TehnoMil

Versiunea optimist-civila:

Si cea realist-militara: in pregatirea misiunilor SR-71 ce urmau sa fie efectuate in spatiul aerian sovietic, americanii trebuiau sa ia in calcul existenta radarelor de cercetare cu raza lunga P-14 Tall King. Descoperirea coordonatelor amplasamentelor era vitala pentru planificarea zborurilor. Se nastea proiectul “Flower Garden”, care avea ca obiectiv folosirea ecourilor radar reflectate de suprafata Lunii pentru calcularea pozitiei sursei, respectiv a radarelor Tall King.

Pentru colectarea datelor a fost nevoie sa se astepte ca astrele sa se alinieze, la propriu: fiecare radar, pe rand, trebuia sa ajunga in pozitia necesara pentru ca emisia sa fie reflectata de Luna spre receptorul ELINT amplasat in SUA.

Un fel de zodiac in care o zi nefasta insemna doborarea unui SR-71.

BN-2 G-FANS – Sursa: Steve Fitzgerald via wikimedia.org

Sau urmasul lui Coanda 1910.

In incercarea de a reduce zgomotul generat de propulsoarele conventionale ale BN-2, la sfarsitul anilor ’70 a fost realizat un prototip dotat cu ventilatoare/elici carenate furnizate de cunoscutul producator britanic Dowty Rotol (acum GE).

Mai multe imagini cu prototipul inmatriculat G-FANS pot fi vazute aici.

Experimentul a reusit in sensul ca zgomotul a fost redus insa performantele au fost penalizate de greutatea aditionala, aparatul fiind re-convertit in anii ’80 la propulsoarele cu elice originale.

Ramane o confirmare practica a teoriei conform careia, daca ar fi avut un motor suficient de puternic, Coanda 1910 ar fi fost capabil sa zboare.

Din pacate, lansarea inaugurala a Super Strypi a fost un esec.  Super Strypi este unul din lansatoarele de minisateliti care are ca obiectiv scaderea pretului lansarilor. Spre desosebire de majoritatea concurentilor sai, Super Strypi nu apeleaza la motoare racheta hibride sau metode de lansare exotice ci este un proiect “simplu”, derivat din cel al  rachetelor meteorologice, propulsat de motoare cu combustibil solid clasic.

Tehnologia cunoscuta, apreciata ca avand un risc mai scazut, constructia simplificata si metodele moderne de fabricatie ar fi atuurile Super Strypi.

Lansare a unei rachete Yakhont de pe o fregata indoneziana din clasa Van Speijk – Sursa: jakartagreater.com

Nu e o imagine photosop-ata, ci lansarea reala a unei rachete supersonice de croaziera Yakhont (P-800 Oniks), de fabricatie ruseasca, de pe o fregata indoneziana modernizata.

Partea incredibila e modul in care cei aproape 9 metri ai rachetei in canistra de lansare au incaput in suprastructura evident prea scunda.

In imaginea alaturata se pot vedea clar lansatoarele si suprastructura din jurul hangarului care, in comparatie cu lungimea rachetei, nu e suficient de incapatoare.

E clar ca indonezienii au trebuit sa bage flexul si aparatul de taiat la nivelul puntii, pentru a face mai mult loc pe micile fregate din clasa Van Speijk , cumparate de la olandezi la mana a doua.

Continuare…

K-SAAM, ADEX 2015 – Sursa: janes.com

Se aglomereaza piata rachetelor navale cu raza medie/scurta, un concurent asiatic fiind pe cale sa-si faca aparitia: K-SAAM.

Programul Korean Surface-to-Air Anti-Missile (K-SAAM) este avansat in faza testelor, a anuntat producatorul LIG Nex1 (parte a grupului LG) la ADEX 2015. (Sursa: Jane’s)

Testele au inceput in 2013, la doar 2 ani de la debutul programului si se asteapta sa fie finalizate pana la sfarsitul lui 2016 cand ar urma sa fie incheiat un prim contract cu Marina sud-coreeana, urmand sa intre in dotare incepand cu 2018.

K-SAAM e destinat sa inlocuiasca CIWS-ul SeaRAM pe distrugatoarele si fregatele sud-coreene, o miscare de aliniere intr-o tendinta deocamdata timida, aceea de adoptare a rachetelor navale cu raza de actiune din ce in ce mai mare in locul CIWS-urilor care pareau a fi la un moment dat indispensabile.

Avantajul decisiv al K-SAAM fata de sistemele existente la aceasta data este sistemul de ghidare, care foloseste doi senzori: unul IR formator de imagine si unul RF activ. Arhitectura e similara cu cea folosita la unele versiuni ale rachetelor Standard, care aveau insa un senzor principal SARH. La fel, SeaRAM foloseste doar un senzor RF de tip interferometru pasiv, pe langa cel IR.

Continuare…

ELM-2288 – Sursa: IAI/ELTA via armadninoviny.cz

Israelienii se bazeaza in continuare pe procedeul cunoscut, transferul de tehnologie, pentru a-si face loc pe o piata a radarelor sufocata de marii producatori americani si europeni. Ultima bresa: Cehia.

Israelienii ii curteaza pe cehi de mai mult timp, de cand se auzea de intentia acestora din urma de a se dota cu un nou tip de radar cu raza medie, produs local de Retia. Noua statie radar ar fi urmat sa fie oferita si celorlalte state din Grupul de la Visegrad insa intelegerea nu s-a concretizat. IAI a intrat pe fir si a semnat un acord cu Retia prin care cele doua firme vor face o oferta comuna guvernului ceh, pentru achizitia de radare israeliene AD-STAR ELM-2288MR, produse in cooperare prin transfer de tehnologie. Desi nu sint singurii ofertanti, argumentul productiei locale poate inclina serios balanta in favoarea ELM-2288MR, cel putin asa ar indica semnalele oficiale.

Continuare…

Sursa: americanspecialops.com

Un articol din 2013 ce trata viitorul USMC dar care prin implicatii atingea subiectul restructurarii celorlalte forte, a atras o dezbatere foarte interesanta, mai ales prin faptul ca ideile pe baza carora a fost conceput par a castiga aderenti si in alte parti.

Articolul intitulat Can the Marines Survive? scris de Lt. Col. Lloyd Freeman fost publicat de ForeignPolicy.com, unde poate fi citit in intregime; mai jos sint doar cateva fragmente, mai mult sau mai putin esentiale:

“Our surveillance capabilities allow us to sense everything on the battlefield. Any sizable vehicle formation, or single vehicle for that matter, can be destroyed with the click of a button half a world away. On today’s battlefield, movement means death.”

“The Marines are a door-kicking service, designed to breach enemy territory and establish an entry point for the Army’s strategic land capability. But the U.S. military’s development of unmanned aircraft, combined with stealth technology and unmatched ISR capability, makes it almost impossible for an enemy today to significantly impede the landing of U.S. forces on a beach or at a port. Forcible entry no longer requires landing forces — it takes precision strikes, coordinated by special operations forces as needed.”

Continuare…

Prototipul Tay 1-11, remotorizare executata de Dee Howard, Farnborough 1990 – Sursa: Andrew Thomas via Wikimedia.org

Sau inca un episod din serialul nema motor, nema putirinta.

Se stie istoria trista a productiei in Romania, sub licenta britanica, a BAC-ului 1-11. Abandonarea liniei de productie cu celule in curs de fabricatie vorbeste de la sine despre un program-fanion al esecului industriei aerospatiale din Romania.

Dar povestea se putea termina si intr-un alt mod. Intr-un univers alternativ, intentia declarata de a inlocui motoarele Spey, prea zgomotoase pentru noile norme de mediu cu Tay, care pe langa rezolvarea problemelor de zgomot promiteau un consum mai mic deci o crestere a autonomiei dar si o intretinere mai ieftina, s-ar fi dus pana la capat.

Continuare…

Una din cauzele performantelor dezastruoase soldate cu infrangerea Armatei romane in cel de-al Doilea Razboi Mondial a fost lipsa unui tanc autohton, cantitatile necesare neputand fi asigurate din import.

Motivele invocate pentru incapacitatea industriei locale de a produce tancuri, nici in timpul dar nici inainte de inceputul Razboiului, cand situatia economica era mai buna, tin de lipsa componentelor principale, cum ar fi blindajul, tunul sau motorul, pe langa echipamentele secundare cum ar fi aparatele de ochire sau cele radio.

Daca in privinta blindajului scuza are o baza oarecum reala, chiar si pentru conversiile in autotunuri ale tancurilor depasite fiind folosite table de blindaj de productie straina, de captura, nu la fel sta situatia in ceea ce priveste restul componentelor. Cel putin in privinta tunurilor, industria a reusit sa produca modele relativ echivalente celor straine, la momentul respectiv: Schneider 47mm in 1939 si Resita 75mm, in 1943.

In privinta motoarelor, Romania producea sub licenta o serie de modele destinate aviatiei, de origine Gnome-Rhone din familia 7K, 9K, 14K, cu performante nu cu mult mai slabe decat cele straine, daca ar fi sa luam ca referinta un motor asemanator, de cilindree mai redusa, Wright R975.

Model	Gnome-Rhone (IAR) 7K	Wright R975
Configuratie	Radial, 7 clindri, racit cu aer	Radial, 9 clindri, racit cu aer
Putere (CP)	350	300-400
Cilindree(L)	19	16
Alezaj(mm)	146	127
Cursa(mm)	165	140
Diametru(mm)	1,235	1,143
Greutate(kg)	270	300

Care e legatura dintre motoarele aero si cele pentru tancuri? Exact Wright R975, care in versiunile R-975E-C2/C1/C4, produse in licenta de Continental, a echipat o serie intreaga de tancuri si autotunuri americane pe durata razboiului: M2, M3 Lee, M4 Sherman, M18 Hellcat si M7 Priest.

Continuare…