TehnoMil

BAE Systems Adaptable Deck Launcher – Sursa: news.usni.org

Ai o nava proiectata fara VLS si vrei sa fii si tu in randul lumii standardizate? Nu poti taia puntile sa faci loc unui MK41? Esti gata sa renunti?

BAE Systems has got you covered. Deja britanicii incep sa devina cei mai prolifici proiectanti de solutii construite in jurul standardului international al VLS-urilor, MK41. Asta e si mai interesant avand in vedere ca Royal Navy nu foloseste inca MK41, urmand sa-l instaleze de abia pe noile fregate T26.

Insa britanicii nu pierd timpul sa se infiltreze in piata si, dupa ce au venit cu ExLS (Extensible Launching System) adica propria versiune de canistra-lansator pentru CAMM despre care am aminitit aici, aduc acum un intreg siloz ca varianta alternativa la MK41.

Adaptable Deck Launcher e un siloz lansator ce poate gazdui aceleasi canistre care se “potrivesc” si in MK41, diferenta fiind facuta de faptul ca varianta britanica nu este un VLS ci un lansator de tip rampa fixa, destinat baietilor saraci ce nu pot primi la bord un MK41.

Adaptable Deck Launcher lansand ESSM – Sursa: baesystems.com

Au fost executate deja teste cu ESSM, validand configuratia “densa”, cu patru rachete per canistra. Nu e foarte clar ce avantaj are Adaptable Deck Launcher fata de un MK56, ca suprafata de punte ocupata – e posibil sa existe un avantaj – insa chiar mai interesant e ca lansatorul britanic poate gazdui si rachete Standard, Tomahawk si altele. Da, ne uitam la tine, VL-ASROC. Sau chiar la tine, LRASM.

Acum ceva vreme ziceam ca cea mai ieftina farsa de Haloween ar fi instalarea de ABL pe corvetele Tetal. Acum in topul sperietorilor de vecini estici urca puternic Adaptable Deck Launcher.

Adaptable Deck Launcher ar putea fi folositor chiar si numai in rolul pentru care a fost proiectat initial, acela de lansare a rachetelor ESSM desi e evident mai putin eficient decat un VLS. Poate ca un inlocuitor pentru vechile MK29.

In acelasi timp, intr-un concept foarte similar cu Adaptable Deck Launcher, Lockheed Martin ii copiaza pe iranieni si propune instalarea unor rachete foarte mari pe niste nave foarte mici.

Continuare…

FCAS – Sursa: AirbusDS via aerosociety.com

Proiectul franco-german al unui avion multirol de noua generatie (o fi de-a 5-a sau de-a 6-a, cine mai tine socoteala) a inceput exact cum era de asteptat, cele doua parti incercand sa devina vioara intai.

Germanii, reprezentati de Airbus au fost primii care s-au aratat disponibili sa se sacrifice si sa devina sefi peste proiect:

““On the assumption that the necessary political will is in place,

Airbus is offering to drive cooperation with its European partners and to shape this aspect of our common European future,” Dirk Hoke, chief executive of Airbus Defense & Space”
Sursa: reuters.com

Germanii vor probabil o ierarhie dupa buget.

Francezii o baga pe aia cu de la ‘pasopt:

““We can take the lead role,” Dassault’s Trappier told WirtschaftsWoche.
“The fact is: We are the only company in Europe that can build a complete fighter jet from A to Z and are the only ones who have 70 years of experience and skills,” he said.
He said he did not expect resistance from Airbus if it was given a junior role in the project, according to the magazine.”
Sursa: reuters.com

That was low. Atat de josnic incat te face automat sa te intrebi daca francezii sint intr-adevar singurii din Europa care pot construi un avion de la A la Z si sa te gandesti daca nu cumva si altii pot pretinde titlul asta. Cu siguranta ca germanii regreta in tacere neparticiparea BAE sau Saab la proiect, chiar si numai pentru a-i vedea pe francezi coborati cu vreo doua trepte mai jos.

Desi se intrevad ceva sanse pentru cooptarea britanicilor si chiar a suedezilor, in viitorul previzibil se vor certa doar francezii si germanii. Pariurile sint deschise.

Macar au fost artificii frumoase – Sursa: Hassan Ammar/AP via nymag.com

O suta de rachete de croaziera, trei tinte si o singura noapte. Cam atat a durat ce trebuia sa fie inceputul unui nou conflict cu Rusia.

