Sezatoare, episodul 12

Ce faci bade, sezi si cugeti?

Numa’ sed…

Adoptarea pe scara larga a artileriei autopropulsate, inceputa cu vehiculele blindate pe senile din cel de-al Doilea Razboi Mondial, a fost accelerata de aparitia tunurilor montate pe platforme pe roti si s-ar parea ca artileria tractata este destinata disparitiei.

Faptul este luat ca o axioma, existand destul de putine studii care sa mai puna sub semnul intrebarii oportunitatea tranzitiei, fiind mai degraba o chestiune de timp si finantare decat de capabilitati.

O opinie critica suprinzatoare insa foarte bine argumentata poate fi gasita chiar in limba romana, fiind publicata in lucrarea “Artileria – noi concepte acţionale. Tendinţe, evoluţie şi înzestrare / Artileria la inceput de mileniu“, scrisa sub indrumarea Colonel prof. univ. dr. Adrian Stroea, actualul comandant al Brigazii 8 LAROM. Lucrarea poate fi citita pe site-ul Revistei Fortelor Terestre.

In rezumat, sint aduse urmatoarele puncte care trebuiesc puse in balanta:

Pretul de achizitie al artileriei autopropulsate este semnificativ mai mare decat cel al versiunii tractate, pentru acelasi tip de gura de foc.
Costurile de personal insa, tinand seama de numarul aproape dublu de oameni necesar unei baterii de artilerie tractata fata de cea autopropulsata, tind sa favorizeze ultima optiune, mai ales in cazul in care costurile de personal reprezinta un procent mare din cheltuieli.

Din perspectiva financiara, daca cheltuielile de personal sint mai reduse, cum este cazul unei armate bazate pe serviciul militar obligatoriu fie al unei armate profesioniste dintr-un stat cu niveluri salariale mai scazute, atunci artileria tractata poate fi varianta optima.

Din punctul de vedere al mobilitatii in teren greu, un caracteristica ce ar favoriza clar piesele autopropulsate, se poate aduce contra-argumentul numarului mai mare de piese tractate achizitionate la un pret echivalent, care pot asigura un efect similar prin alternarea loviturilor.

In timp ce un vehicul usor blindat senilat, tipic artileriei autopropulsate, asigura o protectie mai buna impotriva schijelor si a proiectilelor de calibru redus, gabaritul crescut il face o tinta predilecta pentru loviturile directe ale munitiilor de mare putere, inclusiv anti-tanc.

Daca artileria autopropulsata este avantajata de mobilitatea in teren greu, la nivel tactic, greutatea piesei se transforma in dezavantaj atunci cand unitatea trebuie transportata pe o distanta mai mare. La nivel strategic, decuplarea tractorului de piesa de artilerie faciliteaza transportul, aici artileria tractata fiind deci in avantaj.

Argumentele de mai sus contra-balanseaza opinia generala in favoarea adoptarii imediate a pieselor de artilerie autopropulsate insa ar merita de adus in discutie cateva elemente aditionale:

Daca prima impresie este ca prin artilerie autopropulsata este avuta in vedere exclusiv cea reprezentata de vehiculele pe senile, se poate observa ca lucrarea a fost publicata in 2007, adica in perioada in care ATROM era in teste, deci e posibil ca vehiculele pe roti sa fi fost incluse in analiza.

Ar fi interesant de vazut in ce masura cresterea salariala naturala care s-a produs din acea perioada pana acum, desi lenta ea exista, influenteaza calculul financiar si ierarhia celor doua variante.

Piesa de artilerie etalon luata in calcul este 155mm/L52, cea mai moderna la ora actuala in cadrul NATO. Asa cum am aratat intr-un episod anterior, a existat o intentie de a converti vechile tunuri-obuziere de 152mm la un sistem poate mai potrivit pentru niste piese tractate, cel de 155mm/L39.

Exista deci baza pentru a face o alta comparatie, ceva mai echilibrata, intre mobilitatea unui obuzier autopropulsat 155mm/L52 si unul tractat 155mm/L39. Echilibrul vine din faptul ca o piesa 155mm/L52 tractata are totusi nevoie de o sursa de putere auxiliara pentru a fi manevrata in teren, ceea ce face comparatia cu un SPH mai dificila.

Clipul urmator arata cate ceva din calitatile unei piese 155mm/L39 ultra-usoare, e adevarat modelul fiind foarte special.

