic QBZ-03, iranienii s-au simtit probabil datori sa produca si ei o arma de asalt moderna in varianta clasica: Fateh.

Sursa: defence.pk

Sursa: defence.pk

 

Un lucru de urmarit, atat la chinezi cat si la iranieni, ar fi in ce proportie vor fi achizitionate cele doua arme. Nu neaparat pentru ca cele doua natiuni sint niste exemple de urmat in general ci pentru ca asta ar oferi o noua perspectiva asupra disputei dintre cele doua sisteme.

Ramane pana la urma si ideea ca o tara relativ saraca, supusa diverselor embargouri, reuseste sa produca arme moderne, diferenta fata de altii fiind facuta de ingeniozitatea si perseverenta iranienilor.

 

Both comments and pings are currently closed.

20 Responses to “La altii se poate, episodul 10”

  1. enzo says:

    Iran = un fel de Germanie intre arabeti.

    • admin says:

      O Germanie habotnica, fundamentalist religioasa. Persii nu au putut totusi scapa de influenta arabilor din jur, daca stai in cocina te mananca porcii.
      Cu un stat secular, asemanator celui turc, ar fi ajuns departe dar au ratat sansa asta acum 30 de ani. Poate totusi mai e cale de intoarcere, nu va fi pace in ME atat timp cat Israelul si Iranul sint inamici.

      • enzo says:

        Personal nu vad o solutionare a conflictului intre Israel si Iran in viitorul apropiat. Nici una din tabere nu cedeaza nimic.
        Nici macar daca in Iran ar fi un regim asemanator cu cel din Turcia nu cred ca ar fi pace buna intre astia.
        Legat de subiect, pusca arata foarte bine.

        • admin says:

          Da, arata bine. Mai ramane sa o exporte pe undeva prin Africa sau America de Sud si sa ne miram cum de ei reusesc.

  2. boss says:

    Ironic cum unii fug de 5.56 si altii deabia ce-l descopera.

    • admin says:

      Se pare ca toata lumea fuge in cerc. Problema pare mai mult de logictica si compatibilitate decat de performante. Cu exceptia majora a Chinei, care face ce vrea, restul se aliniaza dupa unul din cele doua standarde. Intr-adevar e ciudata alegerea iranienilor dar 5,56 e cel mai raspandit calibru intermediar. Probabil nu au vrut sa mearga nici pe varianta ruseasca si nici in chinezi nu au prea mare incredere.

      • boss says:

        Daca asculta unchiasu Sam de matusica Anglia si adopta .280 British probabil nici nu am mai fi avut acum 2 tipuri de cartuse diferite si, evident, armele create pt. ele, nici in Vest si nici in Est, caci rusii cu al lor 5.45 s-au luat dupa americani. Si uite asa s-a ratat dupa parerea intreaga “era” a cartuselor intermediare, cel putin in rolul lor de prima prima optiune a infanteristului obisnuit, daca nu si in alte roluri.

        Ce parere ai de asta? http://www.thefirearmblog.com/blog/2010/04/07/7x46mm-uiac-universal-intermediate-assault-cartridge/

        • admin says:

          Englezii au avut multe idei bune (si inca mai au, dupa mine sint cei mai inovativi dintre membrii NATO europeni) din pacate le-a lipsit forta financiara sa le puna in productie si forta politica sa reziste standardizarii, atunci cand s-a pus problema. Sint de urmarit in continuare.

          Vad multe idei de munitie fie mai noi fie dezgropate din arhive, care se adauga langa SPC si Grendel pe lista potentialilor inlocuitori de 5,56 sau 5,45. Dupa mine cele mai mari sanse le-ar avea variantele care necesita cele mai putine schimbari la nivelul armei, deci cel putin lungimea ar trebui sa fie aceeasi cu a munitiei actuale adica x39 sau x45. Dar nici sansele astea nu sint foarte mari in realitate, atata timp cat munitia actuala isi face inca treaba desi nu e perfecta.

          • boss says:

            Ce parere ai avea de inlocuirea 5.56 si 7.62 cu un singur cartus? Nu neaparat pt. Romania sau in viitorul apropiat, doar asa, teoretic.

            Se pare ca, deoarece majoritatea fortelor armate se axeaza pe grupe bazate in principal pe 5.56 cu arme 7.62 ca suport (fie el tip GPGM sau mai rar DMR), pentru aceeasi cantitate de munitie trecerea de la 5.56+7.62 la ceva intermediar ar reprezenta o crestere importanta de greutate, ceea ce e logic pana la urma.

