In sfarsit

Teste TBT - Foto: Ion Adrian Curiman via Revista Fortelor Terestre

Teste TBT – Foto: Ion Adrian Curiman via Revista Fortelor Terestre

O reactie indelung asteptata la lipsa finantarii pentru programul TBT din partea celor direct afectati (preluare din Jurnal de Dambovita):

La acest stadiu prototipul a fost realizat cu o mică contribuţie de la guvern în anul 2011, „restul fiind făcut cu sacrificii din partea ACTTM şi Automecanica Moreni, angajaţii cedând câte 25% din salarii”, a arătat Constantin Bucuroiu”…”În altă ordine de idei, statul român ar putea ajunge în instanţă pentru a răspunde acuzaţiei de „distrugere voită a industriei de apărare”, formulată de sindicatele afiliate Federaţiei „Solidaritatea Metal” din Cartel Alfa.
Articolul integral poate fi citit aici.

Mai mult, se pare ca a devenit evidenta pentru toata lumea nevoia de reprezentare la nivelul Guvernului a industriei de aparare:

„Am în vedere pentru perioada imediat următoare să invit pe ministrul de resort din nou la Automecanica să analizăm situaţia. Intenţionez să mă implic să susţin la guvern, la Ministerele Apărării şi Economiei, situaţia acestui produs.Voi face toate demersurile necesare pentru a invita factorii de decizie aici, în judeţ, pentru ca în cunoştinţă de cauză să găsească resursele şi dispune măsurile necesare care să conducă la deschiderea finanţării produsului fabricat la Automecanica Moreni”, ne-a declarat prefectul judeţului.” Sursa: jurnaldedambovita.ro

Cat despre cei care ar trebui sa reprezinte interesele votantilor (deci si pe cele ale muncitorilor de la Moreni) si care ar trebui trasi la raspundere de acestia:

O altă problemă ar fi că, în această formulă guvernamentală, Dâmboviţa nu are un reprezentant în Comisia Parlamentară de Apărare, Siguranţă şi Ordine Publică, aşa că modul de susţinere este greoi.” Sursa: jurnaldedambovita.ro

Nici una din problemele de mai sus nu e noua, insa reactia sindicalistilor este, in cazul in care se va materializa, inedita. Nu stiu daca “subminarea economiei nationale” mai exista in Codul Penal si cum ar functiona in practica (ca si probatoriu) insa e un inceput bun.

 

Both comments and pings are currently closed.

21 Responses to “In sfarsit”

  1. stelian says:

    mie mi se pare ca astia sunt “cu capul”. No offence. Mi se pare stupid sa dai statul in judecata ca nu-ti cumpara produsele. Si eu sunt gigel srl si produc creioane cu radiera in capat si am sa dau statul in judecata ca nu-mi cumpara creioanele cu care s-ar putea scrie lucruri importante si trebuie sa trimit si muncitorii in shomaj. Pe bune, oamenii astia traiesc in alt secol. Cat despre faptul ca ala a oprit 25% din salariile muncitorilor ca sa faca prototip de TAB mi se pare un un fel de “eroism” a-la filmele lui Sergiu Nicolaescu, pe cat de stupid pe atat de inutil.
    Fie a retinut la sursa salariile fara sa-i intrebe si atunci e caz penal pt director. Fie i-a convins si muncitorii sunt investitori in produsul respectiv. Iar cand investesti poti sa castigi sau la fel de bine sa pierzi.

    • admin says:

      Sa nu ne grabim cat timp nu cunoastem detaliile. Din articolul citat reiese ca actiunea ar avea legatura mai degraba cu programul industrial TBT decat cu situatia de la Moreni pe partea comerciala.
      Daca au avut angajamente clare pentru finantare, poate chiar contracte, care au fost apoi anulate, e posibil sa aiba ceva cu care sa mearga in instanta. Nu sint jurist, cum am spus deja nu cunosc care ar fi probele necesare in cazul unui asemenea proces. Dar si daca ar avea doar 25% sanse de castig, nu cred ca cineva din administratie ar vrea sa-si asume riscul sa ajunga in justitie, nu se stie niciodata cum se va termina. Deci mi se pare un prim pas promitator chiar daca va fi folosit pana la urma doar ca punct de presiune in negocierile pentru finantarea TBT.

