Un’ te-ai dus tu, ISU-le?

Trageri cu M1938 122mm,  AD MMXIII - Sursa: revista.forter.ro

Trageri cu M1938 122mm, AD MMXIII – Sursa: revista.forter.ro

Si de ce ne-ai lasat cu M1938?

Mai intai un tur de orizont prin Ucraina: desi cel putin fortele guvernamentale, daca nu si rebelii, ar fi in stare sa poarte un razboi bazat pe manevra unitatilor blindate, realitatea arata altfel. Mici grupuri de infanteristi sint insotite de cateva tancuri, niciodata mai mult de un pluton, care bombardeaza din cand in cand pozitiile adverse, retragandu-se apoi la adapost pentru a evita riposta.

Pe lista invatamintelor care ar trebui trase de pe urma conflictului din Ucraina se mai adauga asadar doua:
1. Intr-un conflict in care cele doua forte sint sensibil egale, tancurile revin la rolul pentru care au fost create initial: suportul infanteriei in asaltul pozitiilor intarite
2. Asa cum au demonstrat pierderile grele suferite de blindatele ucrainiene, nici echipamentul si nici tactica utilizate in prezent nu sint potrivite misiunii de la punctul #1.

Experienta rusilor din Cecenia, mai ales in luptele din interiorul localitatilor, nu face decat sa confirme punctul #2. Dezvoltarea ulterioara a BMPT Terminator e o incercare de rezolvare a problemei.

Ironia e ca rusii au avut o gama intreaga de auto-tunuri/tunuri de asalt care si-au dovedit calitatile in misiuni similare in timpul celui De-al Doilea Raboi Mondial.

Adica blindate dotate cu tunuri-obuzier de mare calibru, cu un blindaj frontal capabil sa reziste majoritatii amenintarilor de pe campul de lupta, destul de rezistente pentru a putea fi folosite in interiorul localitatilor. Succesul lor e confirmat si de faptul ca germanii au folosit blindate similare, cu aceleasi rezultate foarte bune.

ISU-152 - Sursa: Wikipedia.org

ISU-152 – Sursa: Wikipedia.org

 

Mult mai discrete decat tancurile-vedeta T-34, KV si IS, auto-tunurile rusesti au asigurat suportul infanteriei, inclusiv in luptele din interiorul oraselor, din Est si pana in Berlin. Renuntarea la ele, implicit si la intreaga experienta acumulata in folosirea lor, a dus la rezultatele care se vad acum.

Una din ultimele incercari a fost tunul de asalt SU-122-54, construit pe sasiul T54.

SU-122-54 - Sursa: forum.warthunder.com

SU-122-54 – Sursa: forum.warthunder.com

 

Nici Romania nu a facut exceptie de la tendinta generala, renuntarea la SU-100 si ISU-152, cuplata cu retragerea obuzierelor auto-propulsate de 122mm Model 1989 (pe sasiu de MLI-84), a dus la situatia in care batalioanele de artilerie mixte sa fie compuse, pe langa obuzierele romanesti de 152mm, din obuziere de 122mm M1938 rusesti si tunuri anti-tanc de 100mm Model 1977, toate tractate. Din cele mai multe puncte de vedere, un pas inapoi.

Aplicand grila ucrainiana se poate vedea de ce, prin lipsa de mobilitate si protectie, M1938 si Model 1977 nu pot fi de prea mare ajutor in sprijinul infanteriei. Impactul variaza, de la brigazile mecanizate care ar putea beneficia (pur) teoretic si de sprijinul tancurilor (si/sau MLI-urilor pentru lupta AT) pana la cele doua brigazi de infanterie (usoara/ne-mecanizata), complet descoperite in privinta asta (brigazile de vanatori de munte fiind excluse deocamdata din discutie).

Precizare pentru eventualii dinamovisti: nu e o pledoarie pentru reactivarea ISU-152, daca mai exista prin depozite si nu au fost date deja la topit.

Insa un tun de asalt similar SU-122-54 sau tanc dotat cu tun de calibru mare, asemanator cu Centurion AVRE sau M60A2 Starship ar acoperi deficitul, bifand cel putin cateva dintre cerinte.

 

Centurion Mk.5 AVRE 02BA58 ''Blood Hound'' - Sursa: norfolktankmuseum.co.uk

Centurion Mk.5 AVRE 02BA58 ”Blood Hound” – Sursa: norfolktankmuseum.co.uk

 

M60A2 - Sursa: Wikipedia.org

M60A2 – Sursa: Wikipedia.org

 

In lumea post-WW2, asemenea blindate nu au avut prea mult succes: SU-122-54 a fost produs in numar mic iar  Centurion AVRE a fost un vehicul de asalt dedicat pionierilor. Nici Starship nu a avut o cariera prea stralucita, mai ales din cauza sistemului tun-lansator-de-rachete-antitanc de 152mm. In mod clar o idee, daca nu proasta, atunci bazata pe o tehnologie insuficient de matura.