            Parerea mea – putin si bun decat mult si prost. Cartusele ce tind inspre marginea superioara a asa numitelor GPC-uri (general purpose cartridge) au performante similare cu sau marginal mai slabe ca 7.62, si net superioare lui 5.56, evident cu greutate si recul mai mici ca la 7.62 .

            Chiar de ar trebui micsorata cantitatea de munitie carata, s-ar merita dupa parerea mea. Lasand la o parte performantele care sunt pur si simplu superioare sau cel putin egale in ceea ce priveste 7.62, logistica si antrenamentul sunt mult simplificate.

          • admin says:

            Logistica s-ar simplifica, asta e clar. Dar nu cred ca vei putea “vinde” greutatea mai mare sau cantitatea mai mica de munitie celor care s-au obisnuit cu 5.56 sau 5.45. Practic greutatea mai mica si cantitatea mai mare de munitie a fost motivul pentru care s-a renuntat la 7.62 si o miscare inapoi ar fi contra curentului.

            Limitarile lui 5.56 (si trebuie tinut cont ca e munitia tinuta cel mai mult sub lupa din intreaga lume) au aparut doar in acele conditii pentru care nu a fost proiectat, nu au fost identificate probleme pentru distantele luate in calcul atunci cand a fost conceput.
            Toate luptele se vor duce la distantele obisnuite in Afganistan sau mai degraba vor avea loc in centre urbane, unde 5.56 e suficient?

            De remarcat ca SPC nu a prins foarte mult desi teoretic ar fi trebuit sa fie mai eficient decat 5.56 in lupta de la distanta mica. Cateodata, de fapt de cele mai multe ori, logistica bate performantele.

            M-as astepta mai degraba introducerea munitiei telescopice pana la schimbarea calibrului munitiei clasice dar never say never… Ar trebui sa vedem adoptarea unui calibru “exotic” pe scara mai larga, poate de catre fortele speciale, pana sa fie pusa problema, macar teoretica, a introducerii pentru celelalte categorii.

          • boss says:

            Tocmai asta e problema, ca nu avem de unde stii. Si arma infanteristului e printre ultimele obiecte din dotarea unor forte armate pe care le-ai vrea specializate, in sensul de un cu totul altul cartus, si, cum ai da-o, o alta arma pana la urma. Si la cea mai modulara arma posibila cele mai importante si costisitoare elemente tot se schimba cand treci de la un cartus la altul.

            Parerea mea e ca cea mai optima treaba e urmatoarea: ceva intre 5.56 si 7.62 NATO pentru grupa de infanterie, apoi la un nivel mai sus ceva gen .338NM pt. o mitraliera medie/luneta, si eventual un “superpistol”/PDW pentru CQB, etc.

            7.62 Tokarev inteleg ca e un cartus “pe cinste” in ceea ce priveste designul, as fi foarte interesat sa vad cum se comporta intr-o varianta modernizata, produs la standardele de astazi, de asemena intr-o arma noua.

          • admin says:

            7.62 Tokarev pentru un PDW. Merita de gandit daca nu cumva s-ar apropia ca performante de 4.6mm HK sau 5.7mm FN. Cred insa ca acum e prea tarziu, probabil nu se mai fabrica munitie de 7.62x25mm in Romania, ar trebui sa porneasca de la inceput. Cand te gandesti ca au trecut de la TT la Carpati… Ok, nu doar romanii dar parca au ales intotdeauna cea mai proasta varianta. Ceilalti au trecut la Makarov, care seamana dar nu e acelasi lucru.

          • boss says:

            Personal nu sunt prea incantat de asa-numitele cartuse micro-caliber. In primul sunt relativ bune la un lucru (la singular): Sa treaca prin material e anti-glont, si cam atat. De remarcat e ca din cauza designului cartuselor se pot crea incarcatoare cu capacitati stupid de mari si arme cu recul stupid de mic, dar tot nu stralucesc in alceva inafara de a trece prin veste anti-glont.

            Pe langa HK si FN remarcabil este si 6.5mm CBJ, bazat practic pe un tub de 9mm Para “sugrumat” pana la diametrul de 6.5mm.

            Poti citi despre el aici: http://www.thefirearmblog.com/blog/2010/07/08/the-amazing-6-5x25mm-cbj/#fn:13867.1

            Remarcabil e ca pt. a trece o arma de la 9mm Para la 6.5mm CBJ e nevoie doar de schimbarea tevii.

