TehnoMil

Hong Sang Eo (Rechinul Rosu coreean) – Sursa: koreatimes.co.kr

Sud-coreenii s-au vazut fortati de vecinii din Nord sa aprofundeze metodele luptei anti-submarin purtate in apele de adancime mica din apropierea tarmului.

Desi lipsiti de resursele tehnice ale celor din sud, cei-mai-buni-dintre-coreeni s-au dovedit neasteptat de abili in folosirea micilor submarine de care dispun, construite cu tehnologia anilor ’70-’80.

Pe langa infiltrarile de spioni in spatele zonei demilitarizate, submarinele s-au dovedit utile chiar si impotriva fortelor navale sud-coreene, fiind deja de notorietate scufundarea corvetei Cheonan.

Clasa Pohang, din care face parte Cheonan , prezinta unele similaritati cu clasa romaneasca Tetal I, atat in ceea ce priveste tonajul cat si misiunile indeplinite, nava coreeana fiind mai bine dotata pentru lupta anti-nava.

Continuare…

MLI-84 Muzeul Militar Naţional – Sursa: wikimedia.org

Nu voi relua detaliile modernizarii MLI-84M1, in afara unui singur aspect: trecerea de la tunul original de 73mm LP la cel KBA de 25mm.

Care ar fi avantajele si dezavantajele noului tun, in ce masura rata de foc mai mare compenseaza calibrul scazut, luand in calcul si cantitatea mai mare de munitie disponibila si daca nu cumva ar fi fost mai potrivit sa se adopte un tun de cel putin 30mm, daca nu 35mm,  ar fi o alta discutie.

Luand insa ca punct de plecare necesitatea schimbarii tunului de 73mm, trebui remarcat ca exista cel putin o alternativa la adoptarea tunurilor automate de calibru mic: sud-africanii introdusesera deja in dotare un vehicul 8×8 de cercetare, Rooikat, pe care instalasera un tun de 76mm HP, GT-4.

Continuare…

Ce faci bade, sezi si cugeti?
Numa’ sed..

Oare cat le-o lua italienilor de la Oto Melara sa ofere un kit de modernizare Super Rapidelor la un standard compatibil Strales, adica sa suporte proiectile anti-aeriene ghidate DART?

Stiu niste desculti care nu au bani de sisteme CIWS adevarate.

Si daca ofera si Vulcano 76mm, atunci OPV-urile T22 se vor transforma in canoncisatoare.

Adica rezultatul incrucisarii dintre o canoniera pe steroizi si un crucisator usor port-elicopter.

Continuare…

Rachete aer-aer acrosate pe MiG-21 LanceR – Sursa: MiG-21.de

Producatorul de rachete israelian Rafael a obtinut aprobarea Ministerului Apararii de a oferi Romaniei racheta aer-aer Python 4, echipament inca restrictionat, intr-o incercare de a schimba decizia Romaniei de a cumpara Matra Magic 2. Se intampla in 1996 iar sursa este un articol FlightGlobal.

La momentul acela Python 4 era considerata cea mai avansata racheta aer-aer din lume.

Continuare…

Nu e ce pare la prima vedere – Sursa: fly.historicwings.com

Continuare…

Umkhonto – Sursa: defenceweb.co.za

Sud-africanii de la Denel au testat la inceputul lunii Octombrie o varianta cu raza de actiune marita a rachetei Umkhonto,  care a lovit in premiera o tinta aflata la o distanta de 20km.

Sesiunea de teste a fost compusa din trei trageri, primele doua folosind versiunea curenta a Umkhonto, lovind cu succes tintele la o distanta de 15km.

O alta premiera a fost folosirea radarului 3D Reutech RSR-320 pentru ghidarea rachetelor pana in faza terminala a traiectoriei, cand acestea au folosit proprii senzori IR pentru incadrarea tintelor.

Fata de competitia existenta in acest moment pe piata rachetelor SHORAD, Umkhonto se apropie de paritate tehnologica cu MBDA MICA VL, concurentul francez avand inca ascendentul unui cap de ghidare alternativ RF, este superioara lui Diehl IRIS-T SLS, care nu dispune de legatura de date si comparabila cu Spyder-SR, care insa foloseste doua tipuri de rachete diferite.

Comparatia cu SL-AMRAAM este mai dificila, racheta americana avand avantajul senzorului RF si a razei de actiune mai mari insa, cu siguranta si dezavantajul pretului mai mare.

In viitorul apropiat pe aceeasi piata se vor inghesui si britanicii cu CAMM si turcii cu Hisar-A, ambele aflate inca in teste.

Continuare…

Alrosa, deocamdata singurul submarin al Flotei Marii Negre – Sursa: alrosa.net

Inca un episod din seria OPFOR, o continuare la “Razboaiele gazului“, despre modul in care Romania isi poate apara (sau nu) interesele in zona Marii Negre.

