Oportunitati, episodul 14

ELM-2288 - Sursa: IAI/ELTA via armadninoviny.cz

ELM-2288 – Sursa: IAI/ELTA via armadninoviny.cz

Israelienii se bazeaza in continuare pe procedeul cunoscut, transferul de tehnologie, pentru a-si face loc pe o piata a radarelor sufocata de marii producatori americani si europeni. Ultima bresa: Cehia.

Israelienii ii curteaza pe cehi de mai mult timp, de cand se auzea de intentia acestora din urma de a se dota cu un nou tip de radar cu raza medie, produs local de Retia. Noua statie radar ar fi urmat sa fie oferita si celorlalte state din Grupul de la Visegrad insa intelegerea nu s-a concretizat. IAI a intrat pe fir si a semnat un acord cu Retia prin care cele doua firme vor face o oferta comuna guvernului ceh, pentru achizitia de radare israeliene AD-STAR ELM-2288MR, produse in cooperare prin transfer de tehnologie. Desi nu sint singurii ofertanti, argumentul productiei locale poate inclina serios balanta in favoarea ELM-2288MR, cel putin asa ar indica semnalele oficiale.

Mai nou israelienii incearca sa pozitioneze si radarul ELM-2084 MMR, cunoscut pentru faptul ca, intr-o versiune a sa, este senzorul faimosului Iron Dome, un prim pas spre o potentiala achizitie a sistemului C-RAM de catre cehi. Si din nou e vorba de promisiunea productiei locale, in cooperare cu aceeasi Retia.

ELM-2084 MMR - Sursa: IAI via defense-update.com

ELM-2084 MMR – Sursa: IAI via defense-update.com

 

Tactica e aplicata si in cazul Canadei, deschiderea fiind reprezentata de castigarea competitiei pentru furnizarea a 10 radare ELM-2084 MMR, la un pret total initial de EUR95mil. Si in cazul asta a fost vorba de o cooperare, cu Rheinmetall Canada, intelegerea incluzand deja nelipsitul transfer tehnologic.

ELM-2084 este si radarul folosit de sistemele anti-aeriene cu raza medie Spyder-MR, sistemul cu raza scurta Spyder-SR avand in compunere mai ieftinul ELM-2106 ATAR. In portofoliul Elta mai intra si ELM-2026B, cu raza foarte scurta si noul radar cu raza lunga ULTRA-C in banda UHF (similar radarele rusesti Nebo-M) asa ca israelienii pot concura acum pe orice segment de pe piata radarelor terestre.

 

Both comments and pings are currently closed.

18 Responses to “Oportunitati, episodul 14”

  1. Ilie says:

    Radarul celor de la Visegrad (din care Polonia s-a retras)nu urma a fii fabricat de catre Retia. Ei se ocupau numai cu integrarea lor. In proiect se vorbea de AESA, tehnologie pe care nici Cehia nici Polonia nu o detin. Probabil de aici ruptura (cine sa se ocupe de module).

    • admin says:

      Polonia lucreaza la proiectarea unor module AESA, are deja rezultate experimentale (link).

      Cat despre proiectul cehesc MADR ReUNION (RL-3DM), nu se vorbea de AESA ci de un PESA (link). Tot acolo e si lista partenerilor din proiect, sint doar firme cehesti si slovace.

      Nu stiu daca initial a fost vorba de un AESA si planurile au fost schimbate dar nu ar fi avut sens o asemenea discutie atat timp cat nici unul dintre parteneri nu avea experienta in domeniu.

  2. Cezar says:

    Noi pe partea de fabricatie de radare cum mai astam azi? Este interesant cum ‘bubuiala’ cu care romanii au inceput colaborarea cu israelienii in domeniul militar s-a soldat cu o mare desumflare pe parcursul anilor. Nu stiu daca experienta Georgiei din scurtul razboi cu Rusia a avut de a face cu acesta decizie, dar se pare ca Romania nu mai agreaza colaborarile cu evreii. Cel putin asta la prima vedere. Nu mai stiu niciun program militar major romano-israelian in acest moment. Pare ca a devenit istorie! 🙂

    • admin says:

      Asta si pentru ca nu mai exista nici un program militar major romanesc. Cu sau fara israelieni.