M60A2 - Sursa: military-today.com

M60A2 – Sursa: military-today.com

 

Centurion AVRE - Sursa: Wikimedia

Centurion AVRE – Sursa: Wikimedia

 

SU-122-54 - Sursa: forum.warthunder.com

SU-122-54 – Sursa: forum.warthunder.com

 

Insa conceptul unui tanc/auto-tun dotat cu un tun-obuzier de calibru mare (152/155mm) ar mai merita poate o sansa daca s-ar abandona cerinta distrugerii tancurilor adverse prin lovituri directe.

In sprijinul infanteriei, un asemenea blindat ar putea folosi in camp deschis proiectile anti-personal (air-burst)  sau explozive, in interiorul localitatilor, mult mai eficient decat o pot face tunurile cu teava lisa de 120mm (in tarile cu apa calda, altfel e vorba de 100mm). Distrugerea blindatelor de la distanta mare ar fi inca posibila, cu ajutorul proiectilele cu submunitii de tip Bonus sau SMArt.

"Smart155 overview" by Finlay McWalter - self produced - Sursa: Wikimedia

“Smart155 overview” by Finlay McWalter – self produced – Sursa: Wikimedia

 

Iar daca este absolut necesar, o pereche de rachete anti-tanc ar rezolva si zona ramasa descoperita.

AMX-13 cu lansatoare HOT - Sursa: beyondthesprues.com

AMX-13 cu lansatoare HOT – Sursa: beyondthesprues.com

 

Ultimul ingredient: blindajul greu. Din fericire, pe lista cu cerintele pentru un tanc de infanterie, mobilitatea nu ocupa primele locuri, asa ca ar exista inca loc de manevra chiar si pentru blindate submotorizate.

Un exemplu ar fi Centurion-urile israeliene, colege de generatie cu TR-85 si avand caracteristici similare cu ale acestora, transformate intr-un mod relativ similar BMPT-urilor rusesti in vehicule de asalt.

Puma israelian, bazat pe sasiul Centurion - Sursa: defense-update.com

Puma israelian, bazat pe sasiul Centurion – Sursa: defense-update.com

 

Subiectul folosirii tancurilor in sprijinul infanteriei este tratat foarte clar, cu argumente istorice aici: “Have gun, will travel: a tank company in the light infantry brigade. Sint amintite si alte puncte importante cum ar fi antrenamentul necesar coordonarii infanteriei cu tancurile de sprijin, care nu vine natural si problema logisticii mai complicate.

Concluzia: cel putin pentru brigazile de infanterie (usoara), orice varianta de blindat de suport ar fi un mare plus.

 

Both comments and pings are currently closed.

32 Responses to “Un’ te-ai dus tu, ISU-le?”

  1. Marius Z. says:

    Aici variante ar fi si pe la noi, dar nu reactivand SU-urile :)

    Mi-ar fi placut un fel de derivat STRV-103 pe sasiu de TR-85, cu un tun cal. 120mm L-55 sau poate ceva din categoria 130-140mm, dar nu mai sus, ca se reduce simtitor rezerva de proiectile. Sasiul de TR fiind putin mai lung, teava nu ar iesi excesiv in fata sasiului, daca ar fi instalata ca la STRV, usurand manevrarea pe strazi sau zone cu obstacole. Asta pentru varianta tun de asalt si sprijin cu lovitura calibru mare…

    Ca si vehicul de protectie, intr-adevar BMPT e o solutie interesanta, iar la noi sasiurile de T-55 cred ca ar fi mai potrivite, fiind mai compacte. Sau T-72, daca gasim prin curtile Europei de Est, de dat gratis… cum au donat unii pe la afgani sau irakieni…

    • admin says:

      Ar fi variante si pe la noi? Unde, pe net?

      • Marius Z. says:

        da, la noi pe net, cu fierataniile din cimitire, in uzinele desfiintate, ca sa fie imaginea completa :)

        • admin says:

          Ok deci printre varcolacii industriei de aparare. Urlatul la luna plina nu se pune la socoteala, trebuie mai mult.

      • Carstea says:

        Felicitari!Ati pus punctul pe i: unora le place sa bata campii pe net.

    • admin says:

      Calibru mare + teava scurta. Altfel iese altceva.

