TehnoMil

Cu mult timp in urma – Sursa: ticomarchive.com

Sa se deie domne’ cate o grupa de cercetare radio la fiecare, sa ajunga la toti.

Tendinta de “infiltrare” a capacitatilor de cercetare specializata pana la nivelele organizatorice inferioare se poate observa cel mai bine in domeniul IMINT, unde  microUAV-urile au fost adoptate mai intai de SOF si mai apoi au aparut si in dotarea plutoanelor de infanterie.

Domeniul SIGINT pare sa urmeze acelasi model insa ceva mai discret. Imaginea traditionala a cercetarii EW/SIGINT/COMINT era a unor statii plasate pe camioane sau autospeciale undeva la cativa kilometri de linia de contact, culegand informatii legate de situatia la nivel tactic.

Nu toate comunicatiile pot fi localizate si interceptate de la o asemenea distanta iar utilitatea lor poate fi mai imediata decat real-time-ul asigurat la nivel tactic. Destul de evident, pentru a intercepta comunicatiile radio pe distante scurte este necesar ca si receptorul EW sa se afle in proximitatea surselor adica in dispozitivul inamic.

Au aparut deci structuri SIGINT de dimensiunea unui pluton sau chiar a unei grupe, ramanand de dezbatut daca respectivele structuri se pot incadra la SOF sau cercetare.

Continuare…

Trecutul si viitorul aviatiei daneze – Sursa: pinterest.com

Cel mai “atacat” program aero din toate timpurile pare de neoprit, acumuland incet dar sigur comanda dupa comanda. Danemarca a hotarat sa cumpere 27 de F-35 pentru o suma de circa USD3bil, confirmand practic costul de aproximativ USD110mil pe aparat vehiculat si pana acum. Doar pentru comparatie,  pretul unui singur F-35 ar fi similar cu suma platita de Romania pentru achizitia celor 12 F-16.

Vestea in sine nu e chiar o surpriza, avand in vedere ca Danemarca e unul din partenerii programului si beneficiile industriale sint importante.

Mai interesante ar fi detaliile evaluarii facute de danezi, facute deja publice pe breakingdefense.com. Pentru inceput, trebuie spus ca finalistii au fost, in afara de F-35, Eurofighter si Super Hornet deci primul aspect notabil ar fi lipsa Gripen si Rafale.

Continuare…

M23b, licenta Messerschmitt – Sursa: richard.ferriere.free.fr

Pare ciudat pentru situatia care dureaza parca dintotdeauna dar a exista o foarte scurta perioada cand rolurile s-au inversat. Nu e putin lucru sa-l angajezi pe Willy Messerschmitt sa-ti proiecteze avioane.

Totusi la inceputul anilor ’30, pana cand sa prinda avant programul de inarmare al lui Hitler, situatia financiara a birourilor de proiectare germane era atat de proasta, adica falimentara, inca sa accepte sa lucreze pe “nasturii” cu care ii putea plati romanii – care nici ei nu o duceau stralucit in mijlocul crizei economice mondiale.

Pana la a filozofa doct ca “nici o munca nu-i rusinoasa” trebuie stabilit de la inceput ca situatia  a fost considerata intolerabila de catre autoritatile germane care ar fi trimis chiar Gestapo-ul sa-i faca o vizita celebrului proiectant. Vina lui? In incercarea de a-si salva compania, ar fi incheiat cu ICAR Bucuresti un contract pentru proiectarea unor noi modele de avioane. Chiar daca ar fi doar o legenda, povestea ilustreaza totusi perfect atitudinea din epoca fata de “mezalianta” si nu ar fi surprinzator sa fie adevarata.

Continuare…

United 40 – Sursa: janes.com

Sau how the mighty have fallen.

Refuzati de israelieni si nesiguri de alternativa franceza – jocul la mai multe porti al galilor ii baga pe toti in ceata – rusii trebuie sa se reorienteze spre un furnizor surpriza in domeniul UAV-urilor MALE: …Emiratele Unite.

Pe scurt: Rusia testeaza UAV-urile United 40 produse de o companie cu sediul in Abu Dhabi, Adcom Systems. Asa zice Jane’s.

Recapituland pe indelete cele trei noi mistere ale lumii:
1. Emiratii emiratezii emiratinezii arabii din Emirate produc UAV-uri MALE?
2. Rusia, cu o traditie aviatica de la pasopt, le testeaza adica le gaseste, cel putin din brosuri, superioare ofertei interne. E o gluma? Si daca da, cine rade de cine?
3. Visul excelentei tehnologice arabe e superb dar sa revenim la realitate: cine e in spatele Adcom?

Pentru a pune lucrurile intr-un context, inca de la primul zbor al United 40, in 2013, Rusia a vrut sa le cumpere, testarea si intrarea in dotare fiind amanate dar acum lucrurile parca incep sa se miste.

Continuare…

Multi-Mission Combat Ship – Sursa: Lockheed Martin

Sau mostenirea LCS e sub asediu.

La inceput totul era simplu, Lockheed Martin planuia sa ofere o intreaga familie de nave, de dimensiunea unor corvete si fregate bazate pe proiectul LCS Freedom, o nava de 115 de metri lungime si deplasament de 3.500 de tone.

Cam asa era descrisa familia MCS (Multi-mission Combat Ship) in 2014: “As a fast, highly-maneuverable, shallow draft vessel that can execute missions in the open seas and coastal waters, the MCS provides a hull structure that suits many partner navy requirements. Current interest in the hull lengths range from 90 meters to 118 meters and displacement ranges from 1,600 tons to 3,600 tons. The ship’s hull form is proven from 67 meters to 150 meters at various displacements.”