Consultand lista proiectelor de inzestrare pentru perioada imediat urmatoare, prezentata pe site-ul DpA, se constata ca singurul program naval aflat in desfasurare este cel referitor la dotarea elicopterelor Puma Naval  pentru lupta anti-submarin.

Nu sint pe lista achizitiile celor 4 corvete multirol, a celor 4 vanatoare de mine si nici macar dotarea fregatelor T22 cu armament anti-nava, anti-aerian sau cu senzori noi, care ar trebui totusi sa fie urmatorul pas logic.

De pe lista misiunilor elicopterelor lipseste de asemenea componenta anti-nava, desi cu ceva timp in urma fusese emisa o cerere de informatii referitoare la asemenea rachete fara a fi insa urmata si de o achizitie.

Prioritatea acordata luptei anti-submarin ar parea ciudata daca nu am observa ce se intampla de cealalta parte a gardului, unde rusii lucreaza de zor si in relativa discretie la submarinele destinate Flotei Marii Negre.

Planul initial era de a construi nu mai putin de 8 (opt!) submarine diesel-electrice din clasa Proiect677 Lada/Amur, inlocuitoarea clasei de mare succes Proiect877 Kilo, doar pentru dotarea acestei flote.

Continuare…

Testele interceptorului exo-atmosferic Lockheed Martin MKV-L (multiple kill vehicle) destinat initial a echipa rachetele din componenta scutului anti-balistic american: GBI, KEI si SM-3.

Programul MKV avea ca obiectiv proiectarea unei platforme ce putea lansa un numar de interceptoare cinetice asupra incarcaturilor balistice inamice aflate la apogeu. MKV era gandit ca o versiune avansata a EKV care putea distruge o singura tinta. MKV ar fi fost o solutie eficienta impotriva amenintarii focoaselor multiple si a capcanelor lansate de rachetele balistice moderne cu raza lunga de actiune dar a fost anulat in 2010, odata cu racheta interceptoare KEI.

Recent au aparut noi informatii conform carora se cauta in continuare un interceptor comun pentru cele doua rachete anti-balistice supravietuitoare, GBI si SM-3, capabil sa distruga mai multe tinte deci se doreste repornirea programului MKV sub o alta denumire.

Vanator de mine Kormoran II – Sursa: Altair.com.pl

…e liniste si pace in ceea ce priveste modernizarea fregatelor T22 si achizitia celor patru corvete si patru vanatoare de mine.

In lipsa oricarei miscari pe frontul asta din partea romanilor, sint de urmarit polonezii, acesti Chuck Norris-i ai achizitiilor militare din regiune care, macar la nivel de intentie, cumpara mai mult decat toate celelalte state din Europa Centrala si de Sud-Est la un loc. Asta daca nu-i punem la socoteala si pe turci, dar e deja alta poveste.

Ultima tinta a polonezilor este achizitia a trei vanatoare/dragoare de mine si a trei nave de patrulare, probabil niste corvete usoare.

Istoria contractului pentru vanatoarele de mine, program numit Kormoran II, a fost destul de convoluta: caietul de sarcini prevedea constructia navelor din otel nemagnetic in locul materialelor compozite care au ajuns sa fie materialele favorite pentru asemenea constructii.
In urma discutiilor tehnice tinute in 2011 cu firmele ofertante, dintre care faceau parte mai multe societati poloneze si santierul german Lurssen, s-a ajuns la concluzia ca germanii sint singurii care au corespuns complet caietului de sarcini si era de asteptat ca acestia sa primeasca contractul.

Continuare…

S-75M varianta 22D – Sursa: Steven Zaloga “Red SAM: The SA-2 Guideline Anti-Aircraft Missile “

In incercarea de a creste performantele rachetelor S-75 (mai cunoscute in Vest ca SA-2 Guideline) sovieticii au studiat mai multe variante de modernizare ale acestora.

Printre cele mai interesante idei a fost montarea a patru statoreactoare in jurul treptei cu combustibil lichid, rezultand o racheta cu trei trepte si o raza de actiune marita. Aceasta varianta, numita V-758 (22D), a fost abandonata insa in favoarea dezvoltarii unei modernizari ample a rachetei de baza S-75 (V-750), avand ca rezultat final varianta S-75M (V-759). Aparitia S-200 a dus apoi la oprirea dezvoltarii in continuare a S-75M.

O eventuala adoptare a solutiei cu o treapta intermediara statoreactor de catre lansatorul suborbital romanesc NERVA (subiect deja abordat aici si aici) ar asigura propulsia acestuia de la o altitudine de circa 1km si o viteza de aproximativ Mach 2 (performante atinse la sfarsitul arderii primei trepte) pana la o altitudine de peste 20 de km si o viteza cel putin dubla, moment in care a treia treapta (actuala treapta a doua) ar fi aprinsa.

Continuare…