 

 

In final, ar ramane de meditat asupra oportunitatii reluarii planului initial, de conversie a obuzierelor 152mm la 155mm/L39, ca artilerie tractata, in favoarea lui putand fi aduse cel putin doua argumente:
1. Intr-un teren care cel putin 6 luni pe an este greu practicabil, fie din cauza solului moale fie a zapezii, piesele de artilerie mai usoare ar trebui sa reprezinte un avantaj
2. Raza de actiune mai redusa a L39 fata de L52 ar putea fi compensata de lansatoarele reactive, cele existente fiind eficiente pana la o distanta de 20-40km, in perspectiva raza de actiune a acestora putand fi extinsa.

Si o idee: imbunatatirea capacitatii de trecere in teren greu s-ar putea face prin inlocuirea autotractoarelor 6×6 cu o versiune moderna, mai eficienta din punctul de vedere al consumului, a tractoarelor de artilerie senilate TAR-76/TMA-83.

 

Both comments and pings are currently closed.

23 Responses to “Sezatoare, episodul 12”

  1. Marius Z. says:

    Pai ideea in sine ar fi chiar modernizarea tractoarelor senilate: motorizare, transmisie, imbunatatirea protectiei.

    Cat despre comparatia autopropulsat-propulsat, cred ca solutia cea mai buna este un compromis cu 2 componente:
    – tunul automatizat partial, cu sistem electronic, asa cum s-a procedat pentru M777, reducand astfel echipajul necesar operarii

    – platforma tractoare pe roti 6×6, customizata, cu platforma de aducere rapida a tunului in pozitie de tragere si incarcare/descarcare facila a munitiei

    Exemplul deja clasic – M777 Portee, dar folosibila si pentru actualele noastre piese cal.152mm reutubate pe 155mm:
    http://s50.photobucket.com/user/adjstewart/media/M777PorteeSystem.jpg.html
    https://www.youtube.com/watch?v=f5C0nbRfS7Q

    Ca si piesa de artilerie, as prefera ceva pe la 7 tone, daca tot e tractata, iar daca e sa separam piesa de camion, cred ca si teava de 52 de calibre poate fi acceptata, permitand astfel tirul la +40 km (sau macar 155/45mm E1-Soltam):
    http://en.wikipedia.org/wiki/M198_howitzer

    Iar daca e sa oferim si putina mobilitate piesei de artilerie mai grele la pozitionarea pentru tragere, atunci solutia ar fi camion + ceva de genul FH77 B05 L52 cu APU auxiliar – “further development of the basic version from 39 to 52 caliber gun barrel with improved overall performance”. DOar ca asa ceva este excesiv de greu, la peste 13 tone si deja intram pe alta nisa.

    Am mai discutat aici:
    https://www.tehnomil.net/2014/10/07/sezatoare-episodul-9/

    si acolo sustineai ca o conversie la tevi de lungime 45 sau 52 calibre ar pune probleme actualului afet…

    • admin says:

      In legatura cu L52 e vorba de cantarirea costuri vs castiguri: greutatea este evident mai mare decat L39, accentuata si de nevoia unui APU care, dupa cum ai spus si tu, duce piesa la peste 10 tone. Nu prea stiu sa existe 155mm/L52 tractate fara APU, e posibil sa existe insa ar fi mai mult exceptii. S-ar obtine in schimb o bataie mai mare dar care poate fi atinsa si cu lansatoarele de rachete.

      Nu e o alegere clara, insa pentru plusul de mobilitate eu m-as orienta mai degraba spre L39 + LAROM.

      Conversia la tevi lungi L45/52 pune probleme” ziceam atunci, nu numai afetului dar si servantilor, din cauza greutatii.

      Ca tractor, in cazul Romaniei cred ca cel mai potrivit ar fi unul senilat, eventual care sa poate transporta piesa similar Portee, in loc sa o tracteze. Sau ceva apropiat de Soltam Rascal. Platforma blindata ar trebui sa fie un produs nou, optimizat mai degraba pentru mobilitate si consum decat pentru protectie.

      • Marius Z. says:

        Doar ca si lansatoarele LAROM/etc vor incepe sa-si mute zona de lovire de la 20-40 km la 40-80km sau mai mult in urmatorii ani… asa ca nisa pana la 40km va trebui sa o umpli, etajat, fie cu artilerie clasica/aruncator de bombe fie cu o evolutie a loviturii APRA-122mm.

        Si aici vor ramane nisele 20km cu munitie ghidata/asistata.