      • Marius Z. says:

        prefer teava lunga, calibru putin mai mic si traiectorie razanta, antitanc, la nevoie si balistica, cu proiectil ghidat.

        In rest, ar fi util sa dam si infanteriei ceva din gama Gustav, cal. 90-100mm, tot pentru neutralizat puncte intarite si vehicule…

        • admin says:

          Ce ai descris e un vanator de tancuri, cum bine ai luat ca referinta Strv 103. In postare e vorba de altceva, un blindat pentru suportul infanteriei, fara nici o legatura cu misiunea AT clasica: “Insa conceptul unui tanc/auto-tun dotat cu un tun-obuzier de calibru mare (152/155mm) ar mai merita poate o sansa daca s-ar abandona cerinta distrugerii tancurilor adverse prin lovituri directe.“.

          • Marius Z. says:

            Nu stiu daca merita sa pui un tun de asa calibru pe un blindat greu si cu numar mic de lovituri, cu exceptia Armata, cu care se lauda rusii ca ar primi tun antitanc cal. 152mm :)
            Din moment ce artileria de calibru mare iti bate pana la 25km cu proiectil conventional si pana la 45km cu lovitura ghidata de precizie, ce rost are sa ai un vehicul cu blindaj greu, de tip tun de asalt? Sa dai o lovitura cal. 152-155mm la sub 10km sau chiar sub 1km, in raza vizuala?

            Cat despre tunul de asalt, din familia STRV-103, sa ne amintim ca stramosul STUG-III avea ambele roluri, antitanc si asalt, e adevarat generand la un moment dat varianta STUH-42 doar pentru asalt.

            Ai pomenit si AMX-13 acolo, cu tun cal.75 mm (cal. mic) si rachete AT… astazi respectivul s-ar incadra mai mult la un MLI, cum era prototipul american RDF/LT:
            http://www.krasfun.ru/wp-content/uploads/2014/09/175.jpg

            In fine, pentru noi o astfel de arma ofensiva ar juca un rol extrem de limitat, putand fi acoperit de alte arme mai “multirol”: artilerie clasica cu munitie ghidata, mortier cal. 120mm, lansatoare portabile (MBT LAW are cal. 150mm la capul de lupta), lovituri termobarice si de aviatie.

            In plus, avem sanse mai mici sa ducem un razboi ofensiv care sa necesite astfel de vehicule, mai degraba unul defensiv in care sa ne confruntam cu un numar relativ mare de tinte mobile si relativ bine blindate, deci arme antitanc capabile sunt mult mai necesare…

          • admin says:

            ce rost are sa ai un vehicul cu blindaj greu, de tip tun de asalt? Sa dai o lovitura cal. 152-155mm la sub 10km sau chiar sub 1km, in raza vizuala?

            Un cuvant: Sturmpanzer. Ca si ISU-152, e rezultatul experientei practice care cam lipseste acum.

            avem sanse mai mici sa ducem un razboi ofensiv care sa necesite astfel de vehicule

            Asa ziceau si ucrainienii… Au arme antitanc destule dar duc lipsa de mijloace suport pentru infanterie si taman de asta au nevoie acum. Probabil si pentru ca omuletii verzi nu vin (de la inceput) cu tancurile.

          • admin says:

            Ref. la inlocuirea cu alte arme, gen artilerie clasica, MLRS, rachete antitanc, aviatie etc: nimic nu poate inlocui blindajul. Poti inlocui tunul unui tanc cu alternativele din lista dar nu si blindajul. E motivul pentru care blindatele, inclusiv cele mai grele si mai putin mobile, sint inca foarte relevante si azi.

          • Marius Z. says:

            Da, deci nu prea suntem de acord :)

            As folosi mai degraba un BMPT capabil sa lanseze si lovituri ghidate sau neghidate reactive cal. 80, 122 pana la 150mm (familia STAR80L, daca se poate aplica si la calibre mai mari), alaturi de cele antitanc specializate sau cu focos dual… Decat sa punem ditamai tunul…

            As acompania cu mortier cal.120mm… astfel nu ar fi nevoie de inca o platforma specializata extrem de ingust…

          • admin says:

            Nu se inteleg specialistii intre ei, darmite chibitii de pe margine, deci nu-i nici o problema.

  2. Adrian says:

    Oare o solutie mai actuala n-ar fi montarea unei turele de mortier 120mm gen Patria NEMO sau polonezul RAK, cu blindaj suplimentar, pe un sasiu de IFV greu / tanc usor gen Puma, CV90, TR-85 ?

    O bomba de mortier are cam aceeasi putere exploziva ca un proiectil de artilerie de 155mm, plus avantajul tirului indirect in zone urbane.

