Oportunitati, episodul 15

De la PSL la Dragunov - Black Horse Arsenal - Sursa: akfiles.com

De la PSL la Dragunov – Black Horse Arsenal – Sursa: akfiles.com

Mai intai un clip cu una din nenumaratele comparatii PSL vs SVD (Dragunov).

E de retinut diferenta mica de performante intre cele doua insa diferenta imensa de pret (USD1,000 vs aprox. USD5,000).

Un al doilea clip, la fel de interesant: de aici se poate observa ca exista ceva interes pentru montarea de amortizoare de zgomot pe arme gen PSL iar actuala procedura de modificare, artizanala, este relativ dificila.

Ideea: daca s-ar reusi imbunatatirea preciziei PSL pana la nivelul SVD si s-ar monta un sistem de reglare al debitului de gaze ce ar permite instalarea unui amortizor, ca element de diferentiere fata de celelalte clone, atunci poate ca s-ar putea cere pe un PSL, daca nu cat pe un SVD – diferenta de finisare fiind inca destul de evidenta – atunci macar jumatate din pretul rusoaicei (sau chinezoaicei, dupa caz). Un pas in fata destul de mare.

Exact asta a fost ideea unei firme americane, Black Horse Arsenal, care pe langa constructia unor variante foarte puternic modificate de PSL(BHA54s) si SVD(BHA54m), a propus un kit de modificare a PSL-urilor “normale” prin instalarea unui sistemul de reglare a debitului de gaze si adoptarea pistonului “scurt” asemanator SVD, pentru cresterea preciziei PSL.

Proiectul dateaza din 2012/2013 si de atunci nu s-a mai auzit nimic despre firma respectiva insa ideea ramane valida. Nu e insa nici un pericol ca romanii sa o copieze.

Si un al treilea clip care duce totul intr-o directie complet diferita: s-au mai vazut teste extreme in care s-a folosit nisip sau noroi insa dificultatile intampinate atunci cand armele sint inghetate reprezinta ceva nou. In mod clar, cam toate armele din test au avut mari probleme. Se stie ca si in practica au existat unele plangeri in directia asta (Norvegia si HK416).

Cum Romania nu e nici desert si nici jungla (daca nu esti BIM) dar cam o data pe an se transforma intr-o regiune arctica (sau subarctica daca nu esti din HarCov), ultimul test ar putea avea ceva mai multa relevanta practica. O arma capabila sa functioneze la temperaturi extreme ar fi, daca nu utila in mod real, atunci macar un element de diferentiere, inca un argument pentru un pret ceva mai bun.

 

Both comments and pings are currently closed.

9 Responses to “Oportunitati, episodul 15”

  1. MVSTELIDAE says:

    Sincer nu cred că contează preţul, fiindcă vorbim de o armă ce nu o să plece din dotarea armatei prea curând.
    Precizia nu poate fi îmbunătăţită extrem de mult, fiind vorba de concepţii diferite.

    Cred că este nevoie de o ţeavă mai solidă, o cutie antipraf mai solidă, mecanisme mai precise, fiindcă DMR-urile este foarte importantă pentru armată. Ar trebui supusă la concurs, măcar pentru înzestrarea unei unităţi mici. Asta ar forţa o evoluţie, altfel luptăm cu ea şi prin 2500 în stadiul actual.

    Cât despre Dragunov, preţul este mare fiind o armă de calitate, apoi este interzis exportul în SUA deci preţul a crescut(cerere şi ofertă). Ideea îi că preţul nu trebuie să crească dacă încă este profitabil să produci. Piată pentru PSL o să fie, fiind destul de decentă pentru ţarile africane, sud americane, pentru civili cu bugete mici. Ridicarea preţului nu ar avantaja-o. Mai bine concepi un alt DMR de lux, decât să-ţi strici piaţa.

    Un A3 AUG este 2099 €, deci ai putea urca, la 5000$, un AK mai lung un pic? Mă îndoiesc, aş spune că dacă o să facă acele îmbunătăţiri, care să arate că au depus un efort mai mare, componente mai precise, cred că pot să o vândă la 2000-2500$ maxim, hai 3000$ în caz că o îmbunătăţesc de nu o mai recunoşti, cu tot felul de gadgeturi, eliberare rapidă a încărcătorului, materiale compozite, ambidextră, şină, pat reglabil etc.

