TehnoMil

M4A1 vs M4 – Sursa: soldiersystems.net

Cine a citit anuntul legat de achizitia M4/M4A1 de un grup de state printre care si Romania, ar putea fi curios sa afle care ar fi diferenta intre M4 si M4A1.

M4A1 isi are originea intr-un set de cerinte speciale ale SOCOM, umbrela SOF-ilor americani, care urmareau in principal imbunatatirea comportamentului M4 la foc automat.

Principalele modificari facute asupra M4 pentru a le transforma in M4A1 au fost schimbarea tevii standard cu una cu un profil mai gros intr-o zona descoperita ca susceptibila de a ceda in cazul seriilor lungi precum si inlocuirea sistemului de declansare a focului, care a pierdut modul rafala in 3 focuri si l-a primit pe cel de foc automat. Modificarea sistemului de dare a focului a rezultat, indirect, si in imbunatatirea cursei tragaciului.

Pe scurt, M4A1 inseamna transformarea carabinei M4 intr-o pusca mitraliera scurta.

Ca de fiecare data, unde se duce SOCOM vine si US Army. Ideea M4A1 a prins asa de bine incat US Army s-a decis sa inlocuiasca toate M4 din dotare cu M4A1, ca prima etapa din programul M4 PIP (Product Improvement Program). Inlocuirea se va face treptat, atat prin achizitia de M4A1 noi cat si prin conversia unor M4 existente. In plus, s-au comandat 350.000 de noi inchizatoare. Scopul final este standardizarea M4A1 ca noua arma regulamentara a US Army.

A doua etapa a M4 PIP avea in vedere inlocuirea port-inchizatorului si a ulucului cu unele imbunatatite. Testele efectuate in 2011 pentru gasirea unor noi port-inchizatoare nu au identificat nici o solutie mai buna decat cea existanta, din cele 11 intrate in concurs. De atunci a trecut ceva timp si ar fi interesant de revenit asupra subiectului cu alta ocazie.

Miscarea US Army spre M4A1 e cu atat mai interesanta cu cat este facuta in paralel cu cresterea cantitatii de pusti mitraliere M27 comandate de USMC, produsul HK urmand sa fie mult mai larg adoptat de infanteristii marini decat a fost planul la inceput. O mare parte a infanteristilor americani din cele doua ramuri va fi dotata deci cu arme capabile sa joace rolul de pusti mitraliera.

#focul_la_ei

MH-60R Seahawk – Sursa: Wikimedia.org

Sa cumperi atat de multe elicoptere incat sa nu stii ce sa mai faci cu ele si sa te plangi de costurile cu stocarea lor. Nu e vorba de Arabia Saudita ci de US of A, mai precis USN.

Si da, iar e LCS-ul de vina. Pentru ca a avut performante atat de bune incat comanda de 55 de nave a fost redusa la 32, intregul program LCS ar fi trebuit redus proportional, pentru toate elementele. Pare logic insa regula bunului simt nu s-a aplicat si in cazul componentei aeriene, adica elicopterelor MH-60R si MH-60S care au continuat sa fie cumparate intr-o cantitate mai mare decat cea necesara.

Motivul se pare ca a fost o proasta comunicare intre cei ce comandau navele si cei ce comandau elicopterele (?!?!), problema reducerii numarului de elicoptere fiind pusa abia dupa ce fusese semnat un contract ce prevedea o cantitate minima de MH-60 (hmmmm…ok). Ca la marele fix, anularea contractului ar fi costat mai mult decat cumpararea cantitatii minime de elicoptere prevazuta prin contract si ca atare USN are mai multe elicoptere decat ar trebui. Cuplat cu faptul ca oricum programul LCS este in intarziere, fiind receptionate doar 11 nave din 32, inseamna ca sint elicoptere in plus, unele ce isi asteapta LCS-urile iar altele care asteapta… altceva.

In numere, la momentul de fata USN ar avea nevoie de 473 de elicoptere (MH-60R + MH-60S) insa are in depozite 531 de bucati. Conform studiului inspectorilor DoD, cele 57 de elicoptere in plus (desi matematica metrica indica o diferenta de 58 de unitati, probabil ca cea imperiala e diferita), pentru care s-au platit USD1.4bil, acumuleaza praf in depozite, pentru frumoasa suma de USD2mil anual.

Situatia se va redresa un pic prin introducerea navelor care sint in intarziere astfel inca se spera ca pana in 2023 sa se marite toate MH-60S si sa ramana orfane decat 34 de MH-60R.