      Referitor la contributia din salarii, eu cred ca oamenii si-au dat seama ca fara un produs vandabil, doar din eventualele reparatii, nu vor putea rezista, fabrica se va inchide si ei vor ramane pe drumuri. Deci au renuntat la niste bani acum pentru a avea de lucru in viitor. Mi se pare ca au investit in viitorul lor. Situatia nu e diferita de cea in care s-au gasit si alte companii (inclusiv private) care s-au lovit de dificultati iar angajatii au fost de acord sa accepte reducerea salariilor pe o perioada pentru a scapa de faliment. Nu sint “eroi”, au actionat cum au considerat mai bine pentru viitorul lor.
      Da, investitiile se mai si pierd dar, pe de o parte daca e vorba de o co-finantare promisa, angajata deja, care nu a mai venit, atunci e o problema si in plus, asta se intampla in companiile private. Am spus deja ca as fi preferat ca industria de aparare sa fie integral privata dar daca asta nu se poate, din diverse motive, atunci Statul trebui sa-si asume si responsabilitatile (in cazul asta investitiile). Daca nu poate, atunci sa privatizeze. Nu poti fi si in caruta si in teleguta.

    • M.C says:

      nu nu nu…………..cand importi la cheie si distrugi propria industrie cu buna stiinta in acelasi timp, esti pasibil de one-way Targoviste.

      cred ca te-ai grabit cand ai citit, probabil.

      • admin says:

        Targoviste nu se mai practica, e out of fashion de vreo 25 de ani. Dar am auzit ca moda e ciclica, se duce dar revine.

        • stelian says:

          Mare parte din problemele cu industria de aparare din Ro la ora actuala sunt cauzate de modul total gresit si anacronic in care a fost conceputa in primul rand si de rezistenta si rigiditatea totala la orice forma de reforma. De aceea spuneam ca oamenii aia traiesc in alt secol. Realitatea tehnica este ca
          – In primul rand cea mai mare aiureala este despartirea proiectarii si marketingului de fabricatie. E ca si cum ai incerca sa faci capul sa traiasca separat de trunchi si de membre. Un cretinism cauzat de intelegerea gresita a sistemului sovietic, la randul lui mostenire a unei situatii cu totul speciale din WW2. Ar fi o divagatie mult prea lunga sa explic ce s-a intamplat atunci in industria URSS. Pana si rusii s-au indreptat intre timp si au unit cercetarea cu proiectarea, productia si vanzarea, in unitati integrate. N-are rost sa explic prea mult de ce e necesar acest lucru: e vorba de a avea raspunderea unui produs de la un cap la altul fara sa se arunce pisica de colo colo cand sunt probl. Si de asemeni de a avea si recompensa totala atunci cand produsul e bun. De asemeni de a avea capacitate de reactie rapida la cerintele pietei, ale frontului, samd, atunci cand se cer modificari.
          – In al doilea rand pe hartie au ramas prea multe entitati pt. ca nu exista maturitatea tehnica si politica de a face ordine in ele. Patru fabrici de aeronave (ma refer la cele de stat) pentru o industrie care nu mai fabrica nici un avion pe an. Si in cele mai optimiste cazuri ar putea fabrica maximum 5-6 bucati. Fabrica speciala de tancuri, fabrica speciala de TAB-uri, fabrica speciala de arme usoare, fabrica speciala de arme grele, etc. Un rai al posturilor caldutze dar incredibil de ineficient economic.
          – Ca sa aduci la zi macar una din aceste “lantul trofic” necesar fabricatiei unui singur tip de masina de lupta la standarde actuale iti trebuie modernizari undeva intre 500 de milioane si 1 miliard de eur, inainte sa scoti pe poarta primul vehicul. Orice altceva e poveste si basme. Ai nevoie de de tehnologie CAD/CAM in proiectare si executie pt. asigurarea preciziei si calitatii necesare, de mijloace de control al calitatii moderne, de linii de fabricatie noi, de fonduri pentru testare, de scolarizarea personalului. Experienta de acum 25 de ani e in mare irelevanta din pct. de vedere al industriei actuale pt. ca intre timp s-au schimbat majoritatea tehnologiilor, materialelor, samd. Dupa investitia asta gigantica de 0.5-1mld eur iti mai trebuie fie banii achizitionarii uneia sau mai multor licente ca “sa-ti faci mana” sau 5-8 ani si fonduri pe masura ca sa dezvolti un vehicul propriu cu care sa nu-ti fie rusine.
          Deci 1-1.5 mld eur ca sa-ti asiguri doar baza tehnica si tehnologica pt. un singur tip de vehicul. Deja bani suficienti pt. a achizitiona de exemplu vreo 400 de Piranii sau vreo 250 de Boxeri sau BTR-uri cat sa n-ai soldati sa pui in ele.
          Numai ca peste capitalul fix odata ce l-ai strans incepi sa ai cheltuieli cu capitalul circulant, salariile, taxe si impozite, cercetare (care nu se opreste niciodata) samd.
          Si cu asta ai rezolvat treaba doar sa spunem pt APC (sau TBT cum ii mai spune).
          Cu blindatele grele, sistemele A-A, armele usoare, marina, samd esti tot in shosete.
          Nu e asa simpla solutia. Parerea mea e ca IN FORMA ACTUALA ind de armament a Romaniei e o parte a problemei si nu o parte a solutiei sau cum se spune in engleza “more a liability than an asset”. E un cadavru tinut pe aparate din motive electorale si politice. Eu unul cred ca nu mai e nici macar pretabila la reforma ci ar trebui pur si simplu inlocuita ci investitii de la 0.

