Vanzatorii

Sau despre tancurile rusesti, asa cum se vad prin aparatele de ochire tip Vest.

Se vorbeste foarte mult despre grosimea blindajului, calibrul tunului si puterea motorului. Cateodata chiar si despre protectia activa. Mult mai putina atentie este acordata unul sistem critic pentru orice tanc modern: cel de conducere a focului. Nu e vorba doar de calculatorul balistic ci si de sub-sistemele de observare multispectrala stabilizate, multitudinea de senzori (vant, temperatura, presiune, etc) si stabilizare a tunului. Fara FCS, tancul nu-si poate indeplini principala sa misiune, de a incadra si distruge tinte in orice conditii meteo si de miscare relativa.

Un videoclip  filmat in Septembrie 2014, in timpul luptelor din Ucraina a reaprins o discutie, in mod ciudat, inconfortabila pentru toata lumea. Chiar si povestea obtinerii filmului e interesanta, tancul respectiv fiind prezentat de rebelii pro-rusi drept o captura de la fortele guvernamentale ucrainiene.

 

Ca in cele mai bune bancuri cu Bula, tancul s-a dovedit a fi un T-72B3, versiune ce se afla doar in dotarea Rusiei, nefiind exportat. Tancul a fost capturat initial de ucrainieni si apoi re-capturat de rebeli, care l-au prezentat fara sa inteleaga implicatiile. Valoarea imediata a filmului in care este surprins postul de lupta al tunarului T-72B3 a fost confirmarea implicarii Rusiei in conflictul ucrainian, singura tara care dispune de acea versiune de T-72. Cel mai evident element de identificare a fost panoul de comanda al canalului de vedere prin termoviziune Catherine, componenta de baza a FCS-ului SOSNA-U.

 

Dincolo de confirmarea implicarii Rusiei in conflict, prezenta Catherine in cea mai noua versiune operationala a T-72 din dotarea Rusiei a reamintit faptul stanjenitor ca aceasta depinde de tehnologie straina pentru cele mai sensibile componente ale tancurilor sale. In cazul de fata, de francezii de la Thales.

Si nu e vorba doar de T-72 ci si de mandria fortelor ruse, T-90A care inglobeaza aceleasi componente franceze ale Thales. Aparatele de ochire sovietice, TPD-K1 ale T-72 si, respectiv 1G46, ale T-90 s-au dovedit depasite si incapacitatea industriei ruse de a furniza niste aparate de ochire  cu vedere pe timp de noapte de o rezolutie multumitoare a fortat varianta importului. De fapt si rusii au recunoscut public intarzierea de 20-30 de ani in domeniu si faptul ca e mai ieftin sa fie cumparata tehnologie straina decat sa se incerce dezvoltarea ei in Rusia.

A fost semnat mai intai un contract de achizitie cu Thales si apoi, in 2010, unul pentru productia sub licenta a Catherine FC . In 2012 rusii obtineau licenta si pentru Catherine XP, o camera mai avansata, bazata pe tehnologia QWIP.

Camerele Catherine sint apoi integrate alaturi de un marcator laser si o camera de vedere pe timp de zi in sistemele de ochire furnizate de o companie bielorusa, PELENG, care fabrica sistemul de stabilizare. Initial PELENG a furnizat sistemele de ochire ESSA pentru T-90A si SOSNA-U pentru T-72B2/3 (precum cel capturat in Ucraina), SOSNA-U facandu-si aparitia si pe cea mai moderna versiune T-90SM (sau MS), neintrata inca in dotarea Rusiei (se speculeaza ca indicativul in seviciul Rusiei va fi AM).

In dreapta vechiul TPD-K1, in stanga SOSNA-U si abia vizibile panoul de comanda si afisajul tip CRT schimbat apoi cu un LCD - Sursa: army-guide.com

In dreapta vechiul TPD-K1, in stanga SOSNA-U si abia vizibile panoul de comanda si afisajul tip CRT schimbat apoi cu un LCD – Sursa: army-guide.com

 

Detaliu SOSNA-U (canalul de zi) cu panoul de comanda al Catherine si noul LCD al canalului de termoviziune- Sursa: militarium.net

Detaliu SOSNA-U (canalul de zi) cu panoul de comanda al Catherine si noul LCD al canalului de termoviziune – Sursa: militarium.net

 

E de notat ergonomia deficitara a postului de lupta al ultimelor versiuni de T-72, tunarul fiind nevoit sa foloseasca comenzile de pe TPD-K1 dar sa urmareasca SOSNA si LCD-ul Catherine plasate mult in stanga. Cam cum ai conduce o masina uitandu-te pe geamul lateral.  E stiut faptul ca rusii nu dau prioritate ergonomiei in proiectarea tancurilor dar exista o limita de la care eficienta echipajului este afectata serios.

