TehnoMil

TPS-77 – Sursa: Lockheed Martin

sau cum a fost luat TPS-77 la pila.

Asa cum remarcam in episodul precedent, Lockheed Martin TPS-77, unul dintre principalii favoriti pentru inlocuirea P-18, se potriveste perfect cerintelor RFI-ului emis de ACTTM pentru radarele mobile cu raza lunga de actiune.

Cu exceptia mobilitatii, RFI-ul specificand ca sistemul sa fie transportabil de un singur C-130 in timp ce brosura producatorului indica un minim necesar de doua asemenea avioane.

De atunci lucrurile s-au rezolvat: brosura problema a disparut de pe site-ul LM, in locul ei aparand una noua care la intrebarea tip Radio Ereven “De cate C-130 e nevoie pentru a transporta un TPS-77?” raspunde scurt si hotarat: “Da”.

Continuare…

Cam asa ar arata Ajunul: obuziere de 105mm…

Transportoare 8×8…

Continuare…

Conversie a M-46 de 130mm indian la Soltam 155mm/45 – Sursa: army-guide.com

Ce faci bade, sezi si cugeti?

Numa’ sed…

Fragment dintr-un plan de dezvoltare al fortelor armate din 2002 (merita citit chiar si pentru a face comparatia cu ce s-a realizat in realitate):

“Programele de achiziţii aflate în derulare sau care urmează a fi iniţiate vor asigura:

…

Sistemul artileristic obuzier tractat cal. 155mm/39 calibre. Prin acest program se vor urmări:
 – dotarea cu obuziere cal. 155 mm prin tranformarea tunului-obuzier cal. 152 mm aflat in inzestrare
 – echiparea sistemului cu subsisteme C3I tip ACCS-COMBAT si meteo dezvoltate, in conformitate cu cerintele NATO
 – asigurarea interoperabilităţii operaţionale cu sistemele similare ale ţărilor membre NATO”

Intregul document poate fi citit aici.

Pe langa ideea in sine a reconversiei obuzierelor de 152mm, care nu a primit prea multa atentie, e foarte interesanta alegerea L39, asta insemnand ca cel putin la momentul respectiv erau realisti.

Indiferent de ce s-a intamplat intre timp, ideea ramane valabila.

AIP tip Stirling – Sursa: subsim.com

Ce faci bade, sezi si cugeti?

Numa’ sed…

Japonia a anuntat ca pentru urmatoarele submarine din clasa Soryu se va renunta la sistemul AIP (Air Independent Propulsion) de tip Stirling, folosit la primele unitati, pentru a extinde capacitatea acumulatorilor electrici, acestia urmand sa foloseasca o noua tehnologie, litiu-ion, in locul celei conventionale, de tip acid-plumb.

Niponii au construit deja 6 submarine din clasa Soryu folosind sistemul Stirling si vor trece la tehnologia acumulatorilor litiu-ion pentru ultimele 4 unitati planificate.

Revenirea la sistemul clasic diesel-electric este surprinzatoare, cu atat mai mult cu cat acesta era considerat ca inferior in privinta autonomiei iar Japonia are in aceasta privinta cerinte extrem de exigente.

Sistemul Stirling a fost prezentat pana acum ca un compromis in privinta puterii si a zgomotului emis intre motoarele diesel cu circuit inchis si pilele de combustie, cea mai buna alternativa AIP atunci cand cerinta principala este autonomia maxima. Tehnologia de constructie a fost furnizata de Kockums (recent achizitionati de Saab), Suedia fiind cel de-al doilea utilizator din acest moment al sistemului AIP Stirling.

Continuare…

Sursa: DpA

Pasaj preluat dintr-un comunicat al Departamentului pentru Armamente referitor la vizita Secretarului de Stat pentru industria de aparare al Turciei in Romania:

“Generalul maior ing. Cătălin-Adrian Moraru a prezentat, pe scurt, domeniile de responsabilitate şi structura Departamentului pentru armamente şi a propus ca teme de interes cooperarea în domeniul sistemelor de apărare antiaeriană şi a fabricării avioanelor fără pilot. Totodată, a reiterat subiectele de interes dezvoltate cu ocazia ultimei întâlniri româno-turce pe tema cooperării industriale în domeniul apărării, din 25-28 septembrie 2013…”

Intregul comunicat poate fi citit aici.