      La capitolul “si altele”, Romania a mai cumparat din Israel echipament ECM pentru aeronave.

      Cat despre radare, fabricatia in serie nici nu a exista vreodata asa ca Romania sta exact la fel, invizibila pe harta producatorilor. Ceva cercetare, mai mult teoretica sau componente pentru altii, in rest nimic.

    • Dan Banan says:

      C-130 a fost modernizat cu Elbit relativ recent.

    • admin says:

      Mersi pentru link.

      In alta ordine de idei, ma omoara asta cu “ar putea lucra”. Si IVECO si KMW si Lockheed Martin si Raytheon ar putea lucra pentru Armata Romana. Doar ca nu lucreaza; teoria e frumoasa insa practica ne omoara. Dotarea Armatei a ajuns varianta militara a lui “il vrei la Steaua?”.

      Pista italiana se vehiculeaza de cativa ani, deja, insa si ei vin pentru profit, nu pentru vorbe. Deci cineva trebuie sa puna banul jos. Adica ce lipseste din propozitia “ar putea lucra pentru Armata Romana daca…”

      • Cezar says:

        Pai si cei de la general dynamics de ce au mai poposit pe plaiurile noastre mioritice? Nu cumva astia joaca la doua sau mai multe capete? sa vada cine sare primul cu spaga sau arunca pe masa niste conditii mai avantajoase? Cat despre KMW si proiectul nou de tanc, dupa vizita la Bucuresti si anuntarea proiectului in lucru la UMB, sunt implicati sau nu in afacerea asta? Stie careva ceva?

        • admin says:

          Nu stim daca au venit pentru acelasi proiect, pentru selectia de oferte sau pentru proiecte diferite.

      • stelian says:

        “ar putea lucra pt. armata romana” suna cam cocalaresc formularea :)) Se simt si romanii puternici, lucreaza cineva pt. ei, samd.
        Asta e economia de piata, daca primeste bani, LockMart lucreaza si pt. Regele Cioaba&Imparatul Iulian. E pe bani, nu pe mandrie. De alde Iveco sau Alenia nu mai spun.
        Cu “programul major romanesc” e cam complicat pt. ca RoArmy trece printr-o schimbare masiva de paradigma. As zice ca varianta asta cu achizitia cu tzaraita de mai multe produse are avantajele ei pt. “scolarizare”. Modernizarea a 110 de MiG-21 doar pt. ca dupa cativa ani jumatate sa fie trase pe dreapta pt. ca si-au dat seama ca de fapt le trebuie doar 48 avioane sau turelele pt. Jderi achizitionate si puse la pastrare sunt edificatoare in sensul asta. Bine ca nu s-a materializat duma aia cu 100 de Cobre ca am fi avut astazi aproape tot atatea “regine” prin hangare si un gauroi si mai mare in buget. Intr-un fel e bine c-au achizitionat doar 2-3 duzini de Piranii, le cunosc si afla cu ocazia asta ca nu-s rupte din Soare si nu tot ce zboara se mananca. O organizatie care a zburat in ultimii 20 de ani doar MiG-21 nu cred ca poate diferentia intre F-16/Eurofighter/Gripen/F-18/Rafale/samd/samd. Marketingul suna bestial la toti dar se pot lua tzepe majore. Vbim de angajarea bugetului si a fortelor armate pe viitorii 35-30 de ani. Normal ca morcovul exista si e mare.
        Nu e cazul pt. munitii sau armament individual, samd. unde ar trebui sa avem capacitati. Dar pt. programe majore eu spun ca nu exista experienta nici pe fabricatie si nici macar pe utilizare.

        • admin says:

          Sigur ca achizitia cu tzaraita inseamna in primul rand un fel de testare a unor echipamente insa are si un pret, mai mare decat pretul de achizitie in sine: o dotare pestrita care pune la incercare serios intretinerea.

          Piranha, de exemplu, a fost o ocazie pentru ca Armata sa cunoasca un transportor modern si sa stie cum sa faca un caiet de sarcini (daca si vrea, e o alta discutie). Nu a ajutat prea mult celalalt “deget” al Statului, si anume producatorul.
          Daca se va lua altceva, atunci Armata va ramane cu 30 de transportoare diferite de restul flotei. Asta presupunand ca se va lua ceva.

