Nu e totul roz

Aparent totul este bine pe piata lansatoarelor de rachete portabile: rusii au scos un nou model (Verba) iar chinezii toarna zeci de versiuni; Grom-ul polonez inregistreaza succese atat la export cat si la intern iar RBS-70 primeste in continuare comenzi (Brazilia, Finlanda).

Si totusi exista semnale ca tendinta s-ar putea schimba. Astfel RBS-70 primeste o lovitura tocmai de unde se astepta cel mai putin: tara producatoare, Suedia, il va inlocui cu IRIS-T SLS. Decizia a fost luata foarte abrupt, fara multe explicatii si fara nici un fel de dezbateri. Iar dupa tonul reprezentantilor producatorului RBS-70, SAAB, care au comentat stirea, e destul de clar ca nu e doar o tactica de negociere, guvernul suedez nefiind dispus la targuieli.

Printre presupusele motive, o ipoteza ar fi legata de raza de actiune a RBS-70, considerata insuficienta in conditiile aparitiei unor rachete de precizie cu raza lunga, lansate de pe elicoptere. O alta ar indica greutatea redusa si deci efectul la tinta insuficient al incarcaturii de lupta.

Oricare ar fi cauza reala, este clar ca exista o anumita ingrijorare fata de performantele limitate ale MANPADS-urilor mai ales in momentul cand acestea incep sa fie folosite din ce in ce mai mult de la bordul vehiculelor. MANPADS-urile au sacrificat mult din performante pentru a atinge greutatea la care sa poata fi considerate ca portabile. In momentul in care acestea sint montate la bordul vehiculelor, calitatea pentru care au fost optimizate devine aproape irelevanta, lasand sisteme cum ar fi ASRAD-R (RBS-70), Avenger (Stinger) sau Poprad (Grom) in pozitia de lansatoare mobile ale unor rachete cu performante mediocre. Propunerile de modernizare ale Avenger cu rachete Sidewinder nu au aparut intamplator insa s-au lovit de lipsa de interes in domeniul apararii AA in general a principalului utilizator.

Teoretic, rachetele “grele” gen RBS-70 sau Mistral ar trebui sa fie un pic¬†avantajate de noua conjunctura dar suedezii au mai primit o veste proasta: australienii se pregatesc sa inceapa un program de “modernizare sau inlocuire” a RBS-70 din dotare. Studiind cerintele pentru noul (sau modernizatul) sistem AA, e destul de clar ca RBS-70 nu are mari sanse de a le indeplini, chiar daca probabil SAAB va participa la licitatie, mai ales in ceea ce priveste raza de actiune si operarea din zone urbane.

 

Ca o paranteza, merita de studiat modul in care australienii intocmesc un studiu de concept pentru sistemele AA, mai ales in ceea ce priveste scenariile de utilizare, care adauga o noua dimensiune in analiza performantelor reale ale competitorilor, pe langa clasicele tabele cu date tehnice.

E inghesuiala mare pe piata (V)SHORAD iar MANPADS-urile pornesc cu handicap.

 

Both comments and pings are currently closed.

3 Responses to “Nu e totul roz”

  1. Marius Z. says:

    RBS-70 bate pana la 8km, deci relativ departe fata de GROM/Stinger, insa chiar si daca ar scadea putin masa capului de lupta, unul dintre cele mai puternice in clasa sa, si ar creste raza de actiune spre 10-12km, problema e daca mai poti face “laser-beam riding” la joasa inaltime la asa distante.
    Mai ales ca la sol poti avea ceata sau ploaie…

  2. Marius Z. says:

    Strastreak, abia aparut, nu pare sa atinga nici cei 8km…
    deci e discutabil ce vrem sa comparam.

    Australienii par sa se refere la echipamente ne-portabile, nu ca RBS-70 ar fi fost foarte portabil.

    Cred ca e important sa dam o arma antiaeriana si infanteristului, ca poate fi utila, insa misiunile/tactica ar trebui poate revizuite.

    • admin says:

      E vorba strict de MANPADS-uri montate pe vehicule: ideea e ca daca sint de acelasi tip cu cele portabile, nu ai facut nici o afacere in conditiile de acum. Poate erau bune acum 20-30 dar nu si acum.

      Cat despre MANPADS-urile date infanteriei, opiniile sint impartite.