Teoretic rusii ar fi trebuit sa fie in sfarsit independenti in productia aparatelor de ochire insa se pare ca in practica lucrurile nu stau chiar asa. Dupa unele surse, livrarea camerelor Thales ar fi putut fi afectata de sanctiunile impuse Rusiei, ceea ce sugereaza ca licenta nu ar fi inclus toate componentele.

Interesanta mentiunea referitoare la contractul cu o alta firma franceza, Sagem, pentru livrarea de camere Matis, un model din aceeasi gama fiind instalat si pe TR-85M1. Asta doar ca o reconfirmare a faptului ca atunci cand apelezi la importuri nu ai exclusivitate asupra produsului. Si ca pe langa Thales, mai sint si alte firme franceze care au vandut sisteme de vedere pe timp de noapte Rusiei, cum ar fi deja mentionata Sagem sau Ulis.

Daca Sagem este cunoscuta ca implicata in multe proiecte de modernizare ale tancurilor tip Est, inclusiv cel al TR-85M1, Ulis furnizeaza echipament pentru infanterie. Odata cu intrarea in vigoare a sanctiunilor, Ulis ar fi intrerupt colaborarea directa cu firmele rusesti ceea ce ar fi dus, conform unor emailuri furnizate de hackeri pro-ucrainieni, la demararea de catre rusi a unui program “gri” de achizitie de echipament, prin firme inregistrate in alte state.

Departe de a fi doar niste “simple” camere de observare, Catherine sint conectate la sistemul de conducere al focului si asigura capacitatea de urmarire automata a unei tinte desemnate. Urmarirea se face pe baza contrastului imaginii termice, de unde si rolul central al produselor franceze in ansamblul celui mai nou FCS rusesc, Kalina (T-90SM). In cazul asta, comparatia explicita cu Leclerc nu mai e asa surprinzatoare.

T-90MS, SOSNA-U si LCD-ul Catherine instalate la postul tunarului (stanga) si un al doilea LCD la postul comandantului (dreapta) - Sursa: survincity.com

T-90SM, SOSNA-U si LCD-ul Catherine instalate la postul tunarului (stanga) si un al doilea LCD la postul comandantului (dreapta) – Sursa: survincity.com

 

Daca toate tancurile rusesti de ultima generatie, operationale sau inca la nivel de prototip, utilizeaza tehnologie straina, atunci care e situatia T-14 Armata? In mod clar rusii au ales licenta in loc de dezvoltarea locala si incercarile de ocolire a embargoului sugereaza ca nu au alternativa.

Mai interesanta e intrebarea daca embargoul poate avea efect asupra programului T-14, chiar si prin intarzierea intrarii in serviciu operational insa pentru ca asta sa aiba minime sanse de succes trebuie ca firmele furnizoare sa fie tinute sub observatie atenta.

 

Both comments and pings are currently closed.

18 Responses to “Vanzatorii”

  1. MVSTELIDAE says:

    Un mini documentar în care se spune că ruşii au cam renunţat la T14 pe termen mediu, adaptând din nou hoarda existentă.
    https://www.youtube.com/watch?v=zKCiUceogk8
    Cred că implicarea Rusiei a fost confirmată din momentul în care au ocupat Crimea, cel puţin pentru cei ce îi cunosc. Pentru ceilalţi, având o religie în jurul atitudinii călduţe faţă de nazism şi comunism, a Moscovei, poţi să le dai şi seria de la soldaţii morţi, că nu prea o să-i intereseze, nu o să vrea să creadă.
    Revenind la Rusia, cred că momentan şi-au dat seama că două regiuni, judeţe mai monstruoase, din Ucraina, i-au costat cam mult. Au mutat atenţia pe Siria, unde nu au nevoie de aceste modernizări, deci o să o prelungească cât mai mult pe acolo, pâna se mai uită de război, RT îşi face treaba, fiind o adevărată misiune de „explorare” a orientului, zici că-s în era Livingstone .
    Financiar nu pot, chiar dacă ar avea cum.
    Că tot v-am dat un video, este acolo un cimitir american de armură, nu-i prea uzată, este oricum peste ce avem, dar SUA nu are ce face cu ea, am putea veni şi noi cu o ofertă.