        • admin says:

          Cand vor aparea noile MLRS cel mai probabil vor pastra compatibilitatea cu sistemul LAROM actual, deci vor putea folosi in continuare munitie de 122mm, cu bataie normala sau extinsa. Israelienii au aratat cum se poate face asta. In plus, doar pentru ca o racheta 160mm va putea atinge 80km nu inseamna ca nu va putea fi folosita si la 40km, chiar daca ar fi mai putin eficienta dpdv al costului.

          Pe de alta parte, “gap-ul” nu e asa de mare, L39 bate undeva la 25-30km. Peste el ar putea veni LAROM 122mm (20-45km actual, posibil de extins) si in continuare 160mm sau 227mm cu un upper-tier reprezentat de 273mm/300mm.

  2. Cezar says:

    Noi cate LAROM avem in prezent in dotare si de cate ar mai fi nevoie? Iar in ceea ce priveste ATROM-ul, daca intr-un final s-ar lua decizia achizitionari lui, care ar trebui sa fie numarul de bucati necesar armatei romane?

    • admin says:

      LAROM sint probabil in jur de 40-60. Mai interesant ar fi cate APRA mai exista inca si de ce nu au fost modernizate toate la standardul LAROM.
      Cate LAROM trebuiesc? Cel putin cate sa inlocuiasca toate APRA, 1:1. Abia dupa aia se poate vorbi de viitor.

      ATROM trebuie sa-si gaseasca o nisa deci trebuie luata o decizie referitoare la ce se inlocuieste, cu ce si in cat timp. Abia atunci se poate sti care e necesarul.
      Poate ca nu toate obuzierele autopropulsate vor fi pe roti sau poate ca nici macar nu se va renunta 100% la artileria tractata.

  3. boss says:

    Dupa parerea mea, artileria autopropulsata are un avantaj doar in teren foarte prost sau un mediu saturat de foc inamic. Altfel, artileria tractata e superioara.

    • admin says:

      Ar mai fi si timpul mai scurt de amplasare in pozitie si de parasire a acesteia. La modul absolut ar mai fi cateva dar pretul mai scazut al artileriei tractate o face mai indicata la momentul asta.

      • dan says:

        parerea mea este ca in cazul Romaniei cel mai indicat este o combinatie intre cele 2 . Artileria autopropulsata in principal pt unitatile active si cea tractata in rezerva pt moblizare, si pt trageri in poligon, vand in vedere costul mai redus de intretinere

        • admin says:

          Intr-o lume ideala, da. Problema e ca nu sint bani si ceva trebuie prioritizat. Cumperi cateva autopropulsate sau de 3-4 ori mai multe tractate. Cam asta ar fi alegerea in momentul de fata.
          Chiar si cateva baterii tractate dar convertite la calibru 155mm, cu sisteme de asistenta a incarcarii si orientare moderne ar redeschide Resita. Nu se poate ca Romania sa fie singura tara care are dilema asta, daca ar exista o solutie viabila, ieftina, poate ca s-ar putea face export de kit-uri, asa cum fac israelienii. Dar trebuie mai intai sa existe solutia respectiva.

  4. radu says:

    Israelienii se pare ca au ajuns la concluzia cum ca artileria reactiva e viitorul

    https://www.strategypage.com/htmw/htart/20140321.aspx

    • admin says:

      Trebuie tinut cont de faptul ca articolul este si o reclama discreta la produsele israeliene. Nu stiu cum se face ca ei “descopera” exact lucrul care va revolutiona razboiul si ca un facut, e produs de ei. O sa-i cred atunci cand o sa-i vad ca renunta la M-71, la M109 si inchid Soltam. Adica niciodata.

      Trecand peste asta, articolul in sine se refera totusi la o nisa, executarea unor lovituri de mare precizie de la mare distanta, pentru care intr-adevar artileria reactiva este mai potrivita decat cea clasica insa nu o va putea inlocui pe aceasta din urma in toate situatiile, cel putin pe termen mediu. Cele doua tipuri de sisteme sint in realitate complementare si deocamdata pot fi folosite in paralel. Conteaza sa stii avantajele si dezavantajele relative ale fiecaruia si sa le folosesti in consecinta.

      • radu says:

        @Admin

        E posibil sa fie si o reclama mascata, desi sunt pomeniti acolo si americanii, si se stie ca rusii au si ei sisteme similare de artilerie reactiva, nu e vorba ca evreii sunt singurii. Ba mai mult, chiar se spune ca evreii s-au inspirat din experienta americana.