          • admin says:

            Inceputul de la 0 ar fi o strategie radicala, atractiva in anumite conditii. Insa e destul de clar ca investitia care ar trebui sa vina pentru reconstructie nu se va face niciodata (e inutil de explicat de ce, calculele tale dau o idee destul de buna asupra efortului necesar).
            Practic ce s-ar desfiinta, ar ramane desfiintat. Investitiile nu se vor face in nici un caz, fie ca institutele sau uzinele acelea exista sau nu. Deci poate ar trebui incercat sa se joace cu cartile din mana, asa proaste cum sint, in loc sa ceri altele, stiind ca, la modul realist, nu vei primi nimic in loc.

            O alta chestiune legata de cercetare ar fi tratarea tuturor companiilor din ind. de aparare in acelasi mod: unele nu au departamente de cercetare (Moreni, UMB, etc..) altele au (Electromecanica). Unele ar avea nevoie de ele (mai punem pe lista si Cugirul, poate si Craiova), altele mai putin (in general producatorii de munitie).

            Daca e sa limitam discutia la sectorul aero, intr-adevar despartirea de partea de R&D nu a ajutat insa trebui vazut daca asta a fost o cauza sau un efect al caderii ind. aero.

            Putem face un exercitiu de imaginatie: daca cercetarea “fundamentala” ar ramane la INCAS (dupa modelul german si francez, sint singur ca sint si altele) iar unele echipe de proiectare ar fi distribuite, pe modelul “birourilor”, care ar fi rezultatul?

            Sigur ca s-ar veni cu anumite idei noi, poate UAV-uri de la Craiova sau alte echipamente de la Romaero sau Ghimbav dar fara capital vor ramane doar idei pe hartie. Deocamdata companiile din domeniu nu au demonstrat ca au capital si vointa de a scoate produse noi, singurul element lipsa si deci piedica principala fiind lipsa de experienta in proiectare.

            Cum principala activitate a ind. aero din acest moment pare intretinerea, cel putin la Romaero si Ghimbav, iar Craiova se indrepta spre acelasi model (am scos Aerostarul care e privat din ecuatie), cat timp ar rezista o echipa de proiectare intr-o uzina care nu produce nimic nou?

            Proiectantii respectivi ar fi primii candidati la restructurare. Trebuie remarcat ca institutele de cercetare (includ si Straero, Comoti, Aerofina, etc pe langa INCAS) s-au descurcat mai bine sau cel putin nu mai prost decat fabricile in sine, adica au supravietuit. Nu e spectaculos, dar nici ind. nu a reusit mai mult.

            Daca proiectarea e tot ce le lipseste fabricantilor pentru a se redresa, poate e cazul sa intre in niste parteneriate cu institutele de cercetare, sau sa contracteze partea de proiectare nu stiu ce ii opreste. Daca nu, atunci cauza catastrofei din ind. aero trebuie cautata in alta parte si fixata acolo.

            In mod normal piata ar trebui sa regleze cine ramane si cine se inchide, natural, fara a mai fi nevoie sa facem atatea calcule din exterior.
            Chiar si in cazul neobisnuit in care e ind. aero acum in Romania, neavand nici un motiv strategic pentru a ramane in “grija” Statului, doar pentru faptul ca nu a putut sa le privatizeze desi s-ar fi incercat si asta, totusi cei mai descurcareti ar trebui sa o duca mai bine. Poate ca e o lipsa de initiativa sau viziune si din partea ind., si in oricate moduri i-ai organiza, fara un ajutor extern sub forma de experienta de afaceri, se obtin aceleasi rezultate.