    Oricum ar trebui să vină cu un DMR mai de lux, să păstreze linia PSL pentru piaţa săracă. Acuma mă gândesc că au cercetători, ar trebui şi ei să inoveze ceva, nu?

    • admin says:

      Nu stiu cate PSL-uri mai vand ei MApN-ului dar piata SUA e cea mai importanta pentru Cugir in momentul de fata iar pretul de vanzare influenteza profitul. Ca tot se plang ca nu au bani de investitii.

      Au cercetatori? Unde au stat ascunsi, ca nu i-am vazut pana acum? Macar daca ar copia ce au “cercetat” altii si tot ar fi ceva. Cand a inovat Cugirul ceva?

      Daca s-ar face concurs ar zice ca nu e corect, ca nu pot concura cu DMR-urile straine. Ca nu pot produce decat PSL deci MApN-ul trebuie sa cumpere PSL. Iar concurenta ii omoara deci asta nu se face.

      Le-ai descoperit planul secret de afaceri: sa produca PSL-ul neschimbat pana in anul 2500, ca DMR pentru MApN si ca antichitate pentru export.

    • Marius says:

      “DMR urile” nu “este foarte importanta pentru armata” aia inca trag cu “chicken wings” si trag de incarcator cu bratul la 90%. 99% nici nu stiu ce e aia dmr ei sunt pslisti. Chiar si prea rapid-umflatele la numar forte pentru operatiuni speciale arata a iraqi ballet team.

      • MVSTELIDAE says:

        Era varianta românească a termenului DMR, apoi am schimbat termenul din motive practice, nu şi propoziţia.

        Este foarte important. Orice contact, fără o susţinere de sus sau din partea unor arme precum artileria şi mortierele portabile, se duce în fazele preliminare prin DMR.

        Sunt cazuri când coloane întregi au fost obligate să sape tranşee din cauza focului precis(Ucraina, Irak). Principala nemulţumire din Ucraina a fost lipsa de precizie a armelor, mai exact, a DMR-urilor(aici putem discuta şi de antrenament, lipsa lui, dar în cazul ăsta aveau dreptate).
        Imaginează-ţi că orice confruntare în care ţintaşul tău este scos rapid din uz, te pune într-o poziţie destul de proastă.

        Mai mult, cum noi nu o să avem niciodată avantaj împotriva unor ţări mai mari în ce priveşte artileria, aviaţia(cam asta îţi stabileşte şi dacă o să mai ai tancuri şi artilerie), tancurile, rachetelor de orice tip, ne rămâne nişa armelor mici. Dacă nici aici nu excelăm(Este o caracteristică a ţărilor mici să se axeze pe această nişă; Elveţia, Belgia, Finlanda, Australia, Austria, NZ etc), o să avem moralul Ucrainei, zero.
        Un soldat îţi luptă, dar nu când este absolut absurd. Apoi, dacă nu are în nimic încredere, chiar dacă o să-ţi lupte, o să lupte ca un miel, fără nicio iniţiativă, deci, cu un rezultat clar.

        De asta, pentru români DMR-ul, puşca automată, mitraliera, puşca pentru lunetişti ar trebui să dea o încredere uriaşă, să fie precise, să lovească bine, să fie produse de o firmă care duce finisajul la nivel de artă, fiindcă altceva nu avem.

  2. MVSTELIDAE says:

    Ce vreau să adaug, pentru o ţară relativ săracă, a fost o găselniţă destul de bună, ieftin de produs, care acoperea destul de bine necesarul acum 4 decenii.
    O putem pune la realizări remarcabile.

  3. Radu says:

    Legat de comparatia PSL cu SVD Dragunov

    http://www.dragunov.net/finn.html

    Omul (care e profesionist, conteaza si tragatorul nu doar arma) zice ca nu sunt diferente la precizie. Si in mod normal nu prea au cum sa fie din moment ce au cam aceeasi teava, aceeasi munitie si aceeasi luneta. Glontul paraseste teava inainte ca reculul sa fie resimtit mai serios.