        Parerea mea e (dupa ce am citit si acolo, posibil sa fie si o impresie falsa, cine stie) ca artileria reactiva ar putea fi un raspuns la mai multe situatii.
        Odata ca folosind submunitii poate acoperi mai repede o zona pentru care altfel ar fi nevoie de mai multe guri de foc clasice (tunuri) care sa traga mai multe salve. Deci o singura racheta, e drept mai scumpa, poate face chiar mai bine ceea ce fac poate cateva zeci de proiectile clasice.
        Apoi poate trage de la distante de siguranta (depinde de raza de actiune si calibre) si se pot muta mai usor de acolo.
        In plus daca ai rachete inteligente (aici israelienii au venit cu ceva interesant, Delilah aia, parca asa ii zice) poti sa le folosesti pe post de drona pentru a cerceta pozitiile inamice si a ghida apoi o salva de rachete clasice/neinteligente, ori poti lovi cu ea cu mare precizie obiective mai importante.
        Si in caz ca apararea AA apropiata a inamicului ar face periculoasa folosirea CAS propriu, ori chiar a aviatiei de atac la sol (ar putea da jos ce avioane si elicoptere poti tu trimite, mai ales ca noi nu prea avem de niciunele) poti folosi artileria reactiva cu raza lunga (ar fi bine cat mai lunga, chiar pe la 300 km daca e posibil) pentru a suplini lipsurile CAS.

        Productia de astfel de rachete s-ar putea face si la noi cu ceva investitii, mai ales a celor mai ieftine fara vreun ghidaj sofisticat

        Ca si artilerie clasica, fie tractata fie autopropulsata eu as pastra insa aruncatoarele de 82 si 120 mm, eventual cu ceva munitie inteligenta si alea, mai ales 120 mm (nu exclusiv, dar sa aiba poate 1 din 10 lovituri).

        • admin says:

          Odata ca folosind submunitii poate acoperi mai repede o zona pentru care altfel ar fi nevoie de mai multe guri de foc clasice (tunuri) care sa traga mai multe salve. Deci o singura racheta, e drept mai scumpa, poate face chiar mai bine ceea ce fac poate cateva zeci de proiectile clasice.

          Exista si proiectile cargo pentru obuziere, cu submunitii, care sint similare ca efect cu MLRS. Cat priveste acoperirea unei arii mai mari, este nevoie de mai multe proiectile, chiar si cargo, dar costul este totusi mai mic decat al rachetelor iar unitatea de foc mai mare. Voi reveni asupra echivalentei obuzier – MLRS cat de curand.

          In principiu artileria clasica cu proiectile unitare este mai precisa si mai ieftina la distante mici, 20-25km decat MLRS (neghidate) si poate echivala efectul rachetelor prin folosirea proiectilelor cargo si a mai multor lovituri.
          La distante mai mari MLRS ghidate sint mai eficiente, atat pentru lovituri de precizie cat si ca arie de acoperire. Pentru distante extrem de mari, peste 40-50km, MLRS ramane singura solutie tehnica insa au nevoie de un sistem de ghidare.

          Productia de astfel de rachete s-ar putea face si la noi cu ceva investitii, mai ales a celor mai ieftine fara vreun ghidaj sofisticat

          Cum am spus mai sus, MLRS cu raza lunga necesita aproape automat un sistem de ghidare, altfel imprecizia duce la o eficienta redusa.
          Cat despre investitiile necesare pentru producerea lor in Romania, nu sint asa de sigur ca sint mici, deocamdata sint probleme cu extinderea 122mm la 40km.

  5. GeorgeGMT says:

    Sunt foarte neplacut impresionat ca un militar pune in balanta in primul rand avantajele/dezavantajele financiare, in fata valorii tactice pe campul de lupta! Si nu este prima oara cand aud asa ceva.
    Pai poate domnul ar fi trebuit sa se faca contabil si nu ofiter ca vad ca pe el il intereseaza in primul rand aspectul financiar, salarii, mai putin cel militar. Vai de mama noastra cine ne comanda armata!