            Btw, am numarat 3 fabrici de stat (Craiova, Romaero, Ghimbav), care e a patra?

  2. saba says:

    Observ ca este vorba de un site despre tehnica militara si ca se refera la cea rmaneasca. Motiv pentru care imi cer scuze de la inceput si intreb: Romania care dealungul istoriei (dupa cucerirea, prin tradare, a Daciei de catre Imperiul Roman) s-a aparat in alianta cu unul dintre cele trei mari puteri vecine:Imperiul Otoman, Imperiul Austro-Ungar si Imperiul Tarist, ce nevoie are sa se inarmeze? Vreau sa spun ca fara o alianta seriosa (si prin asta inteleg un aliat care sa aibe interes ca dupa razboi sa mai si ramina ceva din Romania), nici un armament nu-i va folosi. Despre americani si loialitatea lor proverbiala, nu comentez. Deci, nu-i pacat de resurse (umane, financiare si materiale) sa fie folosite intr-o directie nepotrivita? Tocmai acuma cind tara nu are nici de unele. Stiu ca pe vremuri am avut niste probleme cu niste remorchere pentru instalatii de foraj, in Libia. Am folosit nersiuni militare si au functionat perfect in conditiile de desert. Nu sunt deacord ca toata speranta celor de la Automecanica Moreni sta in industrie militare. Care ar fi diferenta, de exemplu, fata de niste transportoare de mare capacitate necesare in conswtructii hidrotehnice? Ce parere ar avea cineva despre echpamente/utilaje pentru indiguiri si dragare? Dar despre platforme marine? samd…

    • admin says:

      Fara a fi inarmat nu poti intra intr-o alianta serioasa. Daca nu contribui cu nimic, de ce te-ar cara ceilalti in spate? Interesele straine in Romania au o limita.
      Nu sint de acord ca “fara o alianta seriosa”…”nici un armament nu-i va folosi”. E probabil o problema de mentalitate la care trebuie lucrat.

      Cat despre partea economica, tara nu are de nici unele din alte cauze decat programele de inarmare deci nu de acolo trebuiesc facute reduceri, oricum nu mai e nimic de redus.

      Absolut de acord ca diversificarea productiei ar ajuta industria de aparare, spre exemplu Moreniul ar putea produce camioane, asa cum s-a intamplat in trecut, iar UMB-ul utilaje grele. Insa orice proiect de genul asta costa. Problema sta in asigurarea finantarii.

      • saba says:

        Nu am intentionat si cred ca nici nu am sugerat vreo reducere, ba din contra am deschis orizontul spre folosirea a tot ce este bun si romanesc – nimic nu lipseste. De fapt nici finantarea nu lipseste. Capete pe umeri lipsesc. Fireste orice industrie depinde de planificarea economiei nationale – cineva spunea ca pestele se impute de la cap si se curata de la coada. Deci cei de la Moreni, care nu este prima data cind au demonstrat ca merita sa fie platiti, ar trebui sa-si impuna pdv, nicidecum sa-si lase soarta pe mina unor nepricopsiti. Asa cum si in alte situatii si ei vor gasi sustinere populara.
        Despre alianta, deacord ca “trebuie lucrat”, dar nu in directia mea pentru ca eu stiu ce-i aia razboi si nu-l doresc romanilor din tara. Citi dintre cei de astazi stiu? Carnea de tun este cel mai cautat si la mare pret ingredient – din acest punct de vedere, romanii i-au dus in spate pe toti cei trei de care vorbeam.
        Dar pentru ca presupun ca aveti tangente cu capacitatea inzestrarii militare, as avea o intrebare. De exemplu, daca Canada, cu o suprafata de 10,000,000 kmp are o flota aeriana de 80 de avioane de lupta (deci cam unul la 125,000 kmp), atunci Romania cu numai 239,000 kmp ar fi acoperita cu 2 aparate? Canadienii le-au trimis (si cred ca romanii o sa trebuiasca sa le si plateasca) 6 vechituri (si ar mai avea dar nu stiu cine o sa mai accepte) care ii costau intretinerea la sol (ca nu mai zburau de mult) incit s-au bucurat sa scape de ele. Treaba este, cu 2 sau cu 6 sau cu 26, cerul Romaniei este aparat?
        In 1968, m-am inscris voluntar swa apar tara. Am avut prieteni militari de cariera care au luptat pe Prut contra ucrainenilor. Deci ne-am aparat si totusi stim cu totii ca daca rusii nu se razgindeau, acolo ne ramineau ciolanele. Yugoslavii au fost singurii care ni s-au aliat (dintotdeauna) si ne-au usurat de amenintarea bulgarilor si a ungurilor. Europa sau America ne-au vindut fara scrupule. Problema nu se pune la armament ci la diplomatie (Iorga a fost stralucit). Armamentul este … ecolnomie. Si atunci de ce nu economie pasnica, civila si in interesul celor care traiesc si muncesc?

