TehnoMil

S-300V – Sursa: Rosoboronexport via Jane’s

O stire aparent banala (Egiptul a primit sistemele S-300VM comandate) e ceva mai interesanta decat pare: Egiptul devine prima tara ce utilizeaza in paralel MIM-104 Patriot (PAC-3) si S-300V.

Nu, Grecia nu e in aceeasi situatie, grecii operand pe langa Patriot PAC-3 si S-300P, un sistem complet diferit fata de S-300V.

S-300V este marele mister al apararii aeriene a fortelor terestre ruse, fiind exportat in numar foarte mic fata de S-300P, astfel incat oportunitatile de “evaluare” au fost foarte rare. Dezvoltarea sa a inceput in acelasi timp cu S-300P al fortelor aeriene insa cerintele foarte specifice ale fortelor terestre au dus la proiectarea unui sistem fara nici o legatura cu P-ul. Practic nu exista nici o asemanare intre cele doua sisteme si nici un echipament comun. Erau vremurile cand sovieticii isi permiteau asemenea extravagante. Sau credeau ca-si permit.

S-300V poate fi considerat un echivalent terestru al SM-2, folosind aceeasi schema de ghidare inertiala / semi-activa radar in faza terminala. Daca cineva s-ar intreba cum ar arata un Aegis terestru (dar mobil), atunci S-300V ar fi cel mai bun model. Tehnologic, este deci cu doua generatii in urma PAC-3 dar si a omologului acestuia rus, 9M96E al ultimei variante S-300PMU3 (mai cunoscuta si ca S-400).

Nu e foarte clar motivul pentru care Egiptul a ales sa cumpere V-ul, avantajele acestuia fata de PAC-3 (mobilitate si raza de actiune mai mari) regasindu-se si in cazul P-ului, sistem considerat mult mai simplu de operat si implicit mai ieftin, care beneficiaza si de tehnologie mult mai moderna.

Dupa afacerea navelor de desant Mistral, S-300VM vine sa intareasca impresia ca egiptenii se dueleaza cu sauditii la capitolul sclipici kaki.

MDA (Missile Defense Agency) a executat cu succes prima interceptie a unei rachete intercontinentale, folosind GBI (Ground-Based Interceptor), rachete anti-balistice instalate in acest moment in doua baze americane: Fort Greely, Alaska si Vandenberg AFB, California .

Nu totul este insa “de la excelent in sus”: se pare ca tinta folosita se putea clasifica drept ICBM doar la limita, rachetele nord-coreene, care ar fi tintele reale ale GBI, urmand sa aiba o raza de actiune, implicit o viteza de reintrare, mult mai mare. Deci incertitudinea referitoare la capacitatea GBI de a le intercepta persista.

In plus, la acest moment exista doar 36 de GBI, fiecare capabila sa intercepteze o singura tinta. E adevarat ca nord-coreenii au 0 (zero) rachete capabile sa atinga SUA in mod real insa evolutiile recente arata o accelerare a dezvoltarii in domeniul si se apreciaza ca aparitia unor ICBM-uri adevarate este iminenta. In plus, nord-coreenii par sa fie interesati, normal, si de capacitatile MIRV. Din nou, nu sint inca acolo dar avanseaza. In cazul in care “cei mai buni dintre coreeni” obtin tehnologiile necesare, SUA va trebui sa regandeasca NMD.

Mai multe informatii interesante legate de testul desfasurat recent pot fi gasite pe blogul Laurei Grego.

Boeing Phantom Express a castigat competitia pentru accesul la fazele avansate ale programului DARPA XS-1 (Experimental Spaceplane). XS-1 va fi urmasul navetei spatiale si al misteriosului X-37B. Ca mai toate proiectele de acest fel, XS-1 urmareste reducerea costurilor misiunilor spatiale prin reutilizarea lansatorului. In cazul de fata e vorba de un vehicul la granita dintre o navata spatiala si o racheta cu aripi.

Fata de programe similare, cum a fost X-33 al Lockheed Martin, Boeing pare sa se tina departe de tehnologiile de propulsie prea exotice, preferand un motor racheta (Aerojet Rocketdyne AR-22) foarte similar celui utilizat de navetele spatiale americane, alimentat cu hidrogen si oxigen lichid. Nu e cea mai comoda combinatie, din punct de vedere logistic dar e foarte performanta din punctul de vedere al impulsului specific si tehnologia este extrem de matura deci potentialele probleme ale XS-1 nu vor veni de aici.

Succesul XS-1 masurat in cifre ar fi USD5mil per misiune si o capacitate demonstrata inca din timpul testelor de a zbura 10 misiuni in 10 zile consecutive.

Lufthansa Technik Sofia – Sursa: Sonja Brueggemann via lufthansa-technik.com

Lufthansa Technik Sofia e o asociatie intre germani, cu o participatie de 75% si Bulgarian Aviation Group, destinata sa asigure MRO pentru avioanele Airbus A320 si Boeing 737 ale Lufthansa.

LTS a fost inaugurata in 2007-2008, cand putea sa asigure intretinerea a doua avioane in acelasi timp si dadea de lucru la 350 de angajati, investitia fiind de EUR20mil.

De atunci a avut loc inca o extindere in 2011-2012, de inca EUR20mil, ceea ce inseamna inca doua hangare ce duc capacitatea MRO la sase avioane concomitent si cifra angajatilor la circa 600, Lufthansa urmarind si alti clienti din Europa de Est, Orientul Mijlociu si Asia de Sud-Est.

Adica exact clientii pe care ar trebui sa-i urmareasca Romaero, Aerostar si, mai nou, Avioane Craiova.

Si totusi, ce-a cautat neamtu’ in Bulgaria? Vuia, Vlaicu, Coanda, barza, brusture…