Italia era sa aiba niste bombe

Lansare simulata a Polaris de pe crucisatorul Garibaldi - Sursa: Wikipedia.org

Lansare simulata a Polaris de pe crucisatorul Garibaldi – Sursa: Wikipedia.org

Sau cum pooling and sharing si patrularea coastelor Europei cu nave lansatoare de rachete nu sint niste idei noi.

Si cum se poate profita de pe urma asta daca exista stiinta.

La inceputul anilor ’60 cursa inarmarii nucleare se ducea nu numai intre Est si Vest ci si in interiorul aceleiasi aliante. In cadrul NATO, doar SUA si Marea Britanie aveau arme nucleare, programul francez fiind inca intr-o etapa incipienta, insa deja alte tari europene isi doreau propriul arsenal atomic.

Si poate cei mai temuti urmaritori erau germanii, a caror economie renascuse la doar 15 ani de la sfarsitul Razboiului. Date fiind temerilor celorlalti, atat din Vest cat si din Est, fata de niste arme nucleare germane, SUA a considerat ca e mai simplu de prevenit decat de tratat si a propus un program foarte similar cu actualul pooling and sharing: multilateral force (MLF).

Programul urma sa conduca la crearea unei flote de 25 de nave similare celor comerciale, dotate cu cate 8 tuburi lansatoare de rachete balistice cu raza medie Polaris cu ogive nucleare care ar fi urmat sa patruleze in apropierea coastelor europene, ca alternativa ieftina la submarinele nucleare.

Navele ar fi fost achizitionate din fonduri comune puse la dispozitie de statele participante si operate in comun, cu echipaje mixte. Daca se mai adauga si sistemul de vot, pe principiul unanimitatii, in cazul autorizarii lansarii rachetelor, e clar ca initiativa era cel putin avangardista.

Programul MLF a fost intampinat de aliatii NATO ai SUA cu intreaga gama de atitudini: de la opozitia furibunda a Frantei, simtind ca propriul program nuclear era pus in pericol, la indecizia britanicilor si entuziasmul retinut din fire al germanilor.

MLF a esuat nu neaparat din cauze tehnice sau financiare ci mai ales din cauze politice: dupa o lupta de cativa ani pentru promovarea sa, SUA pierzandu-si interesul si asta insemnand retragerea sponsorului principal. Germanii nici nu stiu ce au pierdut.

Putine realizari practice au ramas in urma MLF, cele mai surprinzatoare venind din partea unui stat adesea desconsiderat si tratat ca partener-junior: Italia.

Pentru a demonstra fezabilitatea conceptului MLF, italienii au modificat vechiul crucisator Garibaldi pentru a lansa rachete Polaris, din 4 tuburi instalate la pupa.

Tuburile lansatoare Polaris instalate pe Garibaldi - Sursa: Wikipedia.org

Tuburile lansatoare Polaris instalate pe Garibaldi – Sursa: Wikipedia.org

 

Lansarile de test a unor rachete cu componenta de lupta inerta, bineinteles, au demonstrat viabilitatea conceptului. Totusi, Italia nu a mai primit si rachetele Polaris cu incarcatura atomica reala, complicatiile politice fiind prea mari.

Italienii nu s-au dat batuti si, dupa unele variante, incercand sa se inscrie in tendinta generala sau, dupa alte surse, dorind sa ramana cel putin la paritate cu unii vecini balcanici mai nealiniati din fire ce aveau intentii similare, au continuat programul singuri, rezultatul fiind racheta cu raza medie Alfa, destinata a inlocui indelung asteptatul Polaris.

Lansare de test Alfa - Sursa: Wikipedia.org

Lansare de test Alfa – Sursa: Wikipedia.org

 

Navele italiene stationate in Mediterana ar fi putut lovi orice tinte din Europa Centrala si mai ales de Est.

Programul nuclear italian a fost oprit prin semnarea tratatului de neproliferare a armelor de distrugere in masa la jumatatea anilor ’70 insa viteza cu care a fost dezvoltata cea mai dificila componenta a sa, vectorul de lansare, si performantele aratate in teste au facut impresie buna.

Tehnologia nucleara a cunoscut un declin accentuat in Peninsula insa cea aerospatiala, bazata pe experienta castigata cu Alfa a lansat Italia in pozitia de a doua putere europeana in domeniu, singura in afara Frantei care poate construi lansatoare spatiale de dimensiuni mari (a se vedea Vega).

Lansatorul spatial Vega - Sursa: Wikipedia.org

Lansatorul spatial Vega – Sursa: Wikipedia.org

 

O pozitie usor disproportionata, avand in vedere stadiul dezvoltarii acelorasi tehnologii in Marea Britanie sau Germania, state ce depasesc economic Italia.

Fast forward 50 de ani si NATO lanseaza numeroase initiative de tip pooling and sharing (AGS, de ex) si nave lansatoare de rachete patruleaza de-a lungul coastelor sudice ale Europei, cu acelasi, mai mult sau mai putin, inamic in vizor.

Ramane de vazut cine va sti sa profite de pe urma oportunitatilor de dezvoltare tehnologica, cu siguranta nu dintre cei care nu invesc nimic in domeniu.

 

Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.