Rusia pregateste inlocuitorul lui YAK-52

Mockup YAK-152 - Sursa: oskbes.ru

Mockup YAK-152 – Sursa: oskbes.ru

Noul avion de antrenament primar al fortelor aeriene ruse, YAK-152, este in curs de asamblare la fabrica din Irkutsk si este asteptat sa faca primul zbor in toamna anului curent, anunta Jane’s.

Pana acum au fost prezentate imagini ale mockup-ului si cateva detalii tehnice care arata ca rusii pastreaza traditia de a proiecta avioane de antrenament derivate din cele de acrobatie, asa cum s-a intamplat si in cazul YAK-52, provenit din acrobaticul YAK-50.

In cazul YAK-152, “bunicul” este YAK-55, monoloc, iar “tatal” este bilocul YAK-54.

YAK-55 - Sursa: yakuk.com

YAK-55 – Sursa: yakuk.com

YAK-54 - Sursa: yakuk.com

YAK-54 – Sursa: yakuk.com

 

Ramane de vazut daca se va opta pentru aceeasi motorizare ca la YAK-54, veteranul M14P, un motor conceput in anii ’40 dar inca extrem de raspandit, acesta fiind folosit inclusiv pe actualul YAK-52, construit la Aerostar Bacau.

Si pentru ca am ajuns la actualul avion de antrenament si scoala al RoAF, stirea referitoare la YAK-152 nu face decat sa scoata in evidenta ceva deja stiut: nimic nu rezista vesnic, nici macar robustul YAK-52.

Inlocuirea lui nu reprezinta, desigur, nici prima, nici a doua si probabil nici macar a zecea prioritate a MApN insa cu cat se amana momentul inceperii pregatirii pentru retragere si inlocuire, cu atat va fi mai putin spatiu de manevra.  Istoria trista a multirolului ar trebui sa fie invatatura de minte.

Iar daca inlocuirea YAK-52 nu e o prioritate atunci cu siguranta poate fi o oportunitate. Undeva in zona low-cost a UAV-urilor si a avioanelor de antrenament cu elice se gaseste cea mai simpla cale de a recupera din experienta in proiectarea aeronavelor atrofiata in atatia ani de stagnare si de a incerca tehnologii noi, aplicabile apoi altor proiecte.

Desi piata pare acaparata de marii jucatori precum Embraer (Tucano) si Pilatus (PC-7/9), au aparut o serie de proiecte care incearca sa isi faca loc cum ar fi PZL-130, KAI KT-1, TAI Hürkuş sau Utva Lasta 95. Unde incap atatia ar mai fi loc si pentru un urmas al IAR-825 Triumf.

 

Both comments and pings are currently closed.

6 Responses to “Rusia pregateste inlocuitorul lui YAK-52”

  1. Marius Z. says:

    Doar un urmas gen IAR-825 “reloaded” nu cred ca ar face mare branza pe piata actuala, avand concurenta serioasa. Acum nici nu stiu daca mai avem oameni cu suficienta experienta ca sa ducem la capat un astfel de proiect, care are si destinatie militara. Poate cei de la Aerostar s-ar descurca…
    Ar fi nevoie de un design inovator, care sa combine un trainer avansat si cu ceva capacitasi CAS, dar destinate poate mai mult antrenamentului, la cum decurg lucrurile in razboaiele recente. Iar daca ii adaugi protectie si alte cele, deja te trezesti ca ai ajuns la ceva de gen A1 Skyraider si mai putin trainer.

    Poate un proiect derivat din Peiper PA-48 Enforcer daca vrem s apastram linia traditionala:
    http://en.wikipedia.org/wiki/Piper_PA-48_Enforcer
    sau mai ales P-51 asta:
    http://www.rumaniamilitary.ro/avioane-craiova-reloaded/p-51-with-turbo-prop-may-3-1968-small

    altfel as prefera ceva turboprop cu elice amplasata in fuselajul posterior, cum a fost Do-335 sau Kyushu Shinden:
    http://en.wikipedia.org/wiki/Dornier_Do_335
    http://en.wikipedia.org/wiki/Kyushu_J7W

    Ca si idee, mai au astia de la Stavati deviant art, dar habar n-am cum s-ar comporta asa ceva in realitate:
    http://www.stavatti.com/MILITARY_AEROSPACE.html

    Chiar si Rutan Ares a fost initial proiectat cu turboprop… dar cred ca joaca in alta liga.
    In fine, am mai scris si eu acum vreo 2 ani pe subiectul asta si idei noi n-am :)

    Insa daca nu reusim aici sa venim cu ceva, sansele sunt si mai mici sa avem un urmas al IAR-99, desi s-ar putea ca mai inati sa se depuna efort pe directia Soimului si nu a inlocuirii IAK-52.