    Turelele sus mentionate sunt capabile si de foc direct pana la 1500m, cadenta de tir similara sau mai mare ca la un obuzier.

    Pentru lupta anti tanc (tir indirect) se poate folosi proiectilul “destept” strix.

    • admin says:

      Un mortier greu cu incarcare pe la culata (NEMO) ar fi intr-adevar o solutie interesanta. Desi nu e acelasi lucru fiind mai putin protejat, rusii au folosit 2S4 Tyulpan in ultimele conflicte, asta ca un alt exemplu.

  3. Florin says:

    Ar fi o solutie reactivarea 2 S1 ale noastre (eventual cu un blindaj suplimentar ceramic sau reactiv)?

    • admin says:

      Nu stiu motivul pentru care 2S1 au fost retrase in primul rand asa ca e greu de spus daca are vreun sens sa fie reintroduse. Probabil ca exista un motiv serios.
      Munitia ar putea fi (inca) un obstacol.

      • Adrian says:

        Munitia cal 122 pentru D-30 si 2S1 cu siguranta nu e o problema, apare in lista de produse a UM Tohan. Poate or fi probleme cu sasiul “de inspiratie MLI” – o fi prea slab si crapa, ca si Krabul actual la polonezi?

        • Adrian says:

          Iata ce zice pe alt forum un tip care a condus asa ceva:
          “de fapt a achizitonat 6 masini complete care inca mai sunt in inventar.Cel din poza e un Md 1989 Obuzier autoprop cu aceiasi turela instalat pe saisu de MLI 84 modificat(lungit cu un galet in plus si doua compresoare de turbina la motor) in rest identic si la fel exceptand fireste calitatea proasta a materialului….se crapa la instructie cand treceai peste gropi sau urcai pante ”
          sursa:
          http://www.cartula.ro/forum/topic/850-vehicule-militare/page__st__360
          si:
          “si inca ceva , am avut ocazia sa vad si chiar sa conduc la nivelul anilor 97-98 pese de artilerie autopropulsata gen 122 rusesti doar ca ale noastre erau pe un sasiu de MLI modificat , mai avea un galet in plus si modificari la motor , au fost duse la un centru de depozitare unde isi asteapta soarta”
          http://www.cartula.ro/forum/topic/3143-artilerie-romaneasca/

        • admin says:

          Atunci ai un motiv pentru care instalarea de blindaj aditional nu e o solutie viabila.

  4. Bergenpanzer says:

    Obuzierul Md 1938 cal. 122 e folosit doar la tragerile de antrenament. Tine locul obuzierului md 1982 cal 152.

    • admin says:

      Se pare ca unii inca il folosesc (ultimul nr din OM): “Obuzierul cal. 122 mm, construit la Reşiţa, aflat încă în dotarea armatei, nu este un argument pe care artileriştii din Brigada 8 LAROM Alexandru Ioan Cuza se gândesc să îl aducă în discuţie, ba chiar ocolesc să amintească faptul că modelul iniţial datează din 1938. Secolul trecut, este adevărat, poate depăşit, dar care încă îşi găseşte utilitatea. Mult mai uşor decât variantele de calibru superior, obuzierul cal. 122 mm este mai simplu de transportat, cu posibilităţi bune de aeropurtare, iar muniţia folosită ocupă mai puţin loc decât cea a fraţilor mai mari, dând, dacă este cazul, mai puţine bătăi de cap logisticienilor artilerişti.

      Nu se spune nimic despre utilizarea exclusiva la tragerile de antrenament, ar fi fost o explicatie mai simpla si mai plauzibila decat argumentele insirate mai sus. Pe de alta parte, balistica fiind diferita, nu stiu daca exista vreo utilitate in a antrena artileristii cu alte piese decat cele pe care l-ar folosi in realitate.

      PS. “poate depasit”? Exista vreo indoiala? PR sa fie dar sa stim si noi.

      • Bergenpanzer says:

        Este folosit numai la tragerile de antrenament, cum erau folosite in anii 80 obuzierele skoda de 100 mm sau cele shneider de 105. Brigăzile LAROM mixte folosesc obuzierul md 1982.

  5. GeorgeGMT says:

    Imi dau si eu cu opinia fara sa fiu sopecialist. In anul de gratie 2015 un obuzier pe sasiu de tanc – in prima linie – nu cred ca ar avea vreo valoare tactic deosebita. E greoi, are raza prea mare si este vizibil din satelit. In Ucraina multe lupte s-au dat de la o distanta pentru care obuzierul n-avea nici o relevanta. Daca inamicul te “ciocaneste” de la 500-1000m ce dracu sa faci cu un obuzier de 152? Folosesti mortierul propriu si personal din dotarea plutonului/companiei de infanteriei.

