February 23rd, 2016 
admin Sau Me 163 Komet scos la produs.
Daca aeronavele cu motor racheta nu s-au dovedit viabile ca avioane militare desi au existat incercari serioase, erau cat pe ce sa fie folosite la circ(uit).
Rocket Racing League a plecat cu o idee interesanta, aceea de a organiza o intrecere intre avioane propulsate de motoare racheta intr-un circuit inchis. Un fel de Reno Air Races pentru urmasele Komet-urilor. Afacerea nu a reusit sa stranga fondurile necesare insa au existat ceva rezultate practice, inclusiv cateva avioane X-Racer care au zburat cu succes.
Inceputul a fost EZ-Rocket, un avion experimental dezvoltat de XCOR Aerospace pentru Rocket Racing League, avand la baza un canard de agrement Long-EZ cu elice. Bineinteles, by Burt Rutan.
EZ-Rocket – Sursa: mojaveflyin.com
XCOR Aerospace este o firma cunoscuta pentru tehnologia motoarelor racheta, in cazul EZ-Rocket optandu-se pentru oxigen lichid si alcol cu rezervoare presurizate cu heliu. EZ-Rocket a fost zburat in majoritatea testelor de catre Dick Rutan care avea o bogata experienta la bordul Long-EZ original.
Odata terminat programul de teste inceput in 2001, EZ-Rocket a fost retras iar XCOR a pregatit urmatorul proiect, prototipul avioanelor ce urmau sa fie folosite de Rocket Racing League, X-Racer Mark-I.
XCOR X-Racer Mark-I – Sursa: aerospace.xcor.com
De data asta s-a optat pentru un motor kerosen/oxigen alimentat prin intermediul unor pompe, instalat la bordul unor avioane Velocity SE. Performantele erau interesante: 4 minute de zbor cu motor (care putea fi folosit intermitent) si 10 minute de zbor planat, indeajuns pentru 3-4 tururi de “stadion”, urmate de aterizare si realimentarea ce lua 5-10 minute. Rezonabil pentru un avion sportiv, de agrement asamblat “acasa”. Mark-I a zburat pentru prima oara in 2007.
Au fost dezvoltate Mark-II si Mark-III, folosind motoare racheta provenind de la Armadillo Arospace, ethanol/oxigen presurizate, montate pe niste Velocity XL (in ciuda numelui, doar cu ceva mai mari decat SE).
Armadillo X-Racer Mark-III – Sursa: Wikipedia.org
In ciuda succesului tehnic, Rocket Racing League a avut probleme de finantare si nu a reusit sa organizeze nici un concurs pana in prezent.
Ca prima parenteza, XCOR planuia constructia unui avion suborbital, Xerus, pe baza tehnologiei X-Racer Mark-1, care ar fi urmat sa atinga o altitudine maxima de 170km si sa fie capabil sa plaseze pe o orbita joasa un micro-satelit de 10kg.
Iar cea de-a doua paranteza, doua asemanari si o deosebire intre Rocket Racing League si Arcaspace: locatia aleasa pentru hangare era Las Cruces, New Mexico si motoarele proveneau de la doi participanti ai concursului X-Prize insa avioanele X-Racer au existat fizic si au zburat cu succes.
Posted in
Ca interceptoare pentru o ţară ce nu poate produce motoare puternice, cred că sunt încă o platformă viabilă, ieftină.
Dupa cum vezi, nimeni nu se inghesuie.
Ca naveta suborbitala, mai ales lansata de la mare altitudine dintr-un alt avion, par a avea un viitor.
Poate si la circ, daca se vor strange suficienti bani.
Mă refeream la conceptul de interceptor, nu la acest model în sine.
În lipsă de fonduri şi idei poti dezvolta o rachetă tip avion cu 3 secţiuni, un tub de urcare, un tup care să includă un focos ghidat, un tub tip avion pentru coborâre, cu ceva arme de apărare contra avioanelor de escortă.