            Pe langa problemele pe care le-am mentionat mai sus, ca aceste cartuse microcaliber sa isi indeplineasca rolul in mod eficient, au nevoie de o constructie a glontului din materiale exotice gen tungsten etc. si/sau o structura/forma speciala a glontului care sa il faca pe acesta sa se “rostogoleasca” in corpul victimei, fie gen “spoon tip” (cu un varf putin tesit sau care arata ca o dalta ca sa folosesc un limbaj mai plastic), fie cu un gol de aer lasat intentionat in interiorul glontului inspre partea superioara care sa duca centrul de greutate la baza acestuia (nu stiu cat de folosita este aceasta a doua constructie la genul asta de gloante dar stiu ca ea exista si se foloseste, cel putin la gloante mai mari).

            In concluzie, scump si specializat.

            Nu mai stiu exact unde am citit lucrul asta, dar 7.62 Tokarev trece ca prin branza prin veste “rated to” (deci certificate pentru) .357 Magnum si .44 Magnum, atentie (!), in varianta “ball”, adica FMJ, sau, poate, in cel mai bun caz FMJ cu miez de otel moale. Deci, ieftin si bun. Sa nu mai punem la socoteala ca datorita calibrului mai mare comparativ cu cartusele de mai sus, 7.62 Tokarev se potriveste mai bine utilizarii impotriva tintelor neprotejate si deci si utilizatorilor civili (politie, etc) (deci logistica, antrenament etc. simplificate), pe de o parte datorita reduecerii asa-numitei “overpenetration” ce poate fi cauzata in special de gloantele de calibru mic si viteza mare (adica cele mentionate anterior), si pe de alta parte datorita unei suprafete mai mari si deci eficienta marita a “ciupercii” cauzata de hollow point (de asemena datorita glontului mai mare).

            Cred ca un 7.62, eventual modernizat, la presiuni mai ridicate, forma imbunatatita a glontului samd ar fi pur si simplu perfect ca un complement la ceva din zona GPC. Are performante destul de bune si este totusi destul de compact sa fie folosit in arme de la pistoale pana la carabine gen SMG/PDW. Daca e nevoie, pt. trupe speciale sau presupunand ca s-ar gasi unitati care sa il foloseasca in rolul de cartus principal, se pot crea variante optimizate distantelor ceva mai lungi, un AP ceva bazat pe miez de otel sau chiar vre-un metal exotic samd. Iar pentru politie, etc.: JHP. Varianta de baza (pentru armata) poate fi ori FMJ ori FMJ cu miez d-ala de otel moale (un fel de semi-AP/multirol). Banuiesc ca nu e cu mult mai scump decat FMJ simplu.

          • admin says:

            Complet de acord, Tokarev-ul ar avea un plus fata de calibrele mai mici AP in sensul ca ar fi ceva mai eficient ca man-stopper. Si totusi s-a renuntat la el, ca munitie pentru pistol, din cauza reculului destul de puternic si a superioritatii 9mm. Ca munitie pentru un PDW mai greu ar fi o alta discutie.
            De fapt nu, altii au renuntat la Tokarev pentru 9mm, romanii au ales din nou prost .32ACP/7.65mm Browning.

          • boss says:

            A da, inca un lucru de mentionat: un 6.5mm CBJ de-ala trece, cica, prin usa din spate a unui MT-LB, dar faza e ca acest cartus e bazat in principal pe un proiectil “sabot” (da, ai citit bine) cu glont din tungsten, intr-un fel similar cu ce vezi la 7.62 NATO SLAP daca ai mai auzit de el.

          • admin says:

            Da, preocuparea pentru proiectile sabot a existat de ceva timp, daca nu ma insel si Steyr AUG urma sa aiba asa ceva. Si cred ca inca mai trezeste interes si la ora actuala.

