TehnoMil

RO-NET – Sursa: agromonitor.ro

Romania a primit finantare din partea Comisiei Europene pentru construirea unor retele de acces la Internet, de mare viteza , in unele zone “defavorizate” pana acum (si) din acest punct de vedere.

Ar trebui sa fie o veste buna dar, ca de obicei, diavolul se ascunde in detalii.

Conform Hotnews, de construirea si operarea retelelor se va ocupa Telekom Romania ( apartinand Romtelecom si Cosmote) iar furnizorul echipamentelor va fi Huawei.

Cum spuneam in episodul precedent, Huawei este suspectata de a facilita accesul guvernului chinez la datele transmise prin echipamentele sale.

Acuzatiile, care au fost vehiculate in soapta de foarte mult timp, au devenit publice in ultima perioada, guvernele SUA, Marii Britanii, Canadei sau Australiei avand cate ceva de spus (si nu de bine) atunci cand a fost vorba ca operatori nationali sa cumpere echipamente de comunicatii chinezesti. Statele respective chiar vorbesc in cunostiinta de cauza, ele operand vasta retea de ascultare a NSA si cunoscand din experienta proprie modul in care se pot face interceptarile precum si implicatiile acestora si ne dorind concurenta din partea asiaticilor.

Continuare…

ZB530 – Sursa: guns.wikia.com

Ce faci bade, sezi si cugeti?

Numa’ sed…

Exercitiu tip “what-if”: cum ar fi aratat dotarea cu armament usor a Romaniei postbelice daca, printr-o minune, s-ar fi evitat sovietizarea si in directia asta?

Asa cum am aratat deja aici, nu e nevoie de a imagina un scenariu finlandez, chiar si unii membrii ai Tratatului de la Varsovia reusind sa se eschiveze de la adoptarea echipamentului standard rusesc.

Care ar fi fost alternativa la familia AK / RPK / PKM avuta de Romania, stiindu-se faptul ca industria locala de profil, desi prinsese ceva avant in timpul razboiului, nu era totusi la acelasi nivel cu cea a Cehoslovaciei si, din cauza izolarii politice, e greu de crezut ca s-ar fi putut obtine licente din Vest?

Un bun punct de plecare ar fi fost o arma cu potential in mare parte risipit, produsa la Cugir dupa licenta cehoslovaca, ZB-30.

Continuare…

MiG-urile Lancer nu vor fi inlocuite de F-16 la paritate, cel putin deocamdata, asta pentru a folosi o formulare optimista.
Chiar si luand in considerare retragerile din activitate, la un moment dat tot vor fi mai multi piloti decat avioane multirol.

O supapa ar fi  aviatia de transport dar si acolo numarul de aeronave este limitat.

Intre a zbura pe un avion de transport si a fi consemnat la sol, pe un simulator, cu ceva sanse de a prinde niste ore pe Soim, alternativa urmatoare nu mai pare chiar asa de rea:

Cate ceva din tacticile folosite de israelieni in Gaza contra Hamas.

Si motivul pentru care M72 LAW are inca succes, Israelul tocmai lansand o noua comanda desi produce propriile lansatoare de rachete portabile.

Fateh, noua arma de asalt iraniana – Sursa: defence.pk

Intoarcerea de la experimentul bullpup la formula clasica sau cel putin folosirea lor in paralel este o moda ce prinde ceva tractiune, tonul fiind dat de chinezi, care au ajuns sa fie si ei copiati admirati sincer de unii clienti de-ai lor, in cazul de fata iranienii.

Pana la acest moment Iranul folosea pusti de asalt G3, fabricate sub licenta germana HK (7.62mm NATO) si KL-7.62 (7,62x39mm), o copie fara licenta a Type-56 chinezesti, la randul sau o clona a AK/AKM.

Prima tentativa de trecere la calibrul redus s-a facut prin adoptarea tot a unui produs chinezesc Norinco CQ, de data sub licenta ca S-5.56, clona fara prea mare succes a AR-15 si care a intrat in dotare in numar redus.

O a doua incercare a fost modificarea S-5.56 ca bullpup, sub numele de KH-2002 Khaybar, urmand intr-un fel exemplul chinezilor care au trecut la formula bullpup cu un model complet nou, QBZ-95.

Continuare…

TPS-77 – Sursa: Lockheed Martin

sau cum a fost luat TPS-77 la pila.

