TehnoMil

Competitorii JSF – Sursa: aee.odu.edu

Pe vremea cand Boeing construia avioane de pasageri, de transport si bombardiere multi-motoare dar nu gasea solutia de intrare pe piata avioanelor de vanatoare, colosul Lockheed Martin era concurat de trei firme care incercau sa compenseze diferenta de marime prin proiecte mai radicale si mai riscante: Northrop, Grumman si McDonnell Douglas.

Grumman se confunda practic cu istoria aviatiei navale americane, emblematica fiind seria “felinelor” inceputa in timpul razboiului mondial cu F4F Wildcat si terminata cu poate cel mai faimos membru al sau, F-14 Tomcat.

Northrop era cunoscuta mai mult pentru proiectele sale experimentale, cu aerodinamica radicala, “semnatura” biroului de proiectare fiind aripa zburatoare, concept urmarit cu incapatanare din anii ’30 pana la obtinerea succesului in anii ’80, cu B-2 Spirit. Atunci cand nu erau ocupati cu testarea aripilor zburatoare aveau si proiecte mai practice si de mare succes cum ar fi F-5 sau F-18.

In final McDonnell Douglas, cu un portofoliu echilibrat din care faceau parte avioane de transport, civile si militare, elicoptere si aparate de lupta cum ar fi F-4 Phantom si F-15 Eagle.

Continuare…

Racheta anti-balistica Sprint a avut o viata operationala foarte scurta pe la mijlocul anilor ’70 dar a demonstrat niste performante uimitoare, greu de depasit pana in ziua de azi: atingea viteza maxima Mach 10 in 5 secunde de la lansare.

Conceptul OTRAG – Sursa: Wikimedia.org

Se zice ca solutiile simple sint si cele mai bune.

Eterna speranta a tehnologiei lansatoarelor spatiale, rachetele hibride se lovesc de dificultati serioase in momentul in care se cere scalarea lor pana la dimensiuni care sa permita lansari (sub)orbitale cu sarcini utilizabile in practica.

Putinele reusite de genul SpaceShipOne readuc in atentie tehnologia dar si subliniaza problemele pe care le intampina rachetele hibride cu lansare de la sol.

Poate cea mai veche solutie la problema tractiunii scazute a motoarelor racheta a fost sa se asambleze un manunchi de astfel de motoare, avantajul evident fiind cresterea tractiunii totale iar dezavantajele fiind controlul mai dificil si greutatea crescuta. In cele mai multe proiecte, motoarele impart aceleasi rezervoare de combustibil, in ideea de a tine totusi greutatea sub control insa dusa la extrem ideea poate lua forma unui manunchi de motoare, fiecare cu propriile rezervoare de combustibil.

Simplificarea constructiei ar duce la un cost mai scazut al lansatorului insa atrage o crestere a greutatii iar problema controlului variatiei de tractiune intre motoarele aprinse in acelasi timp se mentine insa nu e de nerezolvat tehnic.

Cel mai faimos exemplu al unui asemenea lansator a fost OTRAG, o racheta propulsata cu combustibil lichid compusa dintr-un manunchi de elemente identice, fiecare incorporand rezervoarele si motorul racheta. Proiectul s-a desfasurat in ultima parte a anilor ’70 si a fost anulat la presiuni politice la inceputul anilor ’80. Desi nu a fost construit nici un lansator orbital, in scurta perioada de timp cat s-a aflat in teste OTRAG a demonstrat totusi fezabilitatea conceptului.

Continuare…

ItPsv 90: Marconi Marksman pe T-55AM – Sursa: Wikipedia

Tunuri antiaeriene de 35mm Oerlikon, turela Marconi Marksman, sasiu T-55AM de provenienta poloneza: ItPsv 90 in serviciul Finlandei.

Greu de gasit o combinatie mai eterogena dar se pare ca a functionat (oarecum).

Marksman a fost o turela SPAAG proiectata de firma britanica Marconi,  folosind un radar de cercetare si control al tirului al aceleiasi firme si doua tunuri de 35mm de provenienta elvetiana, Oerlikon Contraves similare cu cele montate pe Gepard.  Constructia cutiei blindate a fost facuta de Vickers.

Ceea ce Marksman nu a avut a fost un sasiu dedicat, fiind destinata a fi montata pe caroseriile tancurilor deja existente.

Odata cu sfarsitul Razboiului Rece potentialii clienti au disparut odata cu amenintarea aviatiei sovietice asa ca a urmat o perioada in care sistemul a fost propus cam in toate variantele posibile: Centurion, Chieftain, Challenger 1, M48, Leo 1, Type 59.

Continuare…

SAAR S-72 – Sursa: Israel Shipyards

Despre interesul aratat de Israel Shipyards pentru Santierul Naval Militar Mangalia am mai amintit in treacat aici.

Ramane de elucidat motivatia israelienilor pentru cumpararea unui santier naval romanesc falimentar si ce planuri ar putea avea pentru el.

Ca o scurta introducere, Israel Shipyards este constructorul navelor lansatoare de rachete din seria SAAR 4 si 4.5 si a navelor rapide de patrulare Shaldag, acestea din urma fiind cumparate si de Romania.