Daca e sa incepem cu sfarsitul, unul din subiectele de interes ale intalnirii precedente a fost posibilitatea ca intretinerea avioanelor F-16 cumparate din Portugalia sa fie facuta in Turcia. Interes major reafirmat din partea romana.

Continuare…

Sursa: copsub.com

Lansarea din largul marii a unei rachete cu combustibili hibrizi construite de amatori.

Nu numai norvegienii de la Nammo se ocupa de domeniul exotic al motoarelor hibride ci si vecinii lor scandinavi, danezii de la Copenhagen Suborbitals.

Povestea lor, foarte bine documentata de altfel, se poate rezuma in cateva paragrafe: la sfarsitul anilor 2000 un grup de amatori decide sa construiasca o racheta capabila de zbor suborbital, cu un cosmonaut la bord.

Ca in cazul mai tuturor tentativelor de acest gen, se aleg cele mai simple, ieftine si sigure tehnologii desi nu cele mai performante: motoare racheta cu combustibili hibrizi si stabilizare aerodinamica.

Lansarile de test sint programate a avea loc in largul marii, de pe o platforma-barja construita special in acest scop si tractata in pozitie de un …submarin, construit si el de membrii aceleiasi echipe.

Continuare…

Mult mai multe detalii, inclusiv tehnice, pe canalul Youtube al ICON Aircraft.

Prezentarea de marketing este excelenta, usor exagerata dar asa-i moda pe acolo si arata cam ce se intampla cand idei aparent simple cresc intr-o cultura antreprenoriala fara egal in lume.

In acest timp, versiunea romaneasca este complet ignorata. Poate arunca cineva un ochi peste gard si se trezeste.

L118 si Puma – Sursa: army-guide.com

…buy howitzers.

E de notorietate intentia MApN de a achizitiona o cantitate simbolica de obuziere in calibrele standard NATO 155mm si 105mm.

Daca in privinta 155mm miscarea este binevenita si demult asteptata, in legatura cu 105mm exista niste semne de intrebare.

Pentru a incepe controversa cu o generalizare provocatoare: 105mm este un dinozaur, un calibru pe cale de disparitie in armatele moderne aliniate la standardul NATO, situatie relativ similara cu 122mm al blocului Est. Ca o paranteza, includerea Romaniei la capitolul armate moderne este mai mult pentru a avea o baza de discutie.

Si acum nuantarea: obuzierele de 105mm sint inca folosite cu succes chiar si de cele mai puternice state ale Aliantei in roluri de nisa, acolo unde greutatea redusa si manevrabilitate usoara sint cei mai importanti factori, acceptandu-se o bataie maxima si un efect la tinta mai reduse in comparatie cu fratii mai mari, de 155mm.

Sau cel putin asta era situatia pana de curand, in ultimul timp aparand o noua categorie de obuziere ultra-usoare de 155mm care concureaza cu destul succes mai vechile 105mm la capitolul greutate si le depasesc la celelalte capitole, cu exceptia pretului de achizitie.

Continuare…

Rusii sint pe drumul cel bun: au trecut de faza negarii si au ajuns sa accepte ca platforma AK are din conceptie unele probleme.
Deocamdata solutiile sint punctuale, evitandu-se pe cat posibil modificarea esentiala a proiectului de baza. In episodul de astazi: un capac articulat, frezat din aluminiu (tehnologie de fabricatie scumpa, de origine imperialist-capitalista).

Nu doar metodele de fabricatie sint copiate de la capitalisti ci si cele de distributie, kitul de instalare fiind disponibil pe piata civila.

Idee simpla, incercata si de altii inaintea lor, constructie solida si orientare clara spre piata privata, pe scurt rusii au mai gasit o metoda sa castige niste dolari de pe urma AK.