TehnoMil

Tot despre ei, finlandezii. Cum ii sade bine unui popor de vanatori, Finlanda pare ca n-a dus lipsa niciodata de producatori de arme. Nume mari ca Sako, Tikkakoski, VKT si Valmet sint cunoscute pentru productia de arme usoare pre- si post-WWII. Finlandezii au dus o politica de consolidare a productiei astfel incat, dupa fuzionari succesive, Sako a ramas singura fabrica de productie a armelor militare din Finlanda. Pe langa ei tropaie insa alti producatori mai mici, specializati mai degraba in arme de precizie, de vanatoare sau de competitie. Cine a auzit de Jalonen, Loppo, Lynx Rifles sau Uronen Precision? Chiar daca sint firme mai mici, nu e rau pentru o populatie de doar 5,5mil de locuitori. Sa trecem totusi peste comparatia inevitabila si nefericita cu Romania, ca ne da cu virgula si ne scufunda moralul.

In episodul de azi e vorba de Jalonen, si mai precis, de noua companie care a cumparat facilitatile de productie si le-a redenumit Ensio Firearms. Nici de ei nu auzisem pana acum, recunosc. Dar am aflat atunci cand au scos pe piata o arma automata foarte interesanta: KAR-21.

Principalul avantaj al KAR-21 e capacitatea de conversie a calibrului de la .223 Remington (denumirea hipstereasca pentru 5.56mm) la .308 (in limbaj normal, adica metric, 7.62x51mm). KAR-21 poate trece de la 5.56mm la 7.62 NATO schimband doar teava (duh!), inchizatorul si lacasul incarcatorului.

Evident, arma este putin mai grea decat un AR-15, fiind dimensionata pentru a suporta si 7.62 NATO insa daca s-ar vrea uniformizarea logisticii intre armele de asalt si DMR-uri, avantajele ar putea sa fie mai importante.

N-au fost luati in seama pentru contractul finlandezo-suedez, foarte posibil din cauza lipsei unei capacitati mari de productie. Plus ca probabil si la ei trebuie sa-i dai ceva de facut principalului arsenal din tara, chit ca Sako e o companie privata detinuta de Beretta, altfel s-ar lasa cu probleme sociale

Singura tara europeana non-comunista care foloseste AK se pregateste sa renunte la clasicul automat sovietic desi respectivul stat produce o versiune de AK considerata de multi ca fiind cea mai buna, dintre cele fabricate in serie mare.
Surprinzator e ca inlocuitorul este un derivat al platformei AR si, in plus, un al doilea stat european, utilizator de un fals-AK, este luat si el la remorca si urcat pe pluta AR-ului.

Pe scurt, Finlanda si Suedia au semnat o intelegere prin care producatorul finlandez Sako va furniza viitoarea generatie de arme de asalt si de precizie pentru dotarea celor doua state, inlocuind in dotarea Finlandei armele de asalt RK62 si RK95 (variante AK-47 in 7.62x39mm) precum si DMR-urile 7.62 TKIV 85 (Mosin-Nagant, 7.62x53mm) si 7.62 TKIV Dragunov iar in dotarea Suediei armele de asalt Ak 5 (versiune FN FNC in 5.56mm) si Ak 4 (versiune G3 in 7.62x51mm) precum si DMR-urile Ak 4D (evident tot o versiune a G3 in 7.62x51mm).
Achizitiile vor fi decalate, Finlanda incepand cu DMR-urile, pentru care a plasat deja comenzi, urmand ca armele de asalt sa fie inlocuite ulterior in timp ce Suedia isi va inlocui mai intai armele de asalt iar DMR-urile mai tarziu.

Iunie, luna in care Rusia sarbatoreste in mod traditional insurectia armata. Pe 27 Iunie 1905 incepea saga crucisatorului Potemkin, al carui echipaj s-a razvratit in timp ce se aflau in largul costelor ucrainiene. Episodul s-a soldat cu executia a 7 ofiteri aflati la bord si s-a terminat in portul romanesc Constanta pe 7 Iulie, echipajul predand nava in schimbul azilului.
Interesant de notat e ca unul din motivele care au dus la razvratirea echipajului a fost starea generala de nemultumire fata de infrangerea suferita de Imperiul Tarist in razboiul contra Japoniei, incheiat in acelasi an. Asta, si conditiile proaste asigurate marinarilor de la bord.

Unele lucruri nu se schimba niciodata. Un razboi care nu merge conform planului? Checked. Conditii proaste asigurate fortelor armate? Bifat. Daca e Iunie, e insurectie.

Ce faci bade, sezi si cugeti?

Numa’ sed…

Sedeam si cugetam: Cum se face ca avem doua programe diferite de achizitie a sistemelor VSHORAD?

Primul ar fi “Sistemul integrat de arme SHORAD-VSHORAD” iar al doilea ar fi “MANPAD Sistem de rachete antiaeriene cu bătaie apropiată/rază foarte scurtă de acțiune, portabil“, si asta pentru ca rachetele MANPAD(S) nu pot fi folosite decat ca VSHORAD, asa cum indica si numele programului – “rază foarte scurtă de acțiune”. Ramane de apreciat artificiul lingvistic. +1 pentru autoritatea contractanta.

S-a dat deci startul in competitia ATBTU, poate cea mai importanta procedura in derulare din punct de vedere al produsului (algebric) dintre potentialul de localizare a productiei si valoarea tactica a echipamentului.

In sfarsit, Romania va avea ocazia sa-si puna in valoare faimoasa industrie automotive care va putea, nu-i asa, sa produca marea majoritate a componentelor ATBTU. Sau nu?

Realitatea e ca trebuie plecat de la ce se cere de la fericitul castigator al licitatiei, si aici am observat o evolutie (sau o involutie) interesanta a cerintelor din caietul de sarcini.

