Niste informatii mai clare despre celebrele interfete ale HAWK-ului romanesc, direct de la sursa adica UTI:
HAWK Communications – Command and Control System – SysC3H
SysC3H provides Communications and Command and Control capabilities for HAWK PIP III R systems and ensures integration into an air-ground defense system. It can be used in peacetime, crisis or armed conflict.
Characteristics
Ensures command and control for:
– CORSA
– CDF (UT HAWK PIP III R)
– PCP (UF HAWK PIP III R)
Provides communications services using NATO standard between the components of the system:
– provides bi-directional voice communication services between system components
– provides hierarchical and centralized control for HAWK PIP III R air – ground combat units while allowing in special situations their usage in a decentralized mode
– ensures interoperability with C2 systems – NATO similar systems
16 Mai 2016 – DSME (Daewoo Shipbuilding and Marine Engineering) incepe constructia primei fregate DW3000H pentru Marina Thailandei.
23 Ianuarie 2017 – Fregata este lansata la apa. Va fi livrata clientului in 2018.
Desi nu caracteristicile fregatei sint importante, trebuie spus ca are de toate: MK41 cu ESSM, Harpoon, Phalanx, tun de 76mm, sonar montat in chila si unul tractat. De la schimbarea specificatiilor initiale, fregata fiind cunoscuta acum drept DW3000F, s-a renuntat la I-Mast-ul celor de la Thales cu radar integrat pentru un Sea Giraffe al Saab. Totul montat pe o nava in lungime de 122m, un deplasament de 3.650 de tone si un pret de USD410mil. Proiectul s-ar baza pe o modernizare a clasei KDX-1, un fel de distrugator Marasesti sud-coreean, pastrand proportiile.
A doua fregata ar urma sa fie construita in Thailanda, frumos din partea coreenilor ca lasa si pe altii sa taie si sa sudeze tabla.
Micul gigant poate deci construi o nava in timpul cat altora le ia sa scrie un RfI sau sa organizeze o licitatie. Nu ar trebui uitata prezenta Daewoo in Romania, in caz ca s-ar vrea ceva concurenta pentru Sigma by Damen of Galatz. E drept ca santierul local al Daewoo nu are experienta in constructia de nave militare asa ca ar porni cu handicap dar si asa ar fi interesanta o oferta de pret si durata a constructiei, nu de alta dar s-ar putea sa fie surprize.
Ca sa inchidem cercul, si Hyundai va vinde doua fregate/corvete de 2.600 de tone si 104m lungime in Filipine. Pretul total este suspect pentru doua nave de dimensiunile astea: USD337mil. Probabil vopseaua e la optionale.
Acum doi ani, Jane’s anunta primele contracte de export pentru SIMBAD-RC – un sistem antiaerian naval telecomandat aproape-CIWS – clientii cei mai probabili find Turkmenistanul si Arabia Saudita. Turkmenistanul nu apare prea des in anunturile de achizitii militare, ocazia asta a fost prilejuita de achizitia (si dotarea) unor nave de patrulare turcesti, clasa Tuzla.
Acum avem si confirmarea de la producatorul rachetelor utilizate de SIMBAD-RC, MBDA:
Un vas de pază de coastă din Turkmenistan reperat ca fiind dotat cu un sistem naval de apărare aeriană cu rază scurtă de acţiune de tipul SIMBAD – RC
Potrivit presei turkmene, preşedintele Turkmenistanului, Gurbanguly Berdimuhamedov, a vizitat fortele maritime cu sediul în oraşul Turkmenbasi, pe coasta Mării Caspice. În timpul acestei vizite, sistemul de apărare naval al MBDA , SIMBAD-RC, cu rază scurtă de acţiune, a fost reperat pentru prima dată pe cel puţin două nave de patrulare: SG 111 Arkadag şi SG 113 Merdana.
Turkmenistanul a preluat livrarea a 10 nave de patrulare construite de şantierul DEARSAN din Turcia. Vasele fac parte din clasa Tuzla/NTPB (New Type Patrol Boat) al marinei turceşti. Vasele dislocă 400 de tone, au o lungime de 55,75 metri şi un echipaj de 35 de marinari.
Bărcile de patrolare turkmene sunt echipate cu câte două lansatoare SIMBAD – RC, unul în faţa punţii şi unul în spatele acesteia. Este neclar însă dacă toate vasele turkmene de acest tip (8 aflate în serviciul Pazei de Coastă / Serviciul de Frontieră şi două în cel am Marinei) au primit aceste sisteme.