    Tehnic acum, principala problema a artileriei tractata nu este terenul greu sau numarul de oameni ci artileria inamica. Poate domnul in cauza n-a auzit inca de focul la contra-baterie, de radare pt artilerie, etc.
    Astfel in NATO o companie de autotunuri (obuziere) are maximum 5 minute – conform manualului, sa iasa din poztia de mars, sa se pozitioneze, sa traga in rafala cinci proiectile si apoi sa fie din nou in coloana parasind locul trageri.
    Toate astea au ca singur scop evitarea focului artileriei adverse la contrabaterie…
    Sa incerce domnul colonel sa faca asta cu artileria tractata si mai vorbim dupa aceea…

    Avantajele artileriei autopropulsate sunt date de mobilitate, de capacitatea de a tine pasul cu tancurile si alte vehicluie, de transporta munitia si echipajul intr-un cadru protejat.
    Cand spun mobilitate nu ma refer doar la miscare pe teren ci si la posibilitatea schimbarii rapide de pozitie, ori astazi cand razboiul mobil este la putere sa faci apologia unui obuzier tractat, pt ca tu ai astfel de tunuri mi se pare o ipocrizie crasa.
    Cu alte cuvinte, la fel ca si in cazul T 55AM, lasa domne ca stim noi, parem primitivi dar in realitate sunt foarte smecheri…

    Hai sa fim seriosi: nu ai artilerie auto tractata inseamna ca nu mai ai artilerie dupa primele zile de razboi, iar fara artilerie n-ai armata…

    Abia astept un studiu care sa ne explice ce bafta avem noi ca inca mai folosim tunuri AT, tot tractate evident, in timp ce cvasi-totalitatea aliatilor nostri nu mai au de mult astfel de tunuri. Sa ne explice domnul colonel cat de ieftina este o lovitura de tun, fata de o racheta AT, desi comparatia este lipsita de logica atat timp cat tunul nu mai are aproape nici o valoare militara astazi.

    Eu l-as lasa la vatra in minutul doi pe acest strateg!

    • admin says:

      Ca sa fim cinstiti, studiul spune ca artileria autopropulsata este superioara si cea mai buna alegere pentru economiile care si-o permit. Avantajele legate de mobilitate si protectie, impotriva unor categorii de amenintari, sint clare.

      Pana la urma cred ca e vorba de o adaptare la realitatea romaneasca, s-or fi plictisit sa tot faca studii teoretice din care sa rezulte ca X sau Y e dpdv tehnic cel mai indicat doar ca sa fie puse intr-un sertar pe motiv ca nu sint fonduri. Or fi luat-o din cealalta parte, cu banii care (nu prea) sint, sa vedem ce se poate face.

      Ai dreptate, artileria tractata nu ar rezista la un duel impotriva unui adversar avansat tehnologic, ultimii 20 de ani au demonstrat asta destul de clar. Acum mai depinde si ce scenarii au in vedere cei din MApN.

      Insa as propune mai degraba un exercitiu: care e distanta (sute de metri) pana la care se poate deplasa intr-un timp dat (5 min, e un exemplu bun), de la ultima lovitura trasa, un autopropulsat pe senile vs unul pe roti vs un tun tractat cu un sistem de tractare imbunatatit (rapid/asistat/etc).

      Ar fi un studiu interesant, cred ca rezultatele nu ar fi foarte intuitive, nu neaparat in privinta clasamentului ci a diferentelor. Nu am gasit un asemenea studiu asa ca nu ma pot pronunta foarte categoric. Insa ar fi o discutie interesanta asupra a ce ar trebui unui obuzier tractat (APU?) pentru a mai recupera din diferenta fata de unul autopropulsat.

      La modul cum se fac suplimentarile de fonduri pentru Armata, cu pipeta si intr-un mod foarte misterios, nu vad obuziere autopropulsate in dotarea Romaniei prea curand. Doar daca vor “disponibiliza” americanii niste M109, altfel….

      • GeorgeGMT says:

        N-are sens sa avem in dotare tehnica de lupta mai perimata pentru ca “asta ne permitem”. La primul schimb de focuri ramanem fara ea si mai mor si oameni degeaba, aceeasi discutia ca in cazul tancurilor.

        Bineinteles ca un obuzier autopropulsat poate parcurge o distanta mica dupa ultimul foc si nu stiu sa-ti ofer o cifra exacta, insa la 20-25km/h (calculam o viteza mai mica pt ca inlcudem si plecarea de pe loc), vehiculul poate strabate, matematic cel putin, +300m/minut, suficient cred eu pentru a avea sanse reale sa scape.
        Pe de alta parte un obuzier tractat romanesc are nevoie de peste 20 de minute sa treaca din pozitia de mars in cea de lupta, sa traga cinci lovituri, si sa reintre in pozitia de mars…

        Nu militarii sunt cei care trebuie sa se gandeasc la bani, ci guvernul. daca un comandat de brigada gaseste scuze financiare atunci ce pretentii mai am la politruci?! Artileria tractata de astazi, ma refer la noi, o tinem pe inventar doar sa fie acolo, pt ca in caz de conflict mai bine n-o mai scoatem din cazarma, omoram oamenii degeaba…

        In restul lumii artileria tractata are ca singur scop; misiunile expeditionare si este folosita, inclusiv de USMC pentru ca este aero-transportabila.