    Pe de alta parte suportul infanteriei in era noastra nu se mai face cu tunul de asalt printre trupeti pentru singurul motiv ca tunul respectiv moare primul.
    Astazi poti folosi MLIuri grele, transportoare dotate cu mortiere cu raza extinsa si proiectile ghidate, artilerie cu proiectile ghidate sau MLRS. In principiu spatele frontului sustine inaintarea cu arme ghidate, comunicatii, etc, iar in prima linie ar trebui sa ai elicoptere si mortiere si rachete AT cu focos dual, darin primul rand 1-2 observatori care sa stie sa citeasca o harta si un ofiter cu ceva minte in cap…

    Sa te cari astazi cu ditamai tancul nu-mi pare chiar o idee in curent cu vremurile, pe de alta parte ucrainenii ne-au arata de multe ori cum nu trebuie dus un astfel de razboi, au aratat incompetenta crasa, astfel ca exemplul lor nu trebuie generalizat. Nu te apuci ca talambul sa bagi un tanc in lupta daca inamicul are unde sa se ascunda, prin tufisuri, case, rape, etc pentru ca atunci tre sa fii nebun…

    Asadar eu nu vad necesitatea unui vehicul de asalt de tip SU in prezent, atat timp cat infanteria are la dispozitie suficienta artilerie proprie plus sprijin de la artileria din spate. Prefer chiar o infanterie cat mai mobila, dotata cu vehicule de teren de tip Humvee.

    • admin says:

      Bineinteles, am o alta opinie de nespecialist: ref. la infanteria mobila care ar fi mai utila, asa ceva credeau si georgienii pana sa-i ia rusii pe senila. Poate nu ne convine ca baietii “speciali” scoliti de Vest au pierdut dar asta e realitatea. Putem sa le cautam oricate scuze vrem, e inutil. Ramane sa tragem (sau nu) concluziile.

      Exista unele lucruri care sint dovedite in practica si altele care sint la nivel de teorie. Prefer lucrurile care si-au demonstrat viabilitatea in mod practic in locul teoriei revolutionare neverificate. Deocamdata vad ca cei care chiar lucreaza zi de zi in mediul respectiv, adica israelienii, prefera protectia in detrimentul mobilitatii. De fiecare data. La fel si rusii dupa Cecenia. Nu e vorba doar de BMPT ci si de noua generatie de blindate, care pare sa puna accent mult mai mare pe protectie. E randul ucrainienilor sa re-invete lectia. Si a celor de pe margine sa se prinda de ea inainte sa o invete pe propria piele, asa cum au obiceiul.

      Exista si viziunea unui razboi aseptic, cu multe arme ghidate de la o distanta sigura. E foarte posibil in meciuri dezechilibrate (desi rezultatele au variat si atunci) dar cand fortele sint relativ egale sau trebuie sa ocupi o pozitie, nu poti evita sa trimiti infanteria. Si atunci ai nevoie de sprijin direct sau cum ar zice unii, nemijlocit. Pana la nivelul cel mai de jos, in care trebuie pusa lama buldozerului (din nou, metoda clasica, verificata).

      Ideea unui asemenea blindat nu e sa se ascunda fiind mai putin vizibil sau sa aiba mobilitatea unui tanc (inutila in orase) ci sa distruga pozitiile intarite de la distanta mica. Cat despre distanta de la care se dau luptele din Ucraina, este exact distanta la care ar fi eficient un obuzier “scurt” de 155mm L/20-22. Sau chiar actualele M1938, care au o bataie maxima de doar 10km deci cea efectiva sau pe o traiectorie directa, este ceva mai jos.

      Acum Ucraina seamana mai mult cu Stalingradul decat cu Kursk-ul.

      • GeorgeGMT says:

        Deocamdata terenul, adica ce fac altii, se refera strict la mortiere mobile montate pe tot felul de vehicule si artilerie (aeriana, la sol, etc, ). Eu nu am auzit sa-i treaca cuiva prin cap sa re-inventeze obuzierul pentru linia I sau orice alt vehicul blindat greu cu armamant de calibrul foarte mare.
        Pe de alta parte nu numai evreii au trecut la protectie mai mare – vezi Boxer – dar in alta ordine de idei exemplul israelienilor si eterna lor lupt cu arabeti nu-i chiar un exemplu pentru restul lumii. Aia se iau de par intr-un fel foarte specific lor, iar evreii s-au specializat pe acest tip de conflict.
        O armata europeana n-are a face cu ce fac evreii si cu arabetii lor, dar moda MLI-urilor grele vad ca se tot intinde si nu stiu de ce.
        Mie imi place infanteria mobila cu adevarat si sunt adeptul transportoarelor mai usoare dar foarte mobile.