Singurul mod eficient de a pedepsi Rusia pentru ca a permis in continuare sirienilor sa produca arme chimice desi rusii se angajasera sa se asigure ca regimul de la Damasc nu mai detine astfel de arme, era de a-l inlatura de la putere pe Assad si de a-i da afara pe rusi din Siria.

In loc de asta, a fost servit un dans simplut in doi pasi intre occidentali si rusi, in care toata lumea isi repereaza onoarea: americanii au facut ceva ca urmare a atacului sirian cu arme chimice din Douma, britanicii au facut si ei ceva dupa atacul rus cu arme chimice din Salisbury iar francezii au facut ceva doar ca sa nu lipseasca din poza. Rusii se declara parte vatamata, propun un proiect de hotarare ONU care nu are sanse si raman in Siria. Assad ramane si el la putere, el nu danseaza ci sta pe loc.

Nimic nu s-a schimbat dar toata e multumita, actiunea se potriveste perfect in naratiunea fiecaruia.

Asteptam data viitoare cand sirienii si/sau rusii vor folosi din nou armele chimice. Poate atunci bombardamentele vor dura doua nopti.

SPOT-1 – Sursa: cnes.f

In domeniul observatiei din satelit, peisajul politic si industrial european este dominat de Franta, urmata indeaproape de Germania si Italia. Pentru a intelege de unde bate vantul, trebuie facuta putina istorie.

Trecut & prezent

Franta a inceput sa foloseasca recunoasterea din satelit relativ tarziu, cel putin tarziu in comparatie cu SUA sau URSS. Motivul a fost lipsa de entuziasm a militarilor fata de noua tehnologie de observatie, preferandu-se in continuare misiunile de recunoastere aeriana.

De fapt, primul program militar francez de lansare a unui asemenea satelit a si fost abandonat asa ca Franta a lansat la inceput (hat in 1986) o serie de sateliti civili de observatie optica, familia SPOT (Satellite Probatoire de l’Observation de la Terre). Constructorul a fost AIRBUS/EADS iar echipamentele de observatie au fost livrate de Thales Alenia, cele doua firme domina si acum nisa asta de piata.

Continuare…

“Geriatricul” AIDC AT-3 – Sursa: Wikipedia

Se da urmatoarea problema: trebuie inlocuit un avion de antrenament proiectat la mijlocul anilor ’70 si construit in a doua parte a anilor ’80, considerat depasit in momentul asta.

Nu e vorba despre IAR-99 desi corespunde intocmai descrierii ci despre AIDC AT-3, un fel de IAR-99 cu doua motoare TFE731 in nacele laterale adica ceva similar Skyfox dar cu mai mult noroc in viata, construit in aproximativ 60 de exemplare.

Pe langa AT-3, mai trebuie inlocuit si F-5.

Ca o paranteza, saracii taiwanezi, ce greu le-a fost pana acum cu aviatia de antrenament… Paranteza incheiata.

Exista trei variante de raspuns:

Continuare…

Originalul de la Kremlin – Sursa: Wikipedia

Sau la altii se poate, episodul XXXIII.

Rusia nu este in general asociata cu initiativa privata si cu atat mai putin in domeniul producerii armelor de foc. Pentru ca legile romanesti in materie de la ei au venit, nu?

Mitul a fost spulberat de un anume Vladislav Lobaev care a ajuns in SUA in anii ’90 unde a facut cunostinta cu un nou sport – pentru rusi – tirul de la stand / bench-rest shooting. Lobaev a fost suficient de fascinat de sportul asta incat a hotarat sa-si produca propriile arme de precizie asa ca s-a intors in SUA la inceputul anilor 2000 si a furat meserie lucrand in atelierele celor mai buni armurieri fabricanti de arme si tevi ultra-precise folosite pentru tirul benchrest : Thomas “Speedy” Gonzales si Clay Spencer.

Ca o paranteza, pentru a vedea cum arata un atelier de acest gen, de citit prezentarea facuta de MasterPiece Arms, companie care a achizitionat Spencer Rifle Barrels. De interes e metoda de ghintuire folosita, Spencer favorizand butonul in dauna frezarii. Cat despre forjarea la rece, pe de o parte un asemenea atelier nu si-ar permite costul achizitionarii si intretinerii unui asemenea echipament care este dedicat seriilor mari, pe de alta tevile forjate la rece au nevoie de operatiuni mai complicate pentru a le aduce la acelasi nivel de precizie ca cele obtinute cu ajutorul butonului si mai ales ca cele rezultate prin frezare.

Continuare…