Archive for the ‘Uncategorized’ Category

Taiwanezii construiesc un fel de M346

"Geriatricul" AIDC AT-3 - Sursa: Wikipedia

“Geriatricul” AIDC AT-3 – Sursa: Wikipedia

Se da urmatoarea problema: trebuie inlocuit un avion de antrenament proiectat la mijlocul anilor ’70 si construit in a doua parte a anilor ’80, considerat depasit in momentul asta.

Nu e vorba despre IAR-99 desi corespunde intocmai descrierii ci despre AIDC AT-3, un fel de IAR-99 cu doua motoare TFE731 in nacele laterale adica ceva similar Skyfox dar cu mai mult noroc in viata, construit in aproximativ 60 de exemplare.

Pe langa AT-3, mai trebuie inlocuit si F-5.

Ca o paranteza, saracii taiwanezi, ce greu le-a fost pana acum cu aviatia de antrenament… Paranteza incheiata.

Exista trei variante de raspuns:

Continuare…

Puska Tarului

Originalul de la Kremlin - Sursa: Wikipedia

Originalul de la Kremlin – Sursa: Wikipedia

Sau la altii se poate, episodul XXXIII.

Rusia nu este in general asociata cu initiativa privata si cu atat mai putin in domeniul producerii armelor de foc. Pentru ca legile romanesti in materie de la ei au venit, nu?

Mitul a fost spulberat de un anume Vladislav Lobaev care a ajuns in SUA in anii ’90 unde a facut cunostinta cu un nou sport – pentru rusi – tirul de la stand / bench-rest shooting. Lobaev a fost suficient de fascinat de sportul asta incat a hotarat sa-si produca propriile arme de precizie asa ca s-a intors in SUA la inceputul anilor 2000 si a furat meserie lucrand in atelierele celor mai buni armurieri fabricanti de arme si tevi ultra-precise folosite pentru tirul benchrest : Thomas “Speedy” Gonzales si Clay Spencer.

Ca o paranteza, pentru a vedea cum arata un atelier de acest gen, de citit prezentarea facuta de MasterPiece Arms, companie care a achizitionat Spencer Rifle Barrels. De interes e metoda de ghintuire folosita, Spencer favorizand butonul in dauna frezarii. Cat despre forjarea la rece, pe de o parte un asemenea atelier nu si-ar permite costul achizitionarii si intretinerii unui asemenea echipament care este dedicat seriilor mari, pe de alta tevile forjate la rece au nevoie de operatiuni mai complicate pentru a le aduce la acelasi nivel de precizie ca cele obtinute cu ajutorul butonului si mai ales ca cele rezultate prin frezare.

Continuare…

Boxer uber alles

Germanii primesc in continuare vesti bune: dupa ce au castigat competitia australiana, au mai “pescuit” inca un client super-greu. Marea Britanie a anuntat ca a decis sa reintre in programul Boxer pe care l-a parasit acum 14 ani dupa ce se razgandise asupra cerintelor de mobilitate strategica – Boxerul asa cum a fost gandit initial urma sa fie aerotransportat de avioane C-17 insa ulterior britanicii au dorit un vehicul care sa incapa in C-130.

Britanicii au avut de altfel o contributie semnificativa la proiectarea Boxerului, Alvis Vehicles fiind membru fondator al ARTEC, alaturi de Rheinmetall Landsysteme si Krauss-Maffei Wegmann. Parasirea programului Boxer a insemnat deci o irosire de resurse si timp, avand in vedere ca nici dupa 14 ani britanicii nu au achizitionat nimic in loc, asa ca solutia logica a fost reintrarea in program.

Miza e un contract pentru 800 de vehicule in valoare aproximativa de GBP3bil, o suma ce i-a electrizat pe competitorii Boxerului, care se temeau ca britanicii nu vor mai organiza nici o competitie si vor atribui contractul direct ARTEC, in schimbul localizarii unei parti a productiei in UK. Ceea ce se pare ca s-a si intamplat, avand in vedere ca anuntul guvernului britanic nu mentioneaza nimic despre vreo competitie.

Un lucru bun pentru germani insa, posibil, nu la fel de bun pentru romani. Cu toate contractele primite de germani in ultimul timp, importanta relativa a colaborarii cu romanii va scadea inevitabil asa ca germanii vor avea pozitia de forta in negocieri, anuland practic amenintarea prezentei GDLS in Romania, daca pe asta se bazeaza romanii. Cum ambele vehicule sint greu/scump de reimpachetat intr-o forma flotabila, ramane de dat cu banul. Inclusiv la figurat.