Ce se poate remarca de aici:
1. Gramada de elicoptere necesare USN. Cu toate cele necesare antrenamentului, logisticii si cele tinute in rezerva, e totusi un numar enorm.
2. MH-60 costa serios, cele USD24mil per aparat fiind de fapt media intre modelele S si R. Defalcat, un R a costat DoD USD29mil iar un S USD17mil.
3. Doreii sint distribuiti uniform pe glob
4. Exista MH-60R de vanzare, la mana a doua dar care au stat doar in showroom

SIG716G2 Patrol – Sursa: sigsauer.com

De data asta pare un anunt serios, indienii chiar vor semna un contract pentru achizitia de arme de asalt.

Un numar de 72.400 de SigSauer SIG716G2 (7.62x51mm) vor fi cumparate de la americani pentru o suma de USD72mil.

SIG716, un fel de HK417 mai timid, a iesit castigator pe criteriul pretului cel mai scazut, pumnul de 990 de dolari ceruti de americani fiind mai mic decat pretentiile competitorilor, Caracal cu CAR817 pentru USD1.200 si IWI cu ACE1 pentru USD1.600(!?!?). Clar, israelienii nu o stiu pe aia cu iepurasul la farmacie.

Nu se stie exact ce model de SIG716G2 au cumparat indienii, informatiile fiind contradictorii: ba SIG716G2 Patrol, ba SIG716G2 DMR.

Continuare…

ARCA a efectuat primul test al unui motor racheta. Glumesc, bineinteles, e vorba de primul test al SpaceX Raptor in configuratia finala, gata de zbor:

Cum ar zice ARCA: Lasati-ne sa ne pregatim de Champions League.

APM – Sursa: IMI via Jane’s

O stire mai veche dar importanta, cel mai recent episod din istoria fascinanta a 5,56mm, cea mai “cercetata si dezvoltata” munitie de pe planeta: israelienii de la IMI au prezentat acum aproape un an un nou tip de munitie perforanta numita APM (Armor Piercing Match).

Principalele calitati ar fi capacitatea de perforare mai buna decat a 7.62x51mm FMJ la 800m (chiar mai interesant de notat e ca APM are o bataie maxima efectiva de cel putin 800m) si un pret de 4-5 ori mai redus decat restul munitiei perforante 5.56mm existente acum pe piata.

Deci cum s-ar compara APM cu munitia AP existenta?

Cel mai performant produs vine de la Nammo si e standardizat de americani drept M995, cu un glont “ultrausor”, de 3,3g, cu miez de wolfram, numa’ bun de dat gauri prin vestele de nivel IV.

Dar nici vorba ca M995 sa aiba o bataie maxima efectiva de 800m. Si, in plus, M995 e extrem de scump, asa cum se si cuvine campionilor.

Continuare…

INF a murit, traiasca INF2.0?

Parca am mai vazut odata filmul asta: rusii ameninta partea europeana a NATO cu un nou tip de racheta si SUA se pregateste sa riposteze. In cazul asta e vorba de o rachete de croaziera lansata de la sol, SSC-8, si nu de una balistica, SS-20, cosmarul europenilor in anii ’80.

In rest insa, lucrurile stau similar. Se zice ca definitia nebuniei e cand faci acelasi lucru in mod repetat dar astepti rezultate diferite. In afara cazului foarte improbabil ca rusii au innebunit, inseamna ca se bazeaza pe un element ce ar face diferenta intre cele doua situatii.

Si totusi, ce vor rusii?

“Scuza” pentru dezvoltarea SSC-8 este evident existenta instalatiei Aegis de la Deveselu dar si planul de constructie a uneia similare in Polonia. Implicit, cerinta deocamdata tacita cu care rusii vor incepe negocierile ar fi eliminarea celor doua instalatii ABM, vazute de strategii rusi ca un fel de Death Stars terestre. Sau cel putin asa se lasa impresia.

Motivul real cel mai probabil nu are mare legatura cu Deveselu, ci cu un plan pe termen lung al Rusiei de a obtine disolutia NATO. Pentru ca nu sint in pozitia de a obtine asta prin mijloace militare, rusii au nevoie sa-i convinga pe aliati sa inchida pravalia de unii singuri. Asta se va intampla doar atunci cand actualii membrii ai aliantei vor fi convinsi de inutilitatea ei. Planul rusesc din anii ’90 de a-i convinge pe occidentali de lipsa vreunei amenintari a dat gres asa ca acuma s-a revenit la strategia de divizare prin stimularea neincrederii in determinarea NATO de a-si apara unii dintre membri.