          • boss says:

            Sincer, 9mm nu mi se pare superior lui 7.62 Tokarev, fie si pentru pistol, si in special nu pt. utilizatorul militar. Materialele anti-glont avanseaza pe zi ce trece, si, mai important decat atat, sunt utilizate la o scara din ce in ce mai larga, unde poate inainte nu existau fonduri sau interes pt. echiparea trupelor cu asa ceva. Ajunge decat se te uiti la Siria de ex. sau ce mai e pe acolo si sa vezi ca pana si trupe ce nu tin de/nu intra in structura fortelor armate ale vreunui stat, in mod oficial cel putin, intra in posesia unor echipamente, se pare, din ce in ce mai scumpe si mai complexe. Deci in viitor, ca infanterist e de la sine inteles ca vei intra in contact cu trupe protejate anti-glont din ce in ce mai mult, sau in cel mai bun caz la nivelul de astazi, dar in niciun caz mai putin. Din aceasta cauza e firesc sa se caute arme si munitii din ce in ce mai capabile nu numai sa treaca prin aceste materiale anti-glont dar si sa isi pastreze eficienta (adica sa aiba un efect corespunzator) o data ce au facut-o, si acest principiu ar trebui sa se aplice de la armele de la nivelul cel mai de jos inclusiv pistoale si pana la nivelurile de mai sus.

            Sa nu mai punem la socoteala ca acest trend al imbunatatirii protejarii este la fel de, daca nu chiar mai puternic in ceea ce priveste vehiculele militare, chiar de orice tip. Ce era considerat ieri suficient astazi nu mai este, ceea ce se aplica deci si armelor, un lucru ce ar trebui de asemenea luat in calcul cand se pune problema dotarii soldatilor.

            In ceea ce priveste piata civila, consider ca un 7.62 Tokarev JHP modern si facut calumea, si tras de asemena dintr-o arma moderna si de calitate, ar fi in mare parte ireprosabil pentru acest rol.

            Reculul inteleg ca e intradevar mai “picant” ca la 9mm Parabellum, dar totusi mai usor ca la ceva gen .45 ACP. Si sa nu uitam ca .45 ACP a fost un cartus standard pt. pistoale si altele in fortele armate americane si inca altele. Daca la ei s-a putut, eu zic ca se poate si cu 7.62 Tokarev. Oricum, asta nu e ceva batut in cuie, de exemplu un JHP pt. utilizare civilia poate fi mai light. Ideea e cartusul sa existe si sa fie recunoscut, si logistica si armele sa fie acolo, ca mai apoi se poate lucra la incarcatura, glont samd. pt. a multumi toti utilizatorii si a indeplini toate rolurile cu succes, lucru pe care consider ca 7.62 Tokarev il poate face.

            In istorie lucrurile la care s-a renuntat nu au fost neaparat inferioare, si armele nu fac exceptie. Vezi .280 British.. Poate daca 7.62 Tokarev ar fi aparut pe cealalta parte a oceanului am fi vazut si astazi interes, arme noi s.a.m.d. ; americanii sunt interesati numai sa cumpere ce exista deja, se pare, din domeniul armelor etc. din Est/Rusia . Mosin, AK, SKS, Makarov sunt relativ populare, dar unde ai vazut tu sa creeze ei de exemplu o arma noua pe 5.45 sau 7.62×39 sau 9×18 sau … . Nu prea se intampla aproape deloc, cel putin comparativ cu cartuse etc. de provenienta vestica, in special americana. Iar ce am enumerat mai sus sunt inca fericite cazuri, 7.62 Tokarev din oarece motiv nici macar pe atat nu le-a captat interesul. Daca nu de la americani, de la cine? Rusii merg pe deviza “time-tested”, sau “nu repara ce nu e stricat”, nefiind ei o fire prea experimentala, iar europenii nu prea le au cu armele in afara de domeniul militar sau politienesc (desi chiar si aici exista exceptii ; in UK de exemplu politistul de rand nu are pistol) si sunt in general obsedati de cartusele bine-stabilite in special standardizate NATO, ceea ce are sens datoria lipsei interesului/pietei la civili.

            O problema la 7.62 Tokarev (ce ar fi exacerbata ce folosirea eventuala a unor gloante noi, mai lungi si mai ascutite) este ca datorita lungimii relativ mari pt. un cartus de pistol, au nevoie evident de incarcatoare lungi si deci si armele ce le folosesc ce au incarcatorul in maner (pistoale si unele SMG/PDW-uri) o sa aiba manerul relativ lung, lucru ce poate fi nu foarte confortabil pentru cei cu maini mai mici.

            Cel mai mic cartus pe care l-as considera acceptabil pt. uz general nu numai in armata dar si politie este 9mm Parabellum. .380 ACP hai sa zicem ca e semi-acceptabil ca virgula cartus pt. utilizare in politie de exemplu, dar de ce sa folosesti asa ceva cand 9mm e deja destul de mic, armele pot fi foarte compacte, are recul destul de mic samd. Cartusele mai mici de 9mm, in conceptia mea cel putin, nu isi au rostul in altceva decat pistoale sub-compacte sau chiar mai mici (gen pocket pistol), sau pt. antrenament/practica/agrement.