Competitia* dintre .50 BMG si Lapua Magnum continua in trei

(*) – Mai multe despre competitia intre Lapua Magnum si .50 BMG aici.

Al treilea concurent s-a infiltrat in mod insidios foarte recent, fiind proiectat la inceputul anilor 2000 si fiind standardizat abia in 2013: .408 Cheyenne Tactical si derivatul sau .375.

.408 Cheyenne Tactical sau CheyTac, si mai ales .375 CheyTac se plaseaza dimensional intre .338 Lapua Magnum si .50 BMG insa ofera o bataie practica maxima (distanta la care glontul este inca supersonic) mai mare decat .50 BMG sau Lapua, undeva la 2.200m pentru .375 si 2.000m pentru .408 fata de 1600m pentru .50 BMG si .338 Lapua Magnum. Desi ultimele doua au si unele versiuni cu performante imbunatatite, comparatia este facuta luand in calcul variantele standard, CheyTac avand la randul lor variante mai performante si fiind la inceput de dezvoltare.

Diferenta intre .408 si .375 CheyTac e facuta de glont, in rest tubul cartus fiind similar.

Continuare…

30mm sau mai mult

BAE a simtit miros de sange bani si a pornit o campanie de schimbare a deciziei initiale a US Army de a dota transportoarele Stryker stationate in Europa cu tunuri de 30mm MK44 Bushmaster de la Orbital ATK. Decizia initiala a US Army a fost de a moderniza un numar de 81 de vehicule apartinand Regimentului 2 Cavalerie prin cresterea puterii de foc, o parte din transportoare urmand sa primeasca tunuri de 30mm iar restul, rachete Javelin.

Motivul modernizarii este perspectiva intalnirii cu blindatele rusesti care au un avantaj in ceea ce priveste puterea de foc. In privinta variantei Stryker Dragoon cu tun de 30mm, obiectivul urmarit a fost de conservare a spatiului interior asa ca s-a ales o turela telecomandata, Kongsberg PROTECTOR MCT-30, care a adaugat totusi 2 tone la configuratia deja grea a Strykerului, fiind nevoie de modificari la suspensie si cauciucuri. Probabil ca greutatea excesiva a fost motivul pentru care nu s-au montat rachetele Javelin pe varianta cu tun si s-a preferat o varianta separata.

US Army a trimis deja cel putin 6 prototipuri din fiecare varianta in Europa pentru testare in vederea luarii unei decizii de a aplica modernizarea la restul vehiculelor, decizie asteptata undeva in vara anului curent.

 

Intra in scena BAE care are de vandut tunul cu munitie telescopica CT40. Luna aceasta a avut loc o tragere demonstrativa pentru US Army la Fort Benning, Georgia, obiectivul urmarit fiind pozitionarea CT40 atat pentru Stryker cat si pentru Bradley dar si pentru viitorul NGCV (Next-Generation Combat Vehicle). Partea interesanta a demonstratiei a fost folosirea munitiei “airburst” pentru distrugerea echipamentelor de observatie ale unui tanc inamic.
Continuare…

C-asa-i in tenis

ESA a anuntat castigatorii contractelor pentru studierea unor variante de mini lansatoare de sateliti in cadrul FLPP (Future Launchers Preparatory Programme), despre care am vorbit deja aici.

Vestea proasta: desi a participat la competitie, intr-o etapa preliminara finantata de ESA, Romania/INCAS nu se gaseste printre cei cinci castigatori.

Calificatii sint: ArianeGroup, MT Aerospace, European Launch Vehicle, Deimos si PLD Space, fiind selectionati dintre 16 competitori.

Vestea buna: Deimos are un birou de inginerie aerospatiala si in Romania asa ca nu e chiar totul pierdut. Daca nu curge, pica.

Cautam arma de asalt. Episodul 2

Cat timp DpA-ul tot delibereaza si testeaza viitoarea arma de asalt care-nu-e-AK romaneasca, trebuie facut marcaj strict la toti potentialii funizori, ca nu se stie de unde sare iepurele. In episodul de azi: Beretta.

Italienii au semnat acordul pentru crearea unui joint-venture cu Barzan Holdings din Qatar. Noua societate se va numi BINDIG si italienii vor transfera tehnologia de productie pentru ARX160, ARX200 si Beretta 92, a caror fabricatie se va face intr-o uzina noua.