Continuare…

Officials of the Naval Sea Systems Command announced a $10.8 million order late last week to the Textron Systems Corp. Unmanned Systems segment in Hunt Valley, Md., for engineering and technical services for the Unmanned Influence Sweep System (UISS) unmanned patrol boat.

The UISS uses the Textron Common Unmanned Surface Vessel (CUSV) will travel aboard the LCS and will deploy as necessary to detect, pinpoint, and trigger explosive sea mines hidden under the surface to damage or destroy surface warships or commercial shipping.

The system consists of the CUSV unmanned power boat that tows an acoustic and magnetic minesweep system that emits acoustic and magnetic signals that provide a false signature that triggers mines. The surface vessel while operating will be far enough away so that it will not be damaged by a detonating mine, Navy officials say.

Sursa: militaryaerospace.com

The US Navy, will cooperate with aerospace and defense company, in order to add anti-surface weapons to an unmanned surface vehicle, which, until now, has been used as a passive platform for mine countermeasures.

Namely, Textron and Naval Sea Systems Command will conduct a study agreement to weaponize the Common Unmanned Surface Vehicle (CUSV) for a surface warfare role.

NAVSEA will be responsible for the construction of a surface warfare payloads onto the Common Unmanned Surface Vehicle (CUSV), which will include various missiles, designators, sensors, and remote weapon stations.

Sursa: safety4sea.com

“Our first project is what we are calling a Surface and Expeditionary Warfare Mission Module which will consist of our engagement technology paired with our Battle Management System (BMS) controlling a Longbow Hellfire Missile,” said Chris Nerney, NSWCDD technical program manager for Unmanned Systems. “The idea is a mission package that could slide into the CUSV modular mission bay and provide a direct and indirect fire capability.”

The Navy and Textron Systems plan to prove the developmental concept that combines direct and indirect fire capability with a gunfire demonstration later this year, followed by a live missile shoot in 2019.

“We are creating a modular surface and expeditionary warfare payload with a gun and a missile weapon system to be evaluated for integration onto the common unmanned surface vehicle,” said Kevin Green, NSWCDD technical lead for Ship-to-Shore Precision Engagement Integration and Prototype. “This payload could enable warfighters to counter fast attack craft and fast inshore attack craft and it could provide ship-to-shore fire support for expeditionary and special operations forces. It also gives us a baseline development effort to operate and perform further research and development.”

Meanwhile, Nerney, Green and their Textron Systems collaborators are envisioning how new payloads in the CUSV mission bay could benefit warfighters in various missions from maritime interdiction and special operations to surface warfare encounters that include engaging fast attack craft and fast inshore attack craft as well as other threats.

Sursa: navsea.navy.mil

Cand trebuie sa lupti asimetric dar un RHIB cu AG-7 nu e de ajuns.

Romania participa si la ceva folositor.

Asa cum se stie deja Olanda si Belgia au semnat in 2018 un MoU pentru achizitia in comun a unor fregate si vanatoare de mine. Intelegerea nu reprezinta insa inceputul ci continuarea unui proces ce a fost demarat in 2016 printr-o LoI intre cei doi parteneri, urmata de niste pasi practici care au constat, pe partea MCM de care sint responsabili belgienii, in demonstratii facute de potentialii funizori in 2016 si 2017. Informatii despre testele din 2016 (dupa cum pare) si poze de la fericitul eveniment pot fi gasite aici si aici.

Despre testele din 2017 am amintit tangential cand a fost vorba de Elbit Seagull, unul dintre participanti. Nu a fost singurul.

Cu cuvintele lor, obiectivul testelor a fost:

The trials main objective, taking place just off the Belgian Coast in typical North Sea underwater conditions and environmental complexities, was to assess the maturity levels of future unmanned or autonomous MCM systems. Industry partners demonstrated their unmanned MCM systems and an important focus area was the autonomous behaviour of unmanned surface drones and unmanned underwater vehicles at sufficient Stand-Off Ranges (SOR) from a launching and control platform.

Sursa: underwater-defence-security.com

In afara de israelieni, participantii identificati pana acum au fost:

Northrop Grumman, care a furnizat senzorul AQS-24B si Atlas Elektronik care a furnizat nava fara echipaj ARCIMS.

Continuare…