    • admin says:

      Problema cu vestele balistice e ca tesatura de fibre Kevlar/Dyneema/Spectra/etc imbatraneste si trebuie schimbata dupa un timp. Din clip reiese ca s-ar refolosi placile (metalice/ceramice) insa tot ar fi nevoie de un “invelis” nou. De bine, de rau, vestele se fabrica in Romania. La nevoie s-ar putea “imprumuta” de la ei dar mai degraba as investi in noi modele romanesti. Cine stie, daca vin cu modele competitive poate se reuseste chiar si un export, ceva.

  2. Raptor says:

    Sau pot canibaliza sistemele de pe T-72 si T-90 pentru T-14.
    Se confirma inca odata ca nu ne putem baza pe aliatii NATO din Europa care sunt si au fost mai mereu niste “curve” si ca singurul adversar al rusilor care a ramas drept si pe care ne putem baza e SUA.
    Cum ne-am putea baza oare pe tari precum Marea Britanie, Franta, Italia (dintre cele mari) care au vandut tehnologie rusilor, sau a Germaniei care duce o politica pe fata pro-rusa?

    • admin says:

      Ca au vandut tehnologie rusilor inainte de embargo nu-i de condamnat, asa au vandut si Romaniei in anii ’90 cand nu era inca in NATO. Important e ce vor face de acum inainte. Dar da, afacerile sint pe primul loc.

      • Marius Z. says:

        T-72 si T-90, atata timp cat nu scot caruselul din turela, raman cu acelasi potential de catapultare a turelei cu artificii in caz de penetrare… oricat blindaj ar adauga pe ele.

        • admin says:

          Si da si nu: da, turela zboara dar e si (mult prea) mult mit legat de asta. Majoritatea tancurilor au munitie stocata langa mecanicul conductor. O lovitura acolo ar distruge tancul, indiferent daca turela ar zbura sau nu, oricum sansele de supravietuire sint aproape nule. Asa ca ori pui toata munitia in turela si o protejezi in “silozuri”, ori accepti riscul ca toata lumea.

          • stelian says:

            @admin, “zburatul turelei” sau “jack-in-the-box effect” nu e un mit ci o problema serioasa a tancurilor sovietice. Are la baza nu atat o eroare de design/concept cat doua doctrine ale rusilor:
            1. tancurile folosite in mod ofensiv si foarte dinamic. In mod normal tancurile sovietice urma sa execute adevarate “sarje de cavalerie” asupra inamicului pt. a rupe frontul, a incercui pozitiile intarite, a lua din flanc inamicul, samd. Rusii au plecat de la asumarea realista a faptului ca in lupta ai pierderi oricum fie ca-s de la mine, tirul altor tancuri, rachete, samd. Si s-au oprit cu protectia pasiva intr-un anumit punct unde a fost eficient financiar si au compensat prin manevrabilitate si protectie activa. Tancul sovietic a fost conceput ca fortza de izbire la propriu, cu viteze maxime de inaintare care depasesc vitezele tancurilor vestice (65-70km/ora) si viteze ridicole de marsarier (5km/ora in cazul lui T-72).
            Razboiul contemporan le-a dat socotelile peste cap rusilor pt. ca se bazeaza mult pe manevre statice in jurul localitatilor sau in localitati si nu pe “sarje” cu zeci de tancuri peste campii. (Totusi unde au avut ocazia sa faca treaba asta, adica in Ucraina, tancurile au fost exact tavalugul care au fost proiectate sa fie.)

            2. viata individuala a soldatului nu are aceeasi importanta acordata in Occident. In timpul razboiului din UA un tanchist ars in urma aprinderii pulberii a fost intrebat ce parere are de situatia lui si de tancul T-72, a spus ca de tanc are o parere f. buna dar ca atat tancul cat si echipajul “sunt soldati” si soldatii trebuie sa mai si moara pt. patrie. In UK ministerul apararii a fost dat in judecata de catre un tanchist care si-a pierdut laba piciorului in urma penetrarii blindajului frontal a unui Challenger 2. Uriasa diferenta de mentalitate.

            Deci situatia cu magazia de munitie in interiorul camerei de lupta este asumata de catre tanchistii rusi.

            • admin says:

              Deci zburatul turelei nu are legatura cu plasarea munitiei in sasiu ci cu blindajul slab. Asta fost raspunsul meu la @Marius Z. care a spus mai devreme: “T-72 si T-90, atata timp cat nu scot caruselul din turela, raman cu acelasi potential de catapultare a turelei cu artificii in caz de penetrare… oricat blindaj ar adauga pe ele.