N-ar fi o tragedie ca uzina romaneasca sa arate la fel ca cea a italienilor, in cazul in care italienii ar castiga contractul romanesc:

 

Cat despre ARX160, arata ca porcu’ si se zice ca ar avea ceva probleme de precizie din cauza sistemului de schimbare poate prea rapida a tevii insa e probabil cea mai avansata arma dintre cele pentru care Romania ar putea primi permisiunea de import sau fabricatie locala.

Nu e insa germana si asta i-ar putea fi fatal.

NPR-urile finlandeze au murit. Traiasca corvetele!

Concept Squadron 2020 - Sursa: defmin.fi

Concept Squadron 2020 – Sursa: defmin.fi

Cauzele decesului: inaltimea valurilor pe vreme de furtuna si inghetul Marii Baltice afecteaza serios performantele navelor de tonaj redus, cum este actuala clasa de NPR-uri Hamina.

Finlandezii s-au decis deci sa inceapa proiectarea unei noi clase de corvete cunoscute deocamdata doar ca Squadron 2020. Navele vor fi proiectate in Finlanda de catre Rauma – contract care s-a semnat anul trecut – urmand sa fie dotate cu un CMS si senzori de import, pentru care s-a facut deja preselectia, finalistii fiind Atlas Elektronik, Saab si Lockheed Martin Canada.

Motivul pentru care s-a hotarat proiectarea locala tine de aspectul practic: nici una din corvetele existente pe piata nu satisface simultan doua din cerintele principale ale finlandezilor, de a putea lansa mine marine si de a avea capacitatea de spargere a ghetii.

Continuare…

Avem cateva Maverick. Ce facem mai departe?

Sursa: USAF via f-16.net

Sursa: USAF via f-16.net

Parte din pachetul de armament initial cerut de Romania pentru F-16 MLU erau si 18 rachete Maverick, versiunile H si K. Vestea buna e ca cele doua versiuni sint cele mai moderne dintre variantele Maverick fire&forget existente. Asta ar fi si singura veste buna.

Ca in cazul oricarui sistem de armament atat de vechi precum Maverick – proiectat la sfarsitul anilor ’60 – se pot scrie carti intregi despre versiunile sale si diferentele de detaliu dar o prezentare mult simplificata ar arata cam asa: Maverick este o racheta aer-sol multirol (pentru a multumi puristii) care a avut in primele variante un accent puternic pe lupta antiblindate/tancuri si fortificatii de dimensiuni reduse.

Primele doua versiuni, A/B, intrate in dotarea USAF dispuneau de un cap de lupta cumulativ de 57kg, ghidaj TV (contrast optic) si o raza de actiune de aproximativ 25 de km. Problema cu sistemul de ghidaj TV era ca nu functiona satisfacator in conditii de vizibilitate proasta si deloc noaptea asa ca versiunea urmatoare (D) a schimbat senzorul TV pe unul IR pseudo-formator de imagine care a facut din Maverick o racheta ce putea fi folosita in toate conditiile meteo. Dezavantajul era costul mult mai mare al senzorului IR.

Separat, USMC cautau o racheta cu precizie superioara versiunilor A/B sau D si cu o incarcatura perforant-exploziva mai mare. Au rezultat versiunile C si E, ce dispuneau de un senzor semiactiv laser si un cap de lupta de 136 de kg (E). Incarcatura de lupta mult mai mare fata de versiunile USAF o faceau interesanta chiar si impotriva navelor, asa ca US Navy a comandat propria versiune, ce combina focosul perforant-exploziv al E-ului cu senzorul IR al D-ului, rezultand versiunea F. Ideea incarcaturii de lupta marite a prins si la USAF, care a comandat versiunea G, analoaga F-ului US Navy, adica IR + focosul cel mare, G-ul fiind insa destinat distrugerii amplasamentelor puternic protejate.
Continuare…

Sezatoare, episodul 14

Boxer CRV vs ASLAV - Sursa: Commonwealth of Australia, Department of Defence via defensenews.com

Boxer CRV vs ASLAV – Sursa: Commonwealth of Australia, Department of Defence via defensenews.com

Ce faci bade, sezi si cugeti?

Numa’ sed…

Rheinmetall a castigat contractul australian pentru masinile blindate destinate sa inlocuiasca actualele vehicule de recunoastere ASLAV (Australian Light Armoured Vehicle). Detaliile competitiei, specificatiile si modul in