  6. stelian says:

    1. conflictul din UA a avut si inca are caracteristici destul de anacronice dpdv al tacticilor si armamentului folosit. Cel putin in faza acuta, anul trecut, s-au dus operatiuni ca in WW-2. Pe fondul lipsei de pregatire militara si psihologica a armatei UA, a interzicerii actiunilor aviatiei de catre armata rusa, samd, operatiunile s-au desfasurat ca acum 50-60 de ani. Deci nu stiu cat e de relevant. Deja pe masura ce ucrainenii au inceput sa se dezmeticeasca, sa scoata de prin ministere si comandamente “cartitzele”, sa foloseasca pt. recunoastere si reglaj artilerie dronele in locul greoaielor Antonov-uri, sa foloseasca comunicatii securizate, si “separatistii” au inceput sa icneasca din ce in ce mai mult, ritmul a incetinit iar acum se admira reciproc de peste gard intr-un adevarat razboi de uzura.
    2. Experientele din UA si Siria ne arata ca de la 0 la 3km de linia de contact exista un adevarat “killing field” pt. aprox. orice fel de vehicul si orice blindat care nu manevreaza frenetic tot timpul cat se afloa acolo se cam sinucide. Cu mare chiu si vai rezista MBT-urile. Deci e foarte greu de crezut ca va fi eficient un blindat cu tun fix, mai putin mobil, in fata ambuscadelor cu ATGM-uri. Solutia moderna e data de SPG-uri si mortiere pe shasiu de TAB, care trag de la cativa km buni din spatele frontului, din afara razei de actiune a armelor antitanc portabile, schimba pozitia, trag iar, samd. Pe mine unul nici BMPT-ul nu ma face sa ma emotionez prea tare, are armamentul principal (rachetele ATAKA) mult prea expuse in cilindrii aia de tabla sau fibra de sticla, probabil iau foc imediat de la schijele incandescente in cazul unei lovituri. Norocul lui ca inca n-a participat la operatiuni reale.

    • admin says:

      Ucrainienii folosesc in primul rand ce au (echipament, oameni, tactici) si in al doilea, ce functioneaza din ceea ce au. Motivul pentru care se ajunge la tacticile din WW2 e discutabil: fie doar atat pot ucrainienii, fie ca tacticile alea functioneaza spre deosebire de cele imaginate si validate doar teoretic pana acum. Vom afla care e adevarul daca vom urmari urmatoarea generatie de blindate ucrainiene.

      Indiferent de cat vei bombarda o pozitie intarita, pana la urma trebuie sa trimiti infanteria prin “killing field” si atunci va fi nevoie de blindate. E o lectie direct din WW1, pana acum nu a fost invalidata. Nu cunosc vreun exemplu in care artileria singura, indiferent cat de puternica sau precisa, sa fi determinat abandonarea unei pozitii de forte decise sa reziste. Poate exemplele exista dar cu siguranta sint in minoritate fata de celelalte situatii, in care a fost necesara infanteria pentru curatarea ruinelor. E o misiunea pentru care nici ucrainienii si nici romanii nu sint pregatiti (deocamdata dpdv material).

      Nu e vorba de a avea un blindat invulnerabil ci unul capabil sa reziste mai bine in anumite conditii. Daca israelienii ar fi considerat asta imposibil, atunci nu am mai fi avut acum blindaje reactive, APS, Merkava si IFV-uri super-grele.

  7. xRogue says:

    Tactica de a dispersa fortele cred ca a aparut si din cauza superioritatii aeriene a ucrainienilor precum si a utilizarii pe scara larga a artileriei. In cazul artileriei un rol interesant la jucat BM 21 ucrainienii suferind pierderi destul de mari (cateva brigazi mecanizate au fost decimate) datorita capacitatii sistemului de a fi foarte mobil si a lansa un nr. mare de rachete in timp foarte scurt (dispersia rachetelor nu este neparat un dezavanatj daca lansezi suficient de multe) unitatile aflate in repaus fiind luate prin suprindere.

    Problemele cu folosirea doar a unui tanc sau obuzier de asalt pt. a ataca o localitate s-au vazut in Georgia, Siria si Ucraina (mai mult pe partea de artilerie) si sunt 2 AT(GM) si artileria mobila.
    Daca incerci sa ataci o localitate cu ele si acolo exista suficient armament AT(GM) (inclusiv AG7) vehiculele vor suferii pierderi mari.