Pentru inceput, sistemul anti-balistic David’s Sling se apropie de operationalizare. La fel de important, firma producatoare Rafael a primit licenta de export atat din partea guvernului israelian cat si a celui american, clientul identificat fiind Polonia. Trebuie reamintit ca israelienii au participat la competitia poloneza pentru sistemele de rachete cu raza lunga – care se desfasoara inca, in ritmul melcului polonez – insa la presiunile SUA, Rafael a trebuit sa abandoneze cursa. Motivul consta in faptul ca in competitie existau deja doua firme americane, Lockheed si Raytheon si prin retragerea Rafael s-a creat cale libera pentru ca Raytheon sa ajunga in pole-position. La schimb, israelienii ar fi primit asigurari ca racheta lor ar face parte din pachetul oferit de Raytheon, complementand rachetele cu raza lunga PAC-2 si inlocuind produsul rivalilor de la Lockheed, PAC-3, pe care Raytheon ii dorea de mult iesiti din ecuatie.
Acum, israelienii ar fi primit dreptul de a discuta direct cu polonezii insa nu e clar daca David’s Sling e oferit ca parte a Patriot (improbabil), in cadrul competitiei pentru sistemele cu raza medie-lunga sau este o oferta pentru programul rachetelor cu raza scurta, program ce avanseaza in paralel dar este inca intr-un stadiu incipient.
Polonezii au de ce sa se grabeasca, desfasurarea rachetelor Iskander in enclava Kaliningrad ajungand usor pe primul loc in lista prioritatilor. Pe langa achizitia rachetelor de croaziera JASSM, polonezii ar mai avea nevoie sa intareasca si defensiva iar David’s Sling parea cel mai ieftin sistem ABM cu raza scurta-medie disponibil pe piata.
Conceput initial ca un sistem ABM pur, David’s Sling urmeaza sa fie dezvoltat in continuare pentru a putea lovi si rachete de croaziera sau tinte manevriere, cum ar fi avioanele de lupta. In cadrul acestui programul de dezvoltare, s-a desfasurat recent un nou test, cel de-al cincilea.
Israelienii nu au publicat calendarul programului de dezvoltare a David’s Sling, asa ca e greu de spus cand va aparea versiunea capabila sa distruga atat tinte balistice cat si unele manevriere.
Prototipul T-X al Northrop Grumman si BAE – Sursa: janes.com
Intr-un anunt surpriza si nu prea, Northrop Grumman si BAE au anuntat ca nu vor raspunde la RfP-ul emis de USAF cu privire la noul avion de antrenament, program cunoscut drept T-X. Asta desi cele doua companii au investit deja intr-un prototip conceput special pentru competitia T-X.
Surpriza consta mai ales in modul abrupt in care s-a facut public anuntul de retragere, actiunea in sine fiind prevestita de declaratii facute cu doar o saptamana inainte din care reiesea ca NG nu sint foarte hotarati sa participe in continuare.
S-a dat de inteles ca programul T-X va fi adjudecat dupa modelul “celui mai mic pret, dintre ofertele tehnic acceptabile” – model de altfel foarte cunoscut romanilor, fiind de altfel modul normal in care se fac achizitiile militare in Romania. Se prevestea un razboi al ofertelor care ar fi dus pretul – si marja de profit a castigatorului – sub nivelul marii. Oficialii NG au dat de inteles ca ar fi mai interesati de competitii in care exista un oarecare spatiu de manevra iar pretul e considerat in functie de performante, asa cum se parea initial, dupa cum am prezentat aici. Daca avioanele considerate acceptabile din punct de vedere tehnic intra in competitie doar pe baza pretului, indiferent de diferentele de performante, este clar ca cel mai ieftin va castiga, nu neaparat cel cu cel mai bun raport pret vs performante.
Alegerea conservatoare pentru inlocuirea PSL ar fi una din multele variante de pusti semiautomate in 7.62x51mm (7.62 NATO) disponibile pe piata, cum ar fi AR-10 SuperSASS, cumparate deja pentru FOS sau, o varianta mai moderna, HK G28.
Optiunea vizionara ar fi adoptarea celui mai nou calibru dedicat tragerilor de precizie la distanta mare, .338 cunoscut si ca 8,6x70mm Lapua Magnum.
O alternativa mai eficienta la .50 BMG in cazul tintelor neprotejate, .338 si-a castigat faima pentru precizia la distante foarte mari, ajutat si de pustile cu repetitie care l-au folosit. Ulterior au inceput sa apara si arme semiautomate in acelasi calibru destinate rolului DMR.