    • Marius Z. says:

      in fine, proiectele gen DO-335 sau Shinden, chiar si reproiectate la dimensiuni de trainer, sunt totusi avioane de lupta si nu cred ca sunt ata de usor manevrabile si iertatoare pentru a fi catalogate in ziua de azi ca si trainere.

      • stelian says:

        Shinden-ul si Do-335 au fost mai mult avioane experimentale decat de lupta. Aveau configuratii aerodinamice si mai ales mecanice dificile (axul lung al elicei de exp care dadea mari probleme de vibratii, dificultatea racirii motorului, samd). In ziua de azi e cam stupid sa te-apuci fara experienta de conceput/proiectat/fabricat avioane noi. Piata e saturata de avioane de o calitate f buna. In general cine are de gand ceva serios in domeniul asta trebuie sa se lipeasca vreo cativa ani de unul-doi producatori mari pt. a invata. Si daca dupa aia considera ca are cerinte atat de deosebite incat nu-l satisfac avioanele de pe piata mondiala, atunci se poate apuca sa-si proiecteze un aparat specializat. Ind. aeronautica de la noi a fost umflata cu pompa, teoretic aveam j’de tipuri de aparate de toate felurile, practic, cu mici exceptii, au fost mai mult prototipuri sau aparate de preserie. Prea putin pt. a fi numit fabricatie de serie.

    • admin says:

      Insa daca nu reusim aici sa venim cu ceva, sansele sunt si mai mici sa avem un urmas al IAR-99
      Da, cam asta ar fi si ideea mea: daca nu reusesti sa proiectezi/produci un avion de antrenament TP, ce sanse ai cu un reactor?
      Daca nu (mai) sint oameni cu experienta, atunci trebuie sa o capete cumva, nimeni nu s-a nascut gata experimentat.

      Legat de sansele pe piata actuala, la modul general trebuie spus ca pe masura ce bugetele se micsoreaza devine din ce in ce mai important costul orei de zbor de antrenament. Daca ai avea un TP capabil sa faca atat antrenamentul de baza cat si cel avansat, adica sa aiba ~80% din performantele trainerelor usoare actuale, se merita sa il cumperi doar pentru asta. Nu ar avea legatura cu ipotetica (si discutabila) calitate CAS. Exista avioane TP de mare performanta care se lauda cu performante apropiate de cele ale reactoarelor, mai ales daca acestea din urma sint de generatie mai veche.

      Ca sa intri pe piata, trebuie sa faci ceva mai bine decat ceilalti sau mai ieftin. Daca nu se incearca, atunci cu siguranta ca nu se va reusi.

      Legat de configuratie, cred ca mai important ar fi sa se inceapa prin definirea unui caiet de sarcini realist, ce ar trebui sa faca mai bine/ieftin decat ce exista pe piata. Eventual daca se renunta complet la orice pretentie CAS, pe care celelalte avioane o au, probabil ar iesi ceva mai usor/ieftin.
      Forma se va subordona functionalitatii, pana la urma vor gasi formula aero cea mai potrivita.

      Referitor la IAR-XT/NG daca inteleg bine e mai mult un demonstrator, unele echipamente (cum ar fi cele de bord) putand fi refolosite in cazul unui trainer care sa simuleze cat mai exact un avion de lupta, deci nu ar fi un efort complet separat. Mai e nevoie de “coaja” TP.

      In plus, daca cumva vreodata, printr-un accident, se va dori un UAV MALE, atunci platforma TP ar fi ideala ca punct de plecare. Si momentul ala va veni oricum, mai devreme sau mai tarziu.

  2. […] In primul episod, Yak-152 era doar un mock-up, acum a efectuat zborul inaugural, anunta Jane’s. […]