    Asa cum s-a scris o posibila modalitate de reducere a necesitatii folosirii unui tanc sau obuzier de asalt o reprezinta folosirea munitiei ghidate + drone, precum si a unor rachete de catre soldati. Din pacate costurile munitiei aflate acum pe piata sunt destul de mari incat pana si tarile din UE sa ramana fara ea si sa fie nevoite sa apeleze la stocurile US in Libia. Asa incat acesta solutie nu prea este fezabila pt. Romania decat daca isi dezvolta propriile kituri de ghidare si planare la un pret acceptabil deoarece ai nevoie de multe daca vrei sa functioneze aceasta strategie. Aici nu este vorba de mii de kituri ci de zici de mii or daca un kit costa 50 000 x 10 000 => prea multi bani deci ai nevoie ca acele kituri sa fie sub 10 000 de euro.
    O alta conditie este existenta unor comunicatii sigure si greu de bruiat care sa poata transmite coordonatele.
    Ghidarea laser si GPS ar trebuii sa fie prioritare, iluminarea facandu-se de soldati sau drone. STAR80L este un bun inceput (si o varinta terestra obligatorie), ar trebuii sa ne concentram si pe mortiere probabil cele de 120mm fiind mai usor de ghidat (poate ar trebuii discutat daca nu cumva folosirea unui cal. mai mare 160mm? este necesara pt. structurile mai rezistente), rachete 80/122/160mm, bombe de aviatie clasice, precum si munitie de obuziere 152/155mm.
    Avantajele sunt: campul de actiune aproape nelimitat (nu mai este dependent de infrastructura care ar poatea fi minata), nu mai ai problema AT(GM) care ar putea determina pierderi materiale si umane mari pt. unitatile de tancuri si in acelasi timp poti netezi calea pt. un obuzier de atac care ar urma sa fie folosit doar pt. anumite structuri.
    Posibiliatea de a anihila aceste arme este rezonabil de redusa incat sa merite folosite.

    Pt. a reduce nr. de munitii ghidate si costurile se pot folosi cateva metode:
    -utilizarea unor calibre mari => in anumite conditii mai putina munitie necesara pt. a distuge tinta. Aceasta vine cu dezavantajul mobiliattii dar ele pot fi utilizate mai in spate le frontului. Ma refer la min. cal 160mm, rachete (trebuind sa fie produse local), mortiere si bombe de aviatie.
    Tot pt. reducerea costurilor folosirea, ocolo unde nu sunt necesare bombe mai mari de 500kg, IAR99 cu bombe ghidate si kituri de planere (pt. a tine avinul cat mai departe de inamic) in detrimentul F16;
    -folosirea preponderent, cand este posibil, a mortierelor in defavoarea obuzierelor (pt. distante relativ scurte) pt. ca sunt mai usoare si au o mentenanta mai ieftina. Calul de bataie ar trebuii sa fie 120mm pus pe un transportor si care ar putea oferi suport soldatilor care ataca dar, asa cum am scris, ar trebuii discutata crearea unui mortier mai greu care sa reduca din necesitatea folosirii unui obuzier de 155mm. El ar trebuii sa fie astfel proiectat incat sa fie rapid pus si scos in (din) pozitie de tragere. Probabil cal. 160mm ar fi un compomis intre greutate si puterea de distrugere;
    -utilizarea Grad-urilor, a mortierelor ajutate de drone contra vehiculelor blindate. Intr-o localitate un MLI poate fi iluminat de o drona si lovit de un mortier de 120mm.
    -folosirea tunurilor AA de 30-57mm, pe langa faptul ca pot proteja AA soldatii contra elicopetrelor, dronelor si avioanelor pot, in anumite situatii sa elimien anumite puncte intarite;
    -folosirea de catre soldati a unor lansatoare suficient de usoare, compacte si capabile sa lanseze rachete ghidate sau nu care sa inlature baricate/puncte intarite. Ai ai de la RPG 7 la ceva cu raza +2km si cal. suficient de mare incat sa penetreze orice punct intarit din case/blocuri.

    Ramane totusi problema unui suport/acoperire si o oarecare protectie pt. soldatii care ataca. Ar fi prea mult de scris o sa revin.

    • admin says:

      O problema suplimentara cu folosirea munitiei ghidate, pe langa costul mare, ar fi dificultatea de a identifica tinta intr-un teren care permite mascarea usoara, cum e un oras. Marcarea cu laser, cea mai exacta metoda, presupune totusi ca tinta sa fie in raza vizuala. Un mortier poate sa loveasca tinte aflate dupa obstacole dar daca nu poti ghida bombele cu un marcator laser, tintele fiind mascate, atunci nu-ti ramane decat varianta GPS, metoda relativ imprecisa si vulnerabila la bruiaj, pe langa pericolul reprezentat pentru fortele proprii.