          Gepard-ul la fel, e fost o solutie temporara dar care nu a generat nici o reactie la nivelul industriei, deci nimic la orizont. Oerlikon, MLI, Bizon, etc… tot atatea exemple.

          E bine sa cumperi cantitati mici daca ai intentia sa faci ceva serios cu experienta castigata. Armata o poate folosi doar la alcatuirea caietelor de sarcini (prietenii stiu ca nu e chiar asa) si cam atat. E un pret mare pentru experienta castigata, mai bine angajeaza o firma de consultanta si cumpara o cantitate mare, ies mai ieftin si la achizitie si la intretinere.

          Cat despre industrie, nu se poate vorbi de o experienta castigata in urma achizitiilor din ultimii 25 de ani, mari sau mici. Oricum, nimic vizibil, de care sa putem vorbi.

          • stelian says:

            @admin, adevarat, e un pret mare pentru experienta castigata. Din pacate un alt pret pentru experienta castigata poate fi sangele soldatului. Cu castigatul experientei e cumplicat, in afara de adevaratii aliati si parteneri de interese foarte putini te “invata meserie”. Noi care vorbim pe forumuri nu semnam hartiile sau nu ne plimbam fundul pe front in cosciugul pe roti/senile sau cu aripi e usor sa fim viteji pe forumuri. Dar uite ca Spike-urile polonezilor scot fum pe vreme de toamna/iarna, Gripen-urile ungurilor au tot avut probleme, samd. Realitatea e ca-s niste alegeri complicate. Si nu-s facute mai simple de atitudinea rigida a celor din industrie. Care in mod repetat se arunca la un fileu peste puterea lor (avioane reactive, MBT-uri, chiar si APC-uri, samd). Pt. mine unul care am lucrat cu institutele de stat imi suna a ceva cunoscut, te arunci la o tema care stii ca e nerezolvabila si nu te va intreba nimeni de rezultate. Evident ca nu poti face un TBT cu juma’ de milion de eur dar poti plati salariile o vreme. Sau poate-s doar eu rau.
            In cazul Pirhanha sau pt. alte comenzi mici nu ajuta f mult fabricarea in ro. Sunt ansambluri extrem de complexe, costul nu e dat de salariile muncitorilor din sectie ci de cercetare/proiectare, de SDV-istica, samd. Eu pot sa dau exemplu de o gramada de repere industriale care ma costa mai ieftin sa le fac in SUA decat in Romania daca e vorba de serii mici.
            Eu cred c-ar fi mai mult decat OK daca ind. nationala ar asigura arme individuale sub licenta sau creatie proprie, TOATE vehiculele usoare administrative si de legatura (autoturisme), tot ce inseamna camion, vehicul logistic, poduri de pontoane, macarale, samd. Rachete antitanc si antiaeriene portabile, munitie de artilerie, consumabile, samd. Chestii mai pamantene dar care consuma o mare parte din buget. Am o teorie pt. care mi-am luat nenumarate injuraturi, anume ca in felul in care e configurata “industria de profil” e mai degraba parte a problemei decat a solutiei.

            • admin says:

              Cat timp industria de aparare va fi detinuta de Stat va sta. Adica va fi parte a problemei. Nici o sansa sa se schimbe ceva, poate doar sa mai fie inchise niste fabrici si date la fier vechi. Acum e complet stoarsa de orice resurse asa ca nu are cum sa se dezvolte. Daca stai si te gandesti, practic de 25 de ani nu s-a mai facut absolut nimic nou, dintre echipamentele majore. Dupa atata timp probabil ca nici nu se mai poate. Doar munitie dar si acolo cu import de materiale.
              In rest, din lista ta de mai sus, care e oricum foarte modesta fata de pretentiile de pe net, Romania nu mai produce vehicule militare pe roti (4×4, 6×6, etc) – “a produce” inseamna sa fi incheiat in ultimii 5-10 ani de zile contracte totale de 100-200 de bucati, nu capacitati teoretice, adica hale goale – de senile nu mai vorbesc, pentru rachete trebuie tehnologie noua iar pentru arme, la fel licentele (inclusiv echipamentele) costa.
              Cat despre creatie proprie, mi-e greu sa gasesc mai mult de 3-4 companii din aparare care mai au departamente de cercetare-devoltare functionale. Cred ca 4 sint deja prea multe. Cu siguranta ar fi OK sa se produca lucruri din lista “austera” de mai sus dar realitatea e ca s-ar putea sa fie prea dificil si asa.