Un asemenea aparat nu necesită efort tehnologic aşa mare, poate unul material, dar materiale mai comune. Germanii l-au folosit destul de bine, nu în trei secţiuni cum am spus(spun trei secţiuni fiindcă au fost probleme la coborâre şi la modul în care armele reuşeau să distrugă bombardiere), în condiţiile unei proiectări pe fugă şi a unor limitări tehnologice.
Tipul acesta de motor este superior unuia cu reacţie la urcare şi la timpul de urcare, deci ideal pentru interceptoare, problema se pune după ce urci, de aia unul în trei secţiuni, bine proiectat, cred că ar pune ceva probleme.
Si eu tot la concept ma refeream: interceptoarele dedicate au disparut aproape complet. Se pare ca misiunea in sine a fost delegata rachetelor.
Ultima tentativa de a proiecta un interceptor cu motor racheta a fost daca nu ma insel SR.177. Pana la urma au fost preferate interceptoarele cu motoare turbojet iar de ceva timp au disparut si ele. Ok, a mai ramas LanceR-ul.
cu autogenul in coada avionului cat spotul farului din Alexandria, visul oricarei rachete cu infrared-seeker
Ar fi bun de drona-tinta pentru trageri sol-aer cu CA-94/95, sa nu mai traga saracii cu pistolul de semnalizare… e si mai realist exercitiul 🙂
Este o chestie minoră, majoritatea avioanelor cu reacţie lasă o urma termică şi mai mare pentru aceleaşi performaţe la urcare, ba chiar îţi trebuie două motoare şi nimeni nu a reuşit să le facă la fel de eficiente.
Pentru problemă există apărare activă de câteva decenii, tactici etc.
Nu aici se pune problema, dacă ar fi pentru asta, toate interceptoarele ar fi după conceptul ăsta.
N’as zice ca nu conteaza odata ce la stealth se marseaza si pe mascarea amprentei termice…
Si asta se face printr’o combinatie de masuri pt reducerea temperaturii si pt mascarea sursei
Cu turbofanuri cu variable bypass intake system, designuri cu exhaust baffles si cu exhaust vents care mascheaza exit pointul la evacuarea jetului cald din motor si directzionarea exhaustului pe deasupra trailing edge, cu materiale care absorb cantitatzi importante de energie termica, flat thrust vectoring nozzles care reduc infrared emissions, active cooling cu aer rece injectat in exhaust inainte de evacuare sau cu coolants circulatzi prin exhaust samd
Deci problema preocupa, cu atat mai mult cu cat seekerele WVR IR missiles sunt tot mai discriminatorii si mai greu de pacalit
Cu flares nu mai faci mare lucru iar DIRCM pe avioane din astea mici si foarte manevrabile nu este inca disponibil
Este foarte importanta mascarea, la avioanele stealth amprenta termica a motoarelor nu este clar vizibila din orice directie pt ca se incearca mascarea ei pt cat mai multe unghiuri
Pana si la avioanele mai vechi flacara aia este in functie de regimul de functionare al motorului si mai ales in fortaj
Asa ca daca zbori permanent cu flacara aia de autogen in coada in open air nu ai nici o sansa, este vizibila din orice unghi si cu IRST vizibila de la distantze mari, you’re a sitting duck, ma rog, a moving duck si orice racheta IR nu are cum sa te rateze
poate spera ca “autogenul” motorului racheta sa decalibreze sau sa arda senzorul inamicului 🙂
Este o problemă, însă nu este insurmontabilă, aici am văzut un motor de proastă calitate. Iar flacăra mare nu înseamnă că are şi temperatură mare(comparau cu aparatul autogen). Dacă cineva l-a folosit, aparatul are flacără uriaşă în lipsă de oxigen, apoi ea se restrânge la temperaturi mari şi devine albastră cu un punct alb aproape de sursă, unde temperatura este mare, deci flacăra este mică la temperaturi mari. Apoi sunt diferite tipuri de combustibil, topicul este mare.