    SVD e mai scumpa din doua motive, unul e acela ca e mai rara la vanzare in SUA si al doilea e numele care vinde si snobismul unora (sa nu zic mentalitatea de cocalar). De aici si unele critici la adresa PSL, cum ca nu e “originalul” (desi armele sunt destul de diferite, doar rolurile sunt aceleasi) si ca automat daca dai mai multi bani arma mai scumpa e mai buna.

    Dar astea nu prea au treaba cu realitatea. Sunt multe de criticat la noi, dar cand e ceva facut bine ar trebui sa dam credit totusi.

    PSL e la acelasi nivel cu SVD in ce priveste precizia, doar ca e mai simpla si mai ieftina.

    Ca imbunatatiri, sigur ca ar putea fi unele. O teava ceva mai scurta si mai groasa de ex, poate inspirata de la cea de mitraliera ca cea din poza asta (pentru a mai usura si teava mai groasa)

    http://www.littlegun.info/arme%20allemande/mauser/mitraill%20pkm%20de%20al%20pe.jpg.jpg

    Apoi niste modificari la aparatele de ochire si montarea unei sine deasupra, pentru montarea lunetelor. Apoi o luneta mai performanta (IOR face unele excelente) si, as zice eu, urcarea in calibru (daca tot ar avea o teava mai groasa si mai rigida), o arma din categoria Lapua Magnum (8,6×70 mm).
    S-ar putea monta si un pat care sa amortizeze din recul pentru a pastra mai usor arma pe tinta.

    Nu cred ca ar necesita modificari majore.

    Iar legat de fiabilitate in conditii de inghet puternic, aici niste teste mai serioase

    https://www.youtube.com/watch?v=HyZY5_txl4k

    https://www.youtube.com/watch?v=katIqxlMY9A

    AK-ul inca este cea mai viabila arma, ma rog, sistemul folosit la ea. In plus incidentele se pot rezolva foarte repede si simplu, in general, cam in orice situatie, inclusiv pe timp de noapte, intuneric, ceata etc.

    Sigur, nise modificari iarasi destul de minore (sist de ochire si ergonomie) ar mentine AK-ul in top si pe viitor.

    • admin says:

      Diferentele apar la nivelul mecanismului de dare a focului (poate influenta precizia fiecarui foc) si al sistemului de imprumut cu gaze (influenteza precizia urmatoarelor focuri, nu neaparat al primului). In plus, tolerantele mai mici se zice ca ajuta. Rusii au avut motive pentru a merge pe varianta SVD in loc sa modifice AK-ul, asa cum au facut-o romanii. Daca modificarile si mai precis costul lor s-a meritat in practica, adica raportul cost/performante, e alta discutie. Cert e ca dpdv tehnic rusii au incercat imbunatatirea preciziei AK-ului prin SVD. Daca nici ei nu stiau ce fac atunci nu mai e nimic de zis.

      • Radu says:

        Rusii sunt oameni si ei, iar omu nu e perfect. Realitatea arata ca nu exista diferente sensibile la precizie, armele sunt cam pe acolo. Tevile sunt similare, aparatele de ochire, munitia, nu prea au cum sa fie diferente.
        Dar sunt de acord ca e loc de imbunatatit destul de mult, am si spus cum as vedea si eu asta.

        Precizia mai slaba a AKM-ului de ex, fata de M-16, vine de la teava mai scurta, munitia (7,62×39) cu o balistica mai slaba la teava aia si aparatele de ochire mecanice adaptate mai mult pentru foc la distante mici spre medii, inclusiv pentru foc de acoperire (suppressive fire cum ii zic in engleza). Nu are neaparat treaba cu tolerantele mai mari.
        Sistemul “deschis” de la AK e mai bun la foc automat, sau chiar foc cu foc si la distante mai scurte, ajuta sa pui mai usor teava inapoi pe o tinta dupa reculul primelor focuri. La distante ceva mai mari insa e mai slab.

        Mai urmaresc din cand in cand si forumuri straine, vad ce mai zic unii si altii si pe acolo despre armele astea (PSL si Dragunov) de aia am zis ce am zis despre snobisme etc.