Ultima versiune din seria SAAR, clasa 5, a fost construita insa in SUA dupa proiect israelian, motivul externalizarii constructiei fiind ajutorul financiar acordat de americani Israelului care este conditionat de fabricarea echipamentelor militare in SUA precum si dimensiunile navelor, care depaseau capacitatea santierelor navale din Israel. Desi au dimensiunile unor corvete, in modul deja obisnuit pentru Israel, au fost dotate cu sisteme de armament echivalente cu cele ale unor fregate, fiind unele dintre cele mai puternic inarmate corvete din lume.

Recent s-a pus problema inlocuirii atat a corvetelor SAAR 5 (construite intre anii 1993 si 1994) cat si a navelor lansatoare de rachete SAAR 4.5 (construite intre 1981 si 2003).

Continuare…

CV9035NL – Sursa: defensie.nl

… Olanda ar fi devenit talciocul european al blindatelor, facand o concurenta acerba Germaniei.

Dupa ce a renuntat la tancuri in 2011, Olanda se pregateste sa mai faca un pas radical: desi au fost cumparate  in 2008, se va renunta si la o parte din IFV-urile CV90 (varianta adaptata cerintelor olandeze are indicativul CV9035NL).

Numarul de CV90 care vor fi scoase la vanzare este de 44 din cele 192 cumparate initial. Odata cu ele vor fi vandute si un numar de vehicule antitanc KMW Fennek.

Este doar ultimul episod dintr-un lung sir de “luari de sange” aplicate fortelor armate olandeze: in anii ’90 au transferat in jur de 100 de tancuri Leopard 2A4 Austriei, in 2007 au vandut Canadei 20 de Leo 2A6 si 80 de 2A4 iar in 2008 au scapat de inca 37 de 2A6 abia modernizate, care au fost cumparate de Portugalia.

Continuare…

Lansarea primei rachete SM-3 din cadrul FTM-21 – Sursa: mda.mil

Pe data de 18 Septembrie s-a desfasurat un nou test al rachetelor anti-racheta SM-3 Block IB. FTM-21 sau Flight Test-Standard Missile-21, organizat de Missile Defense Agency si US Navy, a constat din interceptia unei tinte balistice de catre doua rachete SM-3 lansate de la bordul crucisatorului  USS Lake Erie.

Ce este special la acest test, este ca a fost pentru prima data cand s-au lansat doua rachete spre aceeasi tinta, procedura standard ce are menirea de a asigura o probabilitatea mai mare de distrugere a rachetei inamice. In plus, momentul lansarii si traiectoria tintei nu au fost cunoscute dinainte, pentru a da un plus de realism testului.

Tinta a fost distrusa de prima racheta interceptoare, cea de-a doua zburand prin norul de fragmente rezultat de coliziune.

A fost cel de-al 4-lea test consecutiv reusit pentru SM-3 si al 27-lea dintr-un total de 33 de incercari.

Trebuie amintit ca SM-3 Block IB este destinata a dota baza Aegis Ahore de la Deveselu, incepand cu 2015, deci lucrurile par sa mearga conform planului.

Filmul testului poate fi vazut mai jos.

Continuare…

Baletul unei P-800 Oniks in greutate de 3 tone.

IAI Kfir – Sursa: defense-aerospace.com

Pentru ca au ramas cu Kfir-urile nevandute, IAI preda o adevarata lectie de marketing intr-un articol publicat in IAF Magazine in care sint insirate calitatile exceptionale ale ultimei versiuni a venerabilului avion, acum retras din serviciul IAF.

Titlul cu litere mari este “Nou, complet nou“, evident referindu-se la echipamentele de bord, mai jos fiind precizat cu litere mai mici ca structura este doar inspectata pentru diferite fisuri inainte de a se monta noile echipamente. Si nici un cuvant despre motoare, care sint probabil reconditionate.

Parca am mai auzit ceva asemanator pe undeva…

Din punct de vedere tehnic se scot in evidenta  caracteristicile noilor radare AESA si a sistemelor de legatura de date. Ca punct forte comercial este amintit interesul unor state europene membre NATO pentru aceasta configuratie, cu referire probabil la Bulgaria. Din nou ei, cei mai des amintiti cumparatori virtuali de avioane din lume.

Continuare…

“Leo” 2A4 polonez – Sursa: armyrecognition.com

…Polonia ar putea cumpara inca un lot de tancuri Leopard 2 din rezerva armatei germane. Noul lot ar fi compus din 105 de bucati 2A5 si 11 bucati 2A4 care s-ar adauga celor 128 de 2A4 detinute deja de Polonia.

Miscarea vine ca urmare a intentiei Germaniei de a retine in serviciu doar tancuri la standardul 2A6, urmarea fiind disponibilizarea unui parc important de blindate la preturi atractive.

Partea mai putin buna este ca fiind uzate, tancurile nu vor veni insotite de nici un fel de cooperare industriala. Pentru utilizatorul final, Ministerul Apararii, acest fapt pare sa conteze mai putin decat pretul tranzactiei.

Spre deosebire de Romania insa, in Polonia industria locala de aparare are o voce cu influenta in Parlament si nu se teme sa o foloseasca cand isi vede interesele amenintate.
Astfel, actualul lider al sindicatelor din industria de aparare si fostul sef al comisiei parlamentare de aparare, Stanislaw Janas, se declara impotriva achizitiei deoarece asta ar periclita dezvoltarea unei noi generatii de tancuri poloneze.

Iarasi spre deosebire de Romania, Polonia are un proiect real si un sector de cercetare-dezvoltare in care investeste si pe care trebuie sa-l apere.

Continuare…