            Apropos de cartuse mici 😀

            http://www.youtube.com/watch?v=5rfJy4exPFE

            American-180
            From Wikipedia, the free encyclopedia
            (Redirected from American 180)
            American-180
            American-180.jpg
            Type Submachine gun
            Place of origin United States
            Austria
            Production history
            Designer Richard Casull
            Manufacturer Voere
            Illinois Arms Company, Inc.
            American Arms International
            Variants Short barrel version
            Semi-automatic-only version
            Specifications
            Weight
            2.6 kg (5.7 lb) empty
            4.5 kg (10 lb) loaded with 177-round magazine
            Length 900 mm (35.5 in)
            Barrel length
            470 mm (18.5 in)
            229 mm (9 in) (short barrel)
            Cartridge .22 LR
            .22 Short Magnum
            Action blowback, open bolt
            Rate of fire 1200 round/min
            Feed system 165, 177, 220, or 275 round detachable pan magazine
            Sights Fixed open sights, Factory-installed laser sights
            The American-180 is a submachine gun developed in the 1960s which fires .22 LR cartridges from a pan magazine. The concept began with the Casull Model 290 that used a flat pan magazine similar to designs widely used prior to World War II. Only 80 Casull M290s were built and the weapon was expensive to produce. The American-180 is an improved version.
            A semi-automatic only variant called the American SAR 180/275 is still produced on a custom basis by E&L Manufacturing of Riddle, Oregon.[1]
            Contents [hide]
            1 Operation
            2 See also
            3 References
            4 External links
            Operation[edit]
            The weapon operates through a conventional blowback mechanism. It uses an open bolt with a flat pan magazine. It fires at a relatively high rate of fire of around 1,200 RPM. The American-180 was purchased mostly by private parties prior to the American ban on production of machine guns for the US civilian market. The A180 was adopted by the Utah Department of Corrections to arm prison guards.[2][3]
            Despite the relatively low power of the .22 LR round, testing demonstrated that automatic fire could penetrate even concrete and bulletproof vests from cumulative damage. However, the target would have to remain still for an improbable amount of time to allow the cumulative damage to amass in the same area to achieve this.
            See also[edit]
            MGV-176

            Foarte, foarte interesant.

          • admin says:

            Piata pistoalelor se ghideaza dupa cerintele uzului civil (aici incluzand politia), pistoalele militare fiind doar o extensie si o nisa de piata. Cum pentru uzul civil puterea de oprire este mai importanta decat capacitatea de penetrare a vestelor antiglont, 9mm este preferat. Si cum pistoalele militare urmeaza trendul civil din motive logistice, rezulta ca si acolo va fi preferat 9mm.
            Pe de alta parte, daca se ajunge sa se conteze pe pistol atunci cand militarul are la dispozitie o arma de asalt sau o carabina, inseamna ca ceva nu a functionat cum trebuie. Se pot imagina tot felul de scenarii dar pana la urma in armata pistolul are doar un rol secundar. Se poate discuta despre fortele de interventie unde poate ca exista loc pentru pistoale mai puternice sau PDW-uri (ceea ce se si intampla in realitate) insa in armata se va prefera tot mereu ceva ieftin si relativ eficient ca ultima solutie. In majoritatea cazurilor se va folosi armamentul principal.

            Ca americanii nu proiecteaza noi arme in calibre Est e de inteles, pana la urma aprovizionarea cu munitie ar fi problematica si oricum exista echivalentul Vest. S-ar lega la cap unde nu-i doare, mai ales ca nu prea exista avantaje clare ale munitiei Est. Sau sa o luam invers, daca SUA ar fi produs 5.45 si URSS 5.56, americanii ar fi ramas in continuare la 5.45. Nu neaparat ca-i mai bun sau mai prost ci pentru ca e al lor, exista linii de productie, stocuri masive si e relativ echivalent cu versiunea celorlalti. La fel nici rusii nu vor trece la 5.56, ei produc arme in calibrul asta doar pentru export.