      La fel, dronele s-ar putea sa nu “vada” prea multe, intr-un oras transformat in ruine si aparatorii aflati la etajele inferioare ale cladirilor.

      Lansatoarele individuale ar fi o solutie dar pentru a atinge performanetele necesare (raza + greutate mare a capului de lupta) sint necesare rachete/lovituri grele, dificil de transportat fara a stanjeni deplasarea si aici aparatorii sint in avantaj, fiind deja in pozitia avantajoasa.

      Si da, ramane problema protectiei fortei aflate in ofensiva, macar cat sa reziste lunetistilor, mitralierelor medii sau aruncatoarelor de grenade usoare.

      • xRogue says:

        O parte din aceste argumente le folosesc si eu pt. necesitatea utilizarii si a unor vehicule, nu am scris pt. a nu le duplica (inital nu am vrut sa impart in mai multe postari).

        Mascare – obstacole– distanta tinta de alte obstacole. Nu este neparat nevoie sa poti lovii direct, cateodata este suficient sa lovesti unde „trebuie”:
        -mortirele + dronele mi se par foarte importante si pot rezolva multe probleme. Mortierele pot forma, pe traiectoria finala, un unghi mult mai aproape de 90 de grade intre linia orizontului si bomba de mortier spre deosebire de obuziere care formeaza un unghi mai mic rezulta ca mortiere pot lovii intre blocuri, la baza blocului sau pot patrunde prin acoperis si exploda in interiorul lor deci nu este neparat nevoie sa poti ilumina direct tinta, mai ales daca ai munitie speciala. De ex: poti ilumina strada din fata unui punct intarit aflat la etajele inferioare ale unui bloc si folosi o munitie termobarica cu un detonator programat sa detoneze la aceea inaltime. S-ar putea sa fie suficient mai ales daca este un spatiu mic intre 2 cladiri;
        Ramane problema calibrului, 120mm nu este suficient dar 160mm, cu munitie speciala, poate sa fie (Mai poti folosii munitia clasica pt. a fragezii putin zona si a elimna din obstacolele care ar bloca/masca punctul intarit, mai ales daca exista multe distrugeri in zona).

        -dronele pot ilumina (in)direct in cazul in care punctul intarit se afla pe un acoperis, la subsol sau in daramaturile unor cladiri (in ultimele 2 cazuri poti ilumina chiar in fata iar o bomba (de mortier sau nu) termobarica ar rezolva problema). Resturile de cladiri pot fi o mare problema atat pt. munitie ghidata cat si pt. vehicule cum au patit rusii in Cecenia.;

        -”rachetele individuale” (greutate): un RPG 22 cantareste app. 3 kg si este capabil sa penetreze 1 metru de beton armat iar un RPG 7 1.1m (3.15kg) deci nu iti trebuie un cap de lupta foarte greu, problema este de raza (dupa caz +2km) care ar putea aduga ceva greutate dar in acest caz se presupune ca esti la o distanta care te expune mai putin si chiar pe la 12-15kg/racheta nu cred ca este o problema.
        Obligatoriu iti trebuie ceva capabil sa fie lansat din spatii inchise sau seimchise (cladirile, subsoluri iti pot oferii acoperirea/protectia necesara lansarii) fie ca este lansat de pe umar sau nu, iar in cazul unui lasator gen ATGM trebuie si sa poata fi comandat/folosit de la distanta;

        GPS acuratete si bruiaj:
        -poate fi un inconvenient, din ce am vazut, in medie, CEP este de 13m (cu min. de 4 si maxim de 20) asa ca daca nu te intereseaza pagubele colaterale calibre mai mari. Depinde si de ce vrei sa ataci poate fi sau nu o solutie.
        -bruiaj cam greu sa il invingi.

        In toate cazurile folosirea unor munitii speciale (termobarice sau special proiectate sa penetreze tavane/podele/ziduri din beton armat si cu detonare intarziata sau la o anumita distanta fata de sol) poate schimba multe.
        Dezvoltarea intregii game de munitii pt. mortiere (nu stiu daca s-ar putea face un fel de kit si pt. imbunatatirea capacitatii de a penetra beton a munitiei clasice cel putin in cazul unor tinte gen blocuri) si rachetele individuale ar fi obligatorie.

        Daca se resuseste scaderea pretului munitia ghidata poate fi folosita in multe situatii dar nu in toate. O combinatie cu vehicule este necesara.