        • admin says:

          In forma in care exista acum in Romania artileria tractata e perimata, e adevarat, dar mai poate fi inca folosita in unele situatii, de exemplu impotriva infanteriei intr-o pozitie intarita . Efectul la tinta nu e diferit fata de cea autopropulsata.
          Evident depinde de modul in care e folosita, va avea probleme impotriva unui inamic dotat cu mijloace anti-baterie, probabil voi reveni in viitor asupra subiectului.

          Insa discutia era mai mult legata de ce imbunatatiri ar putea fi aduse, daca exista si ar fi fezabile, pentru a aduce artileria tractata mai aproape de cea autopropulsata.

          Trebuie remarcat ca artileria tractata nu a fost inlocuita complet nicaieri din cauza costului, rusii ca exemplu cel mai apropiat, desi au cateva modele autopropulsate, se vor baza inca multi ani de acum incolo pe versiunea tractata.

          Armata trebuie sa spuna ce anume ar trebui dpdv tehnic insa daca nu ia in considerare si aspectul financiar risca sa nu primeasca nimic. Au spus ceva legat de avioane noi si nu le-a folosit la nimic. Putem sa ne uitam la ce planuri se faceau prin 2000-2005 si sa comparam cu realitatea de acum. Se gandeau destul de serios la ele, dovada ATROM, insa nu a fost de ajuns.

          Discutia legata de eficacitatea unor categorii de tehnica mai veche poate fi mai generala, eu cred ca mentinerea lor are si un rol strategic.
          Daca maine s-ar renunta la ce e perimat atunci Romania ar ramane, pe langa artileria tractata si AT, si fara aviatie de vanatoare, Marina si majoritatea tancurilor.
          S-ar economisi niste bani dar peste un numar de ani, atunci cand ar vrea sa se cumpere tehnica, re-infiintarea unitatilor ar fi extrem de dificila.

          Asta in cazul in care s-ar aloca banii in primul rand, e posibil sa se urmeze logica “deci se poate trai si fara aviatie/marina/tancuri deci…” sau “la ce e nevoie de 1 miliard pentru o armata asa de mica…”.

          • GeorgeGMT says:

            🙂 Corect, daca ar trebui sa renuntam la tehnica perimata am inchide pravalia definitiv.
            Nu asta-i ideea mea ci discursul din spatele studiului respectiv, un discurs des intalnit de mine cand am discutat cu ofiteri de la noi. Unii sustin ca trebuie sa ne dotam cu ce ne putem permite, ori aceasta idee este macar ciudata, pt ca nu poti iesi cu TR 85 in fata unui T 90..

            Trebuie sa vezi ce-ti trebuie si dupa aia sa faci un plan prin care sa-ti poti permite respectivul sistem de arme, sau trebuie modificata intrega doctrina si adaptata unor noi realitati tehnico-tactice.

            Artileria tractata nu trebuie si nici nu poate fi inlocuita in totalitate, insa avem nevoie de o noua filosofie tactica in spatele intregii sectiuni numite “artilerie”.
            Si trebui s-o pastram acolo unde intradevar merita, vanatorii de munte ar fi un exemplu, rezerva si cateva unitati, dar nu in actuala stare.
            Avem nevoie de proiectile moderne, de submunitie, de radare de

            artilerie, de drone de cercetare si inca cateva lucruri.
            “Tractata” mai are inca viitor, insa nu asa cum este ea reprezentata astazi in Armata Romana.

          • admin says:

            Aici nu e nimic de adaugat, ar trebui atat echipament nou sau modernizat si o noua strategie de folosire a ce exista déjà dar nu mai corespunde tacticii moderne. Eu vad ca un element pozitiv ca nu isi mai fac mari iluzii cu privire la achizitia de echipament nou scump, e o prima adaptare la realitatea “care este”.

          • GeorgeGMT says:

            Adaptare?! 🙂 😉 Asta nu-i adaptare ci sinucidere asistata.
            Avem un material in pregatire, un material foarte, foarte…dezamagitor.

          • admin says:

            Si eu.