De atunci a avut loc o schimbare foarte subtila, aproape imperceptibila: “Built on Lockheed Martin’s expertise with the US Navy’s littoral shipbuilding program, MCS is a next generation surface combatant that delivers maximum firepower tailored to partner navies’ requirements. There is current interest in hull lengths from 85 meters to 118 meters; the hull is proved from 67 meters to 150 meters at various displacements.”

Continuare…

Warmate – Sursa: WB Electronics

Polonezii mai revolutioneaza putin.

WB Electronics curteaza armata poloneza, propunand Warmate, o drona kamikaze.

Cu o greutate de 4kg, lansare dintr-o catapulta pneumatica, o raza de actiune de 10km LOS si o autonomie de 30 de minute, Warmate pare un mini/micro-UAV tipic.

Asta pana cand se ajunge la incarcatura utila, conceputa in trei variante interschimbabile rapid, inaintea misiunii: EO+IR de observare, EO+HEAT impotriva tintelor blindate si EO+HE impotriva tintelor neprotejate.

Continuare…

Nu trage dom’ Fritz, sint eu, Jean de la Vichy – Sursa: aviastar.org

Un fragment din lucrarea “INGINERII DE AVIAŢIE DE LA I.A.R. BRAȘOV“, din capitolul dedicat lui Radu Emil Mărdărescu:

“Cele mai însemnate realizări ale sale au fost: motorul prototip IAR-1500 și motorul prototip IAR-7 M, amândouă cu performante deosebite. În 1938 a propus proiectarea unui motor de 14 cilindri în stea dublă, de 1.500 CP, răcit cu aer. S-a format un comitet de analiză a principalelor soluții constructive.
Astfel, s-au făcut probe de 500 de ore pe un monocilindru pentru verificarea arderii și a pistoanelor, iar compresorul a fost încercat pe bancul de probe 1.000 de ore. Proiectul acestui motor a fost înaintat Ministerului Aerului și Marinei, care nu a aprobat suma de 4.000.000 lei pentru realizarea prototipului. Uzina Gnôme-Rhône, aflând de proiect, l-a cerut în baza conventiei de licență. Uzina franceză a produs motorul, pe care l-a livrat apoi germanilor, ce ocupaseră între timp Franța. Cu aceste motoare, germanii au echipat avioanele de vânătoare FockeWulf 190 D9 și avionul de transport Gigant (echipat cu șase asemenea motoare).”

Este evident vorba despre celebrul IAR-1500, motorul ce ar fi trebuit sa inlocuiasca K14 de 1.025CP al IAR-80. Istoria sa reala, documentata, este invaluita in mister asa ca e loc de imaginatie. In povestea de mai sus apar toate miturile fundamentale ale baladei: romanul genial, stapanirea haina si strainii hrapareti. Mandrie, frustrare, revolta, dezamagire, jale toate sentimentele pe care se poate construi un hit in topul baladelor.

Exista insa niste probleme, chiar trecand peste contradictia evidenta intre “…realizări ale sale au fost: motorul prototip IAR-1500…” si “…nu a aprobat suma de 4.000.000 lei pentru realizarea prototipului“.
Continuare…

PARM-1 DM12 – Sursa: Wikipedia.org

Alternativa germana la Assault Breaker. Confruntati cu aceeasi problema a superioritatii numerice a tancurilor URSS, germanii au ales o solutie diferita fata de americani dar la fel de “inteligenta”: mina off-route.

O incrucisare dintre un Claymore pe steroizi si un lansator de grenade, PARM-1 DM12 lanseaza o incarcatura cumulativa de 1,26kg (doar greutatea materialului exploziv) la o distanta maxima de 40 de metri. Mina este montata pe un trepied orientabil si este actionata de la distanta prin telecomanda sau prin intermediul unui senzor de presiune foarte ingenios, compus dintr-un cablu de fibra optica desfasurat pe directia de tragere. Trecerea unui vehicul peste cablu duce la ruperea lui si la lansarea grenadei. Bateria asigura functionarea minei timp de 40 de zile.

Continuare…

Inceputul a fost la fel – Sursa: technet.idnes.cz

Dezvoltarea industriei de armament cehoslovace a fost incetinita serios odata cu ocupatia germana, comparativ cu anii interbelici dar cehii au reusit sa scoata cateva proiecte la fel de reusite, printre care si un tun antiaerian pentru submarinele germane, in calibrul 30mm, cunoscut ca Br 300 produs intr-un numar foarte redus.

Varianta terestra Br 303 a avut mai mult noroc dupa razboi, cand cehoslovacii s-au gandit sa o foloseasca pentru dotarea propriei armate intr-o forma modificata, ca tun binat.

A fost adoptat ca PLDvK Model 53, cu principala misiune de asigurare a protectiei unitatilor mecanizate ale fortelor terestre iar in rol secundar urmand sa protejeze obiective fixe.

Continuare…

Slovacia a castigat cyber-exercitiul anual NATO, gazduit de Centrul de Excelenta (Cooperative Cyber Defence Centre of Excellence) situat in Tallinn, Estonia.

Lista echipelor castigatoare la diversele categorii poate fi vazuta aici.

“NATO won’t be fooled by little green bytes“, Sorin Ducaru dixit. Oricat de importanta ar fi partea tehnica, in “noua realitate” e la fel de important de inteles aspectul legal al razboiului cibernetic si un pas mic este “Tallinn Manual on the International Law Applied to Cyber Warfare”. Pentru cei ce vor sa citeasca mai mult pe tema asta, o lista (subiectiva) a celor mai bune lucrari din 2016 poate fi gasita aici.

Continuare…