Cand n-ai somn ajungi sa citesti tot felul de note de fundamentare, bilanturi contabile si rapoarte de activitate.
Pe langa efectul soporific garantat, exista si un bonus, afli lucruri noi si nebanuite mintii omenesti ce bantuie treaza meandele concretului.

De exemplu, sa luam “Strategia fiscal-bugetara pentru perioada 2023 – 2025” (a Guvernului Romaniei, no tricks), mai precis capitolul care ne intereseaza cel mai mult, “Politica în domeniul apărării naționale“.
Acolo ni se confirma, de exemplu, interesul stabil pentru “Elicoptere cu capabilități de luptă la suprafață tip H215M” (Mormoloc). Sau speranta nepieritoare intru semnarea contractului pentru corvete. Chestiile normale pe care le pune MApN-ul in tot felul de pdf-uri.
Pana ajungem la sfarsitul listei de “Programe care urmează a fi inițiate în perioada 2023 – 2025“, ultimul articol fiind elementul surpriza care sare de dupa colt si ne paleste drept in crestet:

“Vehicule amfibii de asalt tip AAV-7“

Poftim, scuzati?!?!

“Vrem să aducem cunoaşterea tehnologică şi inovaţia israeliene în România. Industria noastră militară este depăşită. Iar eu am descoperit că Israelul, spre deosebire de altele, este o ţară care nu vrea doar să vândă echipament militar, ci vrea să obţină o licenţă de manufactură în România, iar asta este foarte important pentru noi. Asta ne va permite să exportăm sisteme de armament în NATO“
zise Vasile Dancu citat de bursa.ro
Singurul motiv pentru care Dancu nu e cel mai slab ministru al apararii se numeste Tilvar.

Dar sa continuam. MApN a avut ocazia sa puna in aplicare schema la care s-a referit Dancu descoperitoru’, desemnand pe Elbit drept contractor in programul “ALERT – Sistem radar de supraveghere terestră GSR pentru Forțe Terestre”.
In principiu e vorba de achizitia de radare pentru supraveghere terestra si aeriana la inaltimi mici (potential pentru descoperirea UAV-urilor, ca tot sint la mare moda). Elbit e un furnizor binecunoscut in Romania (tocmai ce a castigat o multime de alte contracte si se intampla sa aiba in portofoliu un sistem cu performante bune, numit Foxtrack. O alegere buna, cum ar veni.

Dar chiar mai bine, Elbit este dispusa sa ofere licenta pentru productia respectivele radare. Asta inseamna ca Romania va primi radare fabricate sub licenta? Ei bine, da!
Cel mai probabil, Romania va primi radare Elbit fabricate sub licenta de compania Pro Patria Electronics din Ungaria.

Dupa ce am tot amusinat radarul similar de la Thales, companie care are si ea prezenta in Romania, MApN a decis sa sprijine industria “regionala” in detrimentul celei locale.

Macar de ar face asta in tacere, fara ca prostul de serviciu sa vina cu declaratii aburitoare ca cele de mai sus.

La barza chioara ii face UE fabrica de munitie.

Vesti bune (cum ar zice James May): UE a aprobat un plan de subventionare a activitatilor de modernizare sau constructie de noi fabrici de munitie (sau rachete). Se vor subventiona intre 40-60 de procente din valoarea investitiilor, bugetul total al programului este limitat la EUR500mil iar programul in sine este prevazut a dura pana in 20:25.
Obiectivul programului este de a mari capacitatea de productie a munitiei din UE, faimosul de acum plan de productie a unui milion de obuze pe an.
Aplicantii trebuie sa depune un plan de investitii din care sa rezulte cum au de gand sa creasca capacitatea de productie existenta, de unde vin restul de fonduri, cine (terti producatori din UE) se mai baga in afacere si daca se jura pe rosu ca vor da prioritate comenzilor primite prin intermediul UE. Ultimele doua puncte valoreaza cate 10% din subventie si pot duce, daca sint bifate amandoua, subventia oferita de UE de la baza de 40% la frumosul procent de 60%.

Vestea proasta: de aici nu iese nici o spaga, offset sau parandarat deci interesul cleptocratilor ministeriabililor romani tinde asimptotic spre zero.

Au trecut anii si MApN nu a mai insistat cu ideea ce-a luat premiul la editia 2017, anuland sau macar amanand pe termen nelimitat modernizarea MLI-84.

Tocmai cand ziceam ca ideile de genul asta nu se mai intorc de la groapa, zilele astea se vorbeste ca ar fi scos de la naftalina un proiect similar, conceput cam in aceeasi perioada: modernizarea TR-85M1.
Premiul pentru cea mai proasta idee a MApN pe anul 20:23 trebuie sa revina deci revitalizarii Bizonului “inteligent”.

Obiectul muncii

TR-85M1 nu e tanc. Asta intr-o lume in care “tanc” e sinonim cu “tanc principal de lupta”. Pentru a ne simti mai bine, am inventat o categorie de-i zice “tanc mijlociu romanesc” unde intr-adevar, TR-85M1 e cel mai bun, fiind si singurul.
Dar tot nu are nici o legatura cu tancurile aflate in dotarea aliatilor nostri (ca tot ne place sa ne referim la “standardul NATO”), judecand dupa cele trei criterii arhicunoscute: blindaj, mobilitate, putere de foc. Asta nu mai e nici macar o afirmatie controversata.

By Caudillo: Am urmarit la postul national TVR1 o emisiune, “Sa redevenim granarul Europei” si  m-am hotarat sa lamuresc acest fals care bantuie de mai multe decenii. Pentru aceasta voi folosi niste extrase din Enciclopedia Romaniei , volumul III ,1938.