Cum in mod traditional viziunea lipseste, PSL-ul nu va fi inlocuit de vreuna din armele urmatoare.
Trei concepte TF-X, se pare ca varianta finala va fi bimotor – Sursa: ssm.gov.tr
Sau poate Silent EuroFighter.
Constructorii aero europeni traditionali par sa fi intrat intr-o fundatura, nu numai ca nu se intrevede nici un proiect care sa fie clasificat “de generatie a 5-a” dar nici macar o evolutie serioasa a avioanelor actuale, de genul F-15SE SilentEagle.
In acelasi timp, europenii nu s-au miscat mai cu talent nici pe partea de avionica, fiind mult in urma SUA si doar norocul care a lovit fatal capra vecinului de la Est, intarziind dezvoltarea PAK FA, ii mai tine inca relevanti, cel putin pentru o perioada de timp.
Toate acestea cer bani si europenii nu mai au sau nu mai vor sa aiba. Totusi competentele in domeniu sint inca acolo si cei care vor sa si le pastreze trebuie sa dea din coate si sa gaseasca o solutie. Nu e surprinzator ca britanicii sint si cei care se misca cel mai alunecos, adica rapid, cu putina frictiune.
F-16V la primul zbor – Sursa: Lockheed Martin/Randy Crites via ainonline.com
Cine credea ca F-16 va cadea victima aspiratorului de fonduri care este F-35 si ca USAF va trece veteranul pe linie moarta, au parte de o surpriza: nici macar taierile de buget nu pot opri continua modernizare a F-16, atat pentru USAF cat si pentru clientii externi.
Se parea ca totul s-a sfarsit pentru F-16 americane atunci cand CAPES (Combat Avionics Programmed Extension Suite) a fost exclus de la finantare in bugetul pe 2015. CAPES avea ca obiectiv modernizarea avionicii Blocurilor 40/42 si 50/52 prin instalarea unui radar AESA APG-83 – SABR fabricat de Northrop Grumman -, a unui nou sistem de control pentru echipamentele de lupta electronica, Terma ALQ-213, precum si a unui nou display de mari dimensiuni CDU (Center Display Unit), menit sa inlocuiasca si o parte din indicatoarele clasice. Integrarea noilor echipamente cerea conform Lockheed Martin si inlocuirea calculatoarelor de bord (MMC – Modular Mission Computer) furnizate de Raytheon.
Taierea finantarii pentru CAPES nu a oprit insa Lockheed Martin sa ofere acelasi pachet de modernizare la export, sub numele de F-16V. Pentru displayul de mari dimensiuni a fost ales ca furnizor Elbit Systems of America iar radarul era acelasi SABR.
DpA a avut un sfarsit de an destul de intens, azi fiind facut public – de catre General Dynamics European Land Systems, nu va asteptati la DpA – anuntul atribuirii unui contract pentru un nou lot de transportoare Piranha III. Contractul s-ar fi semnat pe 30 Decembrie 2016 iar detaliile lui, cum ar fi numarul de bucati si valoarea, vor ramane probabil la secret pana cand producatorul va binevoi sa anunte si astea. Din partea DpA, mai putine sperante. E vorba cel mai probabil de lotul de vehicule specializate despre care se vorbea ca va fi comandat in 2016.
In asteptarea miticului (are sens in ambele variante) var indepartat al Boxerului, achizitiile de Piranha merg bine, lotul actual fiind al cincilea comandat. Daca MApN-ul tot apreciaza vehiculul elvetian, ajungi sa te intrebi daca si ce oferta a avut GDLS pentru producerea unui nou blindat in cooperare cu industria locala si motivul pentru care nu s-a ales solutia evidenta. Ar fi fost ceva mai simplu decat sa se tot achizitioneze loturi mici de Piranha pana cand nu va mai fi nevoie de transportoare. Sau vor ramane din nou fara bani.
La categoria “cel mai bun film geopolitic despre Orientul Mijlociu“, runda de azi se disputa intre Green Zone – Matt Damon plus un Brendan Gleeson mai convingator in rol de agent CIA decat Jessica a lu’ Castana in Zero Dark Thirty – si Syriana – din nou Matt Damon dar in rol de suport pentru George Clooney.
Asteptam noile productii despre Siria. Inclusv cele rusesti.
Posted in UncategorizedComments Off on Imagini miscatoare, episodul 2
February 7th, 2017 
admin 
Posted in 
Tags: 