        • admin says:

          Referitor la dotarea cu avioane, totul depinde de referinta: Olanda, la o suprafata de doar 41.000kmp are 60 de avioane F-16. Oricum, situatia e destul de clara in privinta asta, la aderarea la NATO Romania s-a angajat sa aiba un minim de 48 de avioane moderne, obiectiv care e foarte departe de a fi atins deocamdata.

          E trist ca oricat de vechi ar fi F-18 canadiene sint totusi mai noi si mult superioare fata de ce are acum Romania in dotare. La fel, nu ma indoiesc ca intretinerea lor costa foarte mult dar daca ar fi fost o alternativa mai buna probabil ca nu s-ar fi ajuns aici.

          Diplomatia e buna atat timp cat are ceva in spate, in cazul asta o bata serioasa. Nimeni nu negociaza daca poate sa ia fara sa plateasca. De fiecare data cand Romaniei i-a lipsit bata, lucrurile s-au sfarsit prost. Asta nu inseamna ca s-a renuntat la diplomatie.

          In principiu toata industria e civila, indiferent daca produsele sint civile sau nu, in sensul ca asigura traiul muncitorilor (civili, prin definitie). Cheltuiala pentru aparare, foarte modesta in cazul Romaniei, e doar o polita de asigurare pentru aceiasi civili. Pentru cazul in care cineva se decide sa ignore diplomatia.

          • saba says:

            “Romania s-a angajat”, si nu vadeti in asta ca este vorba de fapt de “business”? Daca aliatii ar fi fost interesati sa ne sprijine cu adevarat, ne-ar fi vindut ciurucuri? Fara sa mai spun ca si pentru alea 6, Romania este datoare vinduta cu economie la pamint si petrolul gratis pe tava..
            “Pentru cazul in care cineva se decide sa ignore diplomatia” – rusii i-au oferit lui Basescu o teva de gaz si rolul de distribuitori in Europa. Ponta a construit o teava de ajutorare a RM. Mai departe, recent se punea problema inceperii lucrarilor la Soth stream – cam la vreo 300 km de tarm, urma o bifurcare spre Bulgaria si spre Romania. Iarasi rusii au facut o oferta similara, urmata de o reactie similare la romani. Ramura romaneasca a fost anulata. Este drept ca recentele afaceri in Orient si incapacitatea europenilor de a plati gazul, au dus la aminarea ramurii bulgaresti.
            Eu nu le am cu diplomatia, dar stiu ca la negociere cistigi mai bine cind partenerul are nevoie de tine si nu invers.

          • admin says:

            Nu e business, e o alianta, toata lumea trebui sa puna umarul. Aliatii vand orice, Romania cumpara ce isi permite.

            Rusia si Europa au nevoie una de cealalta in aceeasi masura.

          • saba says:

            Cind va referiti la “laserul lui Coanda”, este cel de la Magurele? Daca da, era depasit inca de pe vremea cind americanii aflasera ceva de la rusi si germani (si-au facut un laser pe undeva pe linga Boston si un tun-laser in dotarea navala). Dar Coanda are la Tirgoviste, parca, o miniatura (citiva km) de tunel vacumat – mare viitor in transporturi (de persoane si de marfuri). Intre timp chinezii au o tehnologie pusa la punct cu care se oferisera sa construiasca o legatura cu California, prin strimtoarea Bering – nici cu avionul peste Pacific nu ajungi mai repede. Americanii s-au stinjenit (probabil la bani) si chinezii au inceput canalul Nicaragua.