              Cat despre magazia de munitie in interiorul sasiului, situatia este asumata de toata lumea, nu numai de rusi. Unii au blindaj mai bun, altii mai slab insa toti risca sa sara in aer in caz de penetrare, cu sau fara turela zburatoare. Doar ca rusii accepta asta public in timp ce altii nu, poate ca se bazeaza prea mult pe blindajul superior insa nici la tancurile vestice zona laterala a sasiului nu e foarte bine protejata, in comparatie cu turela. De asta am spus ca e prea mult mit, nu ca situatia nu ar fi reala ci pentru ca se supraliciteaza problema gresita. Nu plasarea munitiei ci blindajul mai slab e problema.

          • Marius Z. says:

            T-72 si apoi T-90 au primit diverse tipuri de blindaj suplimentar, fara ca acesta sa ajute prea mult. La asta ma refeream, in limitele T-90/72, si nu la faptul ca daca ai adauga blindajul de pe Abrams pe el, ar rezista mai bine si nu ar mai fi cazul sa vorbim si de stocarea munitiei.
            Din pacate la momentul postarii primului comentariu nu m-am exprimat prea bine, si nici timp sa dezvolt n-am avut…

      • Raptor says:

        @Admin
        E cam trasa de par comparatia. In 90 cand nu eram tara membra NATO si pana la intrare in 2004 Romania nu a fost considerata un adversar al NATO.
        Rusia/URSS in schimb a fost considerata un adversar al NATO inca de la infiintarea NATO si pana in prezent iar pe viitor tot ca adversar va ramane.

        Faptul ca unele state din NATO vand tehnologie Rusiei din partipliuri cu acestia, interese financiare sau altele, asta nu are nimic de a face cand ne referim la doctrina unei tari si doctrina NATO, de exemplu pentru tarile enumerate mai sus in comentariul anterior (Germania, Franta, Italia, Marea Britanie) care au facut transfer tehnologic catre rusi sau au vandut componente militare sau civile pentru uzul militar, acestea pot sa considere RUsia ca nu este un adversar, dar politica NATO cu siguranta are alta parere.

        • admin says:

          Trebuie luat in calcul ca transferul de tehnologie frantuzeasca a inceput prin 2007 deci acum aproape 10 ani (si discutiile au inceput mai devreme), cand Rusia nu era considerata un inamic. Nu e vorba daca era cu adevarat sau nu ci ca Vestul nu o vedea ca pe un inamic adevarat.
          La fel, in anii ’90 Romania nu era un inamic al NATO dar cu siguranta nici un partener in care sa te increzi. Romania din acei ani era un stat esuat, osciland intre Est si Vest si cu o anumita inclinatie de a exporta tehnologie inamicilor Vestului. Asta era ce se vedea din exterior si doar israelienii si francezii au furnizat ceva tehnologie, asa cum au facut-o si cu rusii. Situatia nu e identica, bineinteles, nici n-are cum sa fie dar e destul de similara pentru a face o paralela.

    • admin says:

      Cel mult poti sa nu mai cumperi de la respectivele firme vestice care aleg sa continue afacerile cu Rusia. Nu-i ideal dar e ceva mai mult decat nimic.

  3. Marius Z. says:

    Daca nu ma insel, si pe T-84 Oplot M este instalat un vizor termic Buran-Catherine-E, in pozitia ochitorului…
    http://www.rumaniamilitary.ro/wp-content/uploads/2014/01/07-buran-catherinel.jpg

  4. enzo says:

    Oh, dar rusii fura tehnologie la greu nu de ieri de azi.
    Toata tehnologia lor este furaciune sau cu mici exceptii adaptari ale tehnologie vestice. Este mult mai eftin asa decat sa iti dezvolti in-house.
    Exista multe exemple punctuale:
    – Copierea Concorde
    – Copierea programului spatial american
    – bomba atomica
    – aproape toate masinile si camioanele lor sunt copii ale unor versiuni straine cu adaptari specifice.

  5. […] importului de tehnologie israeliana in sectorul UAV e acelasi ca in cazul aparatelor de vedere pe timp de noapte frantuzesti: inapoierea tehnologica […]

  6. […] e mai vechea cunostinta, LCD-ul camerelor cu termoviziune Thales Catherine asociate pana acum cu sistemul de conducere a […]