Doar voiam să spun că nu a asta a fost problema când s-a renunţat la concept. Puterile mari îşi permit avioane complexe,mobile, iar modelul are unele limitări. Însă pentru o ţară mică, care nu poate spera vreodată să întreţină şi să producă un interceptor, este o soluţie.
Mi-a aratat Stelian un video, adevărat(deşi racheta balistică este un pic mai uriaşa) şi acolo cred că vorbim de radar în primul rând, apoi de alţi senzori, dar dacă vorbim de un interceptor nimeni nu te opreşte să adopţi unele măsuri de a ascunde urma, inclusiv tactice.
În ştiinţă nu există scuze, doar soluţii, deci nu văd cum nu s-ar putea ascunde o urma termică. Dar repet, în video lui Stelian nu este vorba doar de un simplu detector, este vorba de un sistem uriaş pentru rachete balistice, care include radare, detectoare vizuale, sateliţi + avionul. Imaginile nu relevă dacă participă la localizare sau la urmărirea ţintei, fiindcă sunt chestiuni un pic mai diferite.
Apoi, vorbim de rachete aer-aer, care în cele mai optimiste şcenarii au o rază de 200 km, cel puţin aşa spun rusii şi chinezii despre unele prototipuri. Dar apoi putem vorbi de urmărirea ţintei care se face şi de către rachetă, în nici un caz un focos ce-ţi urmăreşte coada, nu vine de la 1300 km în linie dreaptă, maxim 40 de km.
Referitor la interceptoare vs rachete, interceptoarele sunt un pic mai imprevizibile, deci mai greu de combătut, mai ales cele care dezvoltă o viteză similară.
Apoi, dacă nimeni nu o să mai scoată conceptul de la naftalină, deşi mă îndoiesc dacă tehnologia materialelor o să progreseze, o să existe un conflict real care-ţi consumă resurse, are un viitor uriaş în transportul de pasageri pe o orbită joasă, există un proiect pentru un avion care te duce de la Sydney la Berlin în 90 de minute, folosind motor de genul + un tub pentru urcare. Deci, clar nu pentru circ, ma rog, poate modelul ăsta mai low cost.
mustelidae, asa arata o racheta vazuta de la peste 1000 km distanta de senzorul IR de pe F-35. La 1300km (una mie suta kilometri) senzorul inca reuseste sa faca tracking.
https://www.youtube.com/watch?v=DN-A6PWRFno
In caz ca nu e clar ce inseamna asta, imagineaza-ti ca un F-35 care zboara pe la Constanta vede o racheta de-asta care zboara pe la Tbilisi. Sau ca tot e fierbinte subiectul, un F-35 ar vedea o astfel de racheta care zboara in zona Alep-ului. Deci…ce vrei sa interceptezi cu ea?
Problema mare este siguranţa, fiind predispuse la accidente, capacitatea de a menţine viteza, sunt limitate de arderea rapidă a combustibilului, apărarea în stadiile de aterizare. Cam din cauza asta s-a renunţat la ele, având în vedere şi îmbunătăţirile aduse motorului cu reacţie(nu toate ţările pot produce motoare aşa puternice, China fiind una dintre ţările care încă nu pot produce motoare de ultimă generaţie). O carte decentă pe subiect este
Rocketing Into the Future, The History and Technology of Rocket Planes, Michael Van Pelt
https://www.youtube.com/watch?v=qgtZCXYmkDU
https://www.youtube.com/watch?v=BMnMaS2t57Y
https://www.youtube.com/watch?v=I7vIRCBq1jE
https://www.youtube.com/watch?v=QCnmuAkrf9M
Vorbim totuşi de o putere extraordinară, de viteze de neimaginat pentru un avion cu reacţie, clasic. Eu cred că merită efortul.