        • enzo says:

          Daaaa, chiar asa de ce ne mai inarmam noi daca tot nu contam deloc?
          Istoria la care faceti referire ne arata ca nu ne putem baza pe nimeni decat pe noi insine, rusii ne-au cam tras clapa atat in raboiul de independenta cat si in WW1, daca nu aveam cat de cat armament “la zi”, achizitie impusa de Carol 1, atunci nu cred ca am fi reusit sa ne cucerim independenta. In WW1, rusii ne-au lasat balta si a trebuit sa rezistam “eroic”, ca de obicei, in fata unui inamic mult mai bine dotat material.
          Daca soldatul roman e dotat cu arme “la zi” se duce fluierand pana la Budapesta asa cum s-a mai intamplat. Cred ca puteau merge lejer pana la Viena.
          In WW2, nu a fost cu mult mai bine, aliatii, ca de obicei, ne-au lasat balta si am fost obligati sa ne aliem cu nemtii, desi cred ca era mai bine daca faceam asa inca de prin ’35, poate reuseam sa ne dotam mai bine material. Dar l-am avut pe “genialul” Titulescu care avea impresia ca e un fel de Mesia al diplomatiei insa tot ce ne-a ramas de la el a un tezaur la Moscova si o pozitie nasoala in ’39-’40.
          In anii ’60 rusii nu s-au razgandit pentru ca batea vantul sau pentru ca avea Ceasca lasere ( pauza de dat ochii peste cap ). Rusii pur si simplu si-au dat seama ca ar fi o actiune extrem de costisitoare pentru ei. Cand ai cel putin 2 milioane de oameni inarmati fie doar si cu AK47 care ard de nerabare sa plateasca niste polite ramase din WW2 si mai ales din perioada sovietizarii… nu iti arde de invazie. Daca Rusia ar fi invadat atunci Romania ar fi avut parte de un Afganistan la patrat, cel putin.
          Rolul dotarii cu armament performant e mai eftin decat costul unei invazii straine si in plus poate aduce o imbunatatire a situatiei economice, conditia e sa produci ceva cat de cat. Asta pe langa prestigiu si pozitie mult mai buna in plan extern, cei seriosi sunt luati in serios. 😀

          • admin says:

            Cum, nu exista laserul lui Coanda? Dezamagire maxima…

          • saba says:

            Adevarat ca am facut apel la istorie, desi din punctul meu de vedere conteaza doar prezentul, de care depinde viitorul. Deci, da, la modul general, soldatul roman a rezistat eroic si cu sacrificii pentru a cistiga … independenta, pe care am pierdut-o (cam mereu) la masa rotunda a tratativelor unde nu eram participanti. Motiv pentru care gasesc ca diplomatia este de neinlocuit, dar am sa ma explic: prin diplomatie nu inteleg numai tratative sau negocieri ci atitudine permanenta care sa preintimpine orice conflict. De exemplu, Turcia sau Iranul sau India fata de Rusia – interese reciproce acoperite de bilaterale economice. Dupa cum comentati, nu vad nici un motiv sa detaliez.
            Referitor la “primavara pragheza” din 1968, nu numai ca sunt deacord, sunt convins (ca potential voluntar ce am fost) ca ne-am fi vindut scump pielea si nici ocupatia n-ar fi fost usoara. Comparatia cu Afganistanul pica la fix: dupa 13 ani de dominare NATO, Talibanul este de cel putin 2 ori mai puternic decit a fost (dupa aprecierile americanilor). Fireste, recent sunt sustinuti de Qatar tot cu echipament american (afacerile Pentagonului). Acuma americanii planuiesc sa transfere transportoarele blindate din Afganistan in Ucraina. Dar revenind la 1968 pe Prut. Am avut un prieten, ofiter, ranit acolo si avansat. Mi-a povestit (fapt tinut secret de Ctausescu) ca militarii romani au avut acolo un comportament ciudat: isi pierdeau controlul de sine, nu mai aveau vointa pentru nimic. Cineva (ofiter sau nu) a observat ca la explozii/zgomot militarii isi revin la normal si reiau lupta. Au inceput sa curga aruncatoarele de grenade. Mai tirziu, dupa ce am parasit tara, au inceput in lume (si in Romania) discutii despre controlul .. psihologic cu unde electro-magnetice. Cu citiva ani in urma am citit pe internet despre experimente de comportament asemanator la colonii de maimute la mare distanta unele de altele. La fel, foarte interesant, undeva in Siberia, fotografia unui submarin american a fost spulberata de o explozie nucleara – americanii au confirmat cu stupoare ca explozia a fost observata din satelit si exact la acea ora, undeva in Pacific, submarinul lor a disparut fara urma. Au si americanii o realizare cu care se mindresc: nu mai retin care presedinte, dar se pare ca afost vorba de Yeltin – a inceput sa aibe comportamente ciudate cind ajungea in camera de lucru. Nu-i vorba de votca, au descoperit rusii o cutiuta plantata pe acolo, care emitea niste unde. Sa fi fost o tentativa de asasinare?
            Mai nou, legat de co-operare internationala pe termen lung (cu rolul diplomatic la care ma refeream): in Germania este in executie si va fi gata, probabil,in 2015 un proiect cu cel mai puternic laser din lume. Erau asociate 8 tari europene (probabil ca intre timp au ajuns la 13) – tot ce se spune este ca va fi folosit contra cancerului. Dar este vorba de un tunel de cca 2.3 km, costuri de bilioane. Deci poate fi folosit si la altceva. Cercetarile le-au inceput rusii si germanii separat, pe urma s-au asociat, americanii au aflat ceva si si-au construit un laser care putea distruge niste barcute in Golful Persic si in prezent, Internetul nu mai spune nimic.
            Cam atit despre “Rolul dotarii cu armament performant”, motiv pentru care prefer bilaterale pe termen lung cu vecinii.