Asa cum remarcam in episodul precedent, Lockheed Martin TPS-77, unul dintre principalii favoriti pentru inlocuirea P-18, se potriveste perfect cerintelor RFI-ului emis de ACTTM pentru radarele mobile cu raza lunga de actiune.

Cu exceptia mobilitatii, RFI-ul specificand ca sistemul sa fie transportabil de un singur C-130 in timp ce brosura producatorului indica un minim necesar de doua asemenea avioane.

De atunci lucrurile s-au rezolvat: brosura problema a disparut de pe site-ul LM, in locul ei aparand una noua care la intrebarea tip Radio Ereven “De cate C-130 e nevoie pentru a transporta un TPS-77?” raspunde scurt si hotarat: “Da”.

Continuare…

Cam asa ar arata Ajunul: obuziere de 105mm…

Transportoare 8×8…

Continuare…

Conversie a M-46 de 130mm indian la Soltam 155mm/45 – Sursa: army-guide.com

Ce faci bade, sezi si cugeti?

Numa’ sed…

Fragment dintr-un plan de dezvoltare al fortelor armate din 2002 (merita citit chiar si pentru a face comparatia cu ce s-a realizat in realitate):

“Programele de achiziţii aflate în derulare sau care urmează a fi iniţiate vor asigura:

…

Sistemul artileristic obuzier tractat cal. 155mm/39 calibre. Prin acest program se vor urmări:
 – dotarea cu obuziere cal. 155 mm prin tranformarea tunului-obuzier cal. 152 mm aflat in inzestrare
 – echiparea sistemului cu subsisteme C3I tip ACCS-COMBAT si meteo dezvoltate, in conformitate cu cerintele NATO
 – asigurarea interoperabilităţii operaţionale cu sistemele similare ale ţărilor membre NATO”

Intregul document poate fi citit aici.

Pe langa ideea in sine a reconversiei obuzierelor de 152mm, care nu a primit prea multa atentie, e foarte interesanta alegerea L39, asta insemnand ca cel putin la momentul respectiv erau realisti.

Indiferent de ce s-a intamplat intre timp, ideea ramane valabila.

AIP tip Stirling – Sursa: subsim.com

Ce faci bade, sezi si cugeti?

Numa’ sed…

Japonia a anuntat ca pentru urmatoarele submarine din clasa Soryu se va renunta la sistemul AIP (Air Independent Propulsion) de tip Stirling, folosit la primele unitati, pentru a extinde capacitatea acumulatorilor electrici, acestia urmand sa foloseasca o noua tehnologie, litiu-ion, in locul celei conventionale, de tip acid-plumb.

Niponii au construit deja 6 submarine din clasa Soryu folosind sistemul Stirling si vor trece la tehnologia acumulatorilor litiu-ion pentru ultimele 4 unitati planificate.

Revenirea la sistemul clasic diesel-electric este surprinzatoare, cu atat mai mult cu cat acesta era considerat ca inferior in privinta autonomiei iar Japonia are in aceasta privinta cerinte extrem de exigente.

Sistemul Stirling a fost prezentat pana acum ca un compromis in privinta puterii si a zgomotului emis intre motoarele diesel cu circuit inchis si pilele de combustie, cea mai buna alternativa AIP atunci cand cerinta principala este autonomia maxima. Tehnologia de constructie a fost furnizata de Kockums (recent achizitionati de Saab), Suedia fiind cel de-al doilea utilizator din acest moment al sistemului AIP Stirling.

Continuare…

Sursa: DpA

Pasaj preluat dintr-un comunicat al Departamentului pentru Armamente referitor la vizita Secretarului de Stat pentru industria de aparare al Turciei in Romania:

“Generalul maior ing. Cătălin-Adrian Moraru a prezentat, pe scurt, domeniile de responsabilitate şi structura Departamentului pentru armamente şi a propus ca teme de interes cooperarea în domeniul sistemelor de apărare antiaeriană şi a fabricării avioanelor fără pilot. Totodată, a reiterat subiectele de interes dezvoltate cu ocazia ultimei întâlniri româno-turce pe tema cooperării industriale în domeniul apărării, din 25-28 septembrie 2013…”

Intregul comunicat poate fi citit aici.

Daca e sa incepem cu sfarsitul, unul din subiectele de interes ale intalnirii precedente a fost posibilitatea ca intretinerea avioanelor F-16 cumparate din Portugalia sa fie facuta in Turcia. Interes major reafirmat din partea romana.

Continuare…