          • boss says:

            Pentru tari cu forte armate de dimensiuni considerabile, piata militara este in sine destul de mare ca sa justifice proiectarea si productia de pistoale destinate in special acesteia, si asta nu neaparat la un pret mai mare (si, daca e mai mare, este nu atat datorita unei eventuale productii “limitate” cat cerintelor mai exigente).

            Pana si in tari cu legislatii liberale (si deci piete civile) in ceea ce priveste armele gen SUA, guvernul era si este adeseori “target market-ul” daca nu chiar initiatorul proiectarii si productiei armelor/cartuselor inclusiv in ceea ce priveste pistoalele. Poate in trecut mai mult decat acum: cartusele .45-70 Government (ce-i drept un cartus de pusca), .45 ACP, .40 S&W, vechile pistoale Colt Dragoon, Navy, Army samd, M1911 si exemplele pot continua.

            In SUA oricum se foloseste cu preponderenta in politie JHP si banuiesc ca intr-o proportie destul de mare si de utilizatorii civili in scopul de auto-aparare. Daca as avea de ales cu ce sa fiu impuscat intre 7.62 si 9mm amandoua JHP l-as alege pe niciunul 😀 si sincer sa fiu si FMJ din cate am citit tot pe acolo e ca efect comparativ cu 9mm.

            Anecdota random:

            “7.62×25 Tokarev 1496fps 422ftlbs 85gnFMJ 18.7gnH2O

            9mm Luger (Parabellum) 1100fps 333ftlbs 124gnFMJ 15.9gnH2O

            I used equivalent military rounds.

            You should note that 124gn 9mm NATO meets the criteria for SAMMI +P ammo.

            The Czech M48 7.62×25 Tokarev ammo is loaded hot like a +P Tok and would be a better competitor with the 9mm Nato but since t is nearly impossible to find I used commonly available Romanian Surp for the data.

            I was conservative on the data for both rounds, actual numbers should be a bit higher.

            The Tok is limited as the most common ammo is FMJ, if you handload the Tok easily becomes a rifle in your pocket if loaded with HP or Fragmenting bullets.”

            Nu e vorba de contat pe pistol inloc de pusca ; ce incerc sa subliniez e ca din ce in ce mai mult soldatii o sa aiba sanse sa se intalneasca cu trupe unarmored din ce in ce mai putin.

            7.62 Tokarev este dupa cum am spus ieftin si eficient ; aparent capacitatea sa AP este bazata nu pe vre-un metal exotic sau structura complicata ci este inerenta designului in sine.

            In ceea ce priveste proiectarea in calibre Est nu m-am referit la fortele armate ci la piata civila, care este evident mult mult mai flexibila, nefiind restransa de logistica si standarde militare.

          • admin says:

            Uite un exemplu de pistol proiectat conform cerintelor militare: HK Mk23. Si nu oricare cerinte ci cele ale SOCOM deci a celor care se presupune ca ar folosi pistoalele mai mult decat “ne-specialii”. Si totusi a fost ales un “supra-calibru”, .45, pentru capacitatea de oprire, decat un “sub-calibru” – pentru penetrarea vestelor. Deci se pare ca utilizatorii, chiar si cei mai pretentiosi, pun mai mare pret pe prima caracteristica decat pe a doua. Se poate aduce argumentul ca cerintele au fost alcatuite cu mult timp in urma, inainte ca vestele sa fie foarte intalnite insa chiar si acum se merge tot pe 9mm, .40 si .45.(exclud PDW-urile, care sint o alta clasa).
            Iar armata americana, teoretic cea mai mare “piata” militara din lume, a ales tot un model comercial M9 si asta mai ales datorita pretului. Nimeni nu e dispus, nici macar SUA la apogeul cheltuieilor militare, sa plateasca foarte mult pe un pistol “militar”, utilizat foarte rar. Probabil altfel sta situatia in cazul armelor de asalt.

            Sigur, comparatia Tok vs 9mm in FMJ da castig de cauza primului, e oarecum de asteptat la fel ca si reculul mai mare al primului. Insa discutia nu se opreaste la energia avuta de glont la o anumita distanta, conteaza si ce se intampla la impactul cu tinta si cat din energia disponibila este transferata.

            Sa ne gandim la AR-15 produse/convertite la 5.45, nu stiu daca sint un mare succes. Probabil ca le achizitioneaza colectionarii si cei care pariaza ca 5.45 va fi in continuare disponibil pe piata la preturi mai mici decat 5.56. E un risc ca la un moment dat pretul sa creasca si atunci nu ar mai avea nici un avantaj fata de 5.56.