  3. GeorgeGMT says:

    In primul rand baiatul ala de la ziar incurca un pic borcanele si SAURul cu TBTul. Angajatii au fost de acord cu o scadere a salariului realizand astfel SAUR 2 nu TBT 8×8.
    TBT 8×8, cel putin pana acum, s-a realizat – cat s-a realizat – doar din banii ROMARM si ai celor de la ACTTM, MApN nu a dat nici o letcaie.

    In privinta actiunii in istanta este foarte usor de demonstrat reaua vointa. Industria poate cere in instanta ca Min Economiei sa-i dea banii pentru conservarea capacitatilor de productie, banii care vin rar, asta daca vin vreodata, pana una alta Nita habarnuavea ca in subordinea ministerului sau se afla si industria de aparare.
    La inceputul anului vor fi unel miscari, intr-o ultima incercare – opnie strict personala – pt salvarea unei mici parti a acestei industrii nationale extrem de importante.

    Am tot auzit tot felul de zevzeci explicandu-ne ca SAUR 2 si TBT nu “e” modulare, nu “e” moderne domne, “uitand” ca atat SSAUR 2 cat si TBT sunt gandite inca din faza de proiect sa fie modulare, TBT-ul fiind proiectat sa fie produs in cel putin 5-6 configuratii diferite, de la transportor de trupe si pana la centru de comanda sau platforma pe roti multirol pentru sisteme complexe de arme.
    In timp ce SAUR 2 a fost proiectat special pentru integrarea mortierului automat de 120mm si a unei turele cu rachete AA, pe langa rolul sau clasic de trasportor de trupe, plus ca SAUR 2 a fost si este in acest moment unul dintre cele mai versatile TAB-uri pentru infanteria marina, avand o viteza si o manevrabilitate pe apa superioara majoritati prosduselor similare straine.
    Iar in teren accidentat sau mocirlos SAUR 2 este mult peste Pirahna IIIC si rotile lui “micute”…

    Asadar “e” modulare, mult mai ieftine decat Iveco SuperAV sau Boxer, iar la nivel de protectie solutiile dezvoltate in tara de catre ACTTM s-au dovedit mai eficiente decat ar fi trebuit sa fie, asadar se poate sa platim salariile romanilor si nu ale altora, trebuie doar sa se doreasca acest lucru.

    • admin says:

      Poate ar fi nevoie de mai multe clarificari in privinta TBT decat ce s-a publicat pana acum.
      Realizez ca atunci cand e implicat Romarmul transparenta nu e la la fel de mare ca atunci cand proiectele sint facute de institutele civile, care prezinta etapele proiectului, realizarile, cheltuielile prognozate si cele efective precum si etapele ramase, insa cred ca asta e o parte a problemei, fie ca Romarm/Moreni sau ACTTM crede sau nu asta.
      Poate ca daca ar iesi si ar spune ceva de genul: TBT ar trebui facut in X etape, care ar trebui sa dureze Y luni si sa coste Z. S-au executat pana acum etapele 1,2, 3.., care au costa atat, bani primiti de la A, B, C, in procentele astea. Etapa urmatoare ar fi 4, daca primim X suma, o vom putea termina in Y luni. Nu e ceva revolutionar, majoritatea proiectelor de cercetare publica un asemenea raport.
      Daca cineva intreaba ce se doreste de fapt, pentru ce ies oamenii in strada, la momentul asta raspunsul e destul de vag: “finantare”. Cat exact, pentru ce, si cand va fi gata sint lucruri care dau ceva mai multa coerenta cerintelor.
      Daca problema nu a putut fi rezolvata pana acum in modul cum oamenii erau obisnuiti, poate e nevoie de un pic mai multa flexibilitate in comunicare.

