Nema motor, nema putirinta, episodul 3

Succesul F-16 s-a datorat nu numai unui proiect bazat pe niste cerinte operationale derivate din experienta de lupta reala dar si unor factori neglijati acum, cum ar fi arhitectura “deschisa“, competitia intre producatorii de piese si flexibilitatea in acordarea licentei de fabricatie. De referinta pentru modelul comercial adoptat in cazul F-16 ramane decizia de a certifica doua familii de motoare diferite, proveninte de la GE si P&W.

Aproape toate elementele de mai sus, cu exceptia poate a caietului de sarcini ancorat in realitate, au fost uitate in cazul F-35. Odata cu anularea dezvoltarii F136 al GE si RR, singura motorizare disponibila este F135 al P&W. Situatie care s-a reflectat cu siguranta si in pretul total, punctul vulnerabil al intregului program F-35.

F-35 poate fi salvat tocmai de cei carora li s-a inchis usa in nas: GE a testat cel mai avansat motor turboreactor construit la aceasta data, rezultat al programului ADVENT/AETD. Dupa unele informatii, GE pregateste un motor derivat din demonstratorul ADVENT/AETD care sa poata fi folosit de F-35, fara indoiala pe baza experientei GE in proiectarea motorului alternativ F136.

Un motor mai puternic si in acelasi timp mai economic ar fi un mare castig pentru avionul F-35 insa adevarata valoare adusa programului F-35 de un derivat ADVENT/AETD ar fi tocmai competitia care sa impinga pretul motoarelor la un nivel rezonabil.

Both comments and pings are currently closed.

2 Responses to “Nema motor, nema putirinta, episodul 3”

  1. Marius Z. says:

    GIII…
    sa le uram vant in panze, pardon, in turbina, si preturi cat mai mici 🙂