              Au avut timp si ocazia sa testeze o sumedienie de arme de asalt, in caz ca vroiau sa face niste comparatii. Daca maine s-ar anunta licitatie pentru 20.000 de bucati, in cazul unei competitii corecte cu participare internationala, nu cred ca ne-ar placea rezultatul. Criteriile ar trebui luate la pila serios ca sa iasa cum trebuie.

              Pana la urma tot munitie, grenade, proiectile si rachete de artilerie nedirijate. Ceva optica, poate mini-UAV-uri. In rest, doar ceea ce se producea si acum 25 de ani. Fara schimbari majore ca se perturba linia de productie.

      • MVSTELIDAE says:

        CU plăcere.
        Eu cred că o să lucreze, dar depinde ce o să vrem concret şi de câţi bani, cam ce aţi spus.
        Doar SUA mai face pomeni tehnologice şi băneşti, însă le face dacă eşti un pion sau un jucător important pentru ei, dacă vrei să fii.
        Nu cred că românii vor asta, nu au mentalitatea de a deveni ceva de genul. Nu spun că-i rău sau bun aia, dar nu-i văd pe români momentan, deci fonduri nu o să vină. Şi dacă am vrea, oricum nu avem politicieni capabili şi un lobby Real, primim 9 milioane parcă.
        Doar citiţi comentarii, când este vorba de acţiune se trece cu vederea, „vor recuperar teritorii”.
        https://www.youtube.com/watch?v=GJXyZ0Pvt9Q
        Mentalul ăsta îl ignoră şi cei care au realizat studiu, noi avem o populaţie religiosă, dar mai ales, populaţia noastră a fost învăţată că noi am fost îngerii lumii, în luptă cu răul, că nu am atacat pe nimeni, că nu ne-am extins, că suntem de mii de ani pe în acelaşi format. Dar asta deja este un alt subiect.

        • admin says:

          Speranta ramane ca Romania sa devina un pion important pentru SUA si fara voia ei.
          Cam asta ar insemna un interes extern adevarat: Romania sa fie curatata chiar si impotriva sau in ciuda mentalului colectiv. Pana la urma, ingrijitorul de la Zoo, atunci cand curata o cusca, nu organizeaza un vot ca s-ar putea ca animalele sa aleaga sa stea in continuare in mizerie, dupa cum le duce capul.
          Umilitor dar meritat.

  3. Marius Z. says:

    achizitia a 4 radare MPQ-64 pentru modernizarea Hawk, din Norvegia?!
    http://adevarul.ro/news/eveniment/infografie-starea-apararii-nationale-furnizeaza-arsenalul-armatei-romane-1_562e4fd0f5eaafab2c0eba6e/index.html

    de verificat, dar cred ca daca le aveau nu se mai chinuiau cu cele vechi si cu improvizatiile de acum

    • admin says:

      Articolul e plin de greseli deci nu poate fi o sursa credibila de informatii.

      Pe de alta parte, e prima data cand aud de varianta Norvegia pentru achizitia de MPQ-64 si nu stiu de unde a aparut informatia, mai ales ca data e 2005. O posibila explicatie ar fi ca asta era planul, tinand cont ca dupa acelasi plan HAWK XXI urma sa intre in dotare in 2007, ceea ce nu s-a mai intamplat. Au fost interviuri recente prin care cei din Armata spuneau ca le lipsesc radarele si interfetele pentru ca HAWK sa fie operational deci, daca e sa luam declaratiile de bune (si n-avem nici un motiv sa ne indoim), atunci MPQ-64 nu a fost cumparat in 2005. Este totusi singura achizitie din lista care ar fi gresita.

      Practic Armata a incercat timp de 10 ani sa completeze sistemele prin inlocuirea echipamentelor ramase in Olanda si nu a reusit. Asta e motivul pentru care s-au facut atatea improvizatii, sistemele fiind functionale, cu capacitati reduse, de cand au fost cumparate.