      • saba says:

        “raspunsul e destul de vag” – asta este cel mai rau. De fapt sugereaza ca se cunoaste inexistenta unei oferte reale, pe deoparte, si inexistenta uneui plan national de revenire si dezvoltare a economiei nationale. Adica Miorenii nu trebuie sa se considere un caz izolat. Natiunea are un tel comun: o viata normala.

  4. saba says:

    Tocmai voiam sa postez si vad ca se si potriveste: “toata lumea trebui sa puna umarul”.
    De pe 28 dec. s-a anuntat disparitia zborului malaesian 8501. Am asteptat sa aflu mai multe. Dupa 5 ore de la ultimul contact, nimeni nu stia nimic. CNN comenta ca indiferent ca se stie sau nu, ar fi trebuit sa plece o nava sa cerceteze zona probabila a prabusirii. Abia astazi, 30 dec. au ajuns acolo si au gasit citeva fragmente din avion si citeva corpuri. Va amintiti elicopterul Smurd de linga Constanta.
    Se pare ca a fost un accident. Deasupra Marii Java bat musonii, cel de iarna este considerat mai blind decit cel de vara. S-au mai prabusit avioane in zona si totusi monitorizarea acestor schimbari brusce de cerenti de aer (de multe ori ascendenti) nu a fost pusa la punct.
    La jumate de ora de la decolare, avionul a ajuns in dreptul unei astfel de furtuni. Cind ai deaface cu niste curenti de cca 90 km/h, probabil ca este mai bine sa te intorci (pilotul avea peste 6,000 ore de zbor, considerat cu experienta). Turnul de control i-a cerut sa urce pentru a evita furtuna si nodul de trafic aerian foarte intens. Airbus A320-200 este un aparat capabil de a urca cu rata de 1000 m/minut (fata de Boeing 737-800 care nu are aceasta capabilitate). Linia normala de zbor era la altitudinea de cca 6,500 m si i s-a cerut sa urce la 10,500 m. Foarte riscant, nici unul din aceste doua tipuri de aparate nu sunt destinate unei altitudini peste 11,000 m. In timpul urcusului, a trecut de plafonul noros si cu umiditate foarte ridicata (cam in 4 minute) intrind intr-o zona cu temperaturi foarte joase (in jur de 0 grd C) si nu a mai fost in stare sa se stbilizeze (stabilizatoarele se pare ca au ramas blocate/inghetate) si a continuat (fortat) urcarea. Ultimul contact afost cind se gasea la cca 17,300 m altitudine.
    Zborul 370 a fost servit de un Boeing 777-200 cu un plafon maxim de 13,140 m fata de acest Airbus cu 12,000 m.
    Cred ca responsabilitatea este mult mai mare decit o greseala de pilotaj – daca nu poti ocoli ciclonul din motive de trafic aerian, in loc sa risti altitudinea maxima, nu-i mai firesc sa te intorci? Probabil ca si monitorizarea curentilor ar fi avut un cuvint de spus, dar find vorba de virtejuri neobisnuite/neregulate, probabil ca pur si simplu devierea/modificarea traseului de zbor deasupra uscatului, ar fi fost o decizie de luat mai de mult (Airbusul consuma mai putin carburant decit Boeingul). Si in final, la tehnologia de astazi, sa-ti inghete niste … aripioare, sa nu le mai poti misca si sa-ti dea ditamai hardughia peste cap … este jalnic. Este mai firesc sa pescuiesti cadavre si fragmente de avion, sa cauti cutii negre pe fundul oceanului si la urma sa aprinzi lumanarele?
    Poate sa sune arhaic, dar daca pe pamint (masini si trenuri) sau pe apa se intimpla tot ce stim ca se intimpla, transportul aerian (care pare ca va deveni viitorul in orice chip) ar trebui sa devina mai sigur.
    Si Romania a primit 6 avioane de lupta, vechi si cu istoric incarcat de defectiuni), urmind sa mai primeasca inca vreo 39 (pina la fatidica cifra de 45, conform intelegerii cu NATO). Pe banii cui? Find vorba de aparate care nu trebuie sa cada .. din senin in timp ce apara tara (cica pentru asta facem eforturi sa ne dotam).

    • admin says:

      Romania nu a primit inca nici un avion. Cele 6 avioane sint ale canadienilor, ei au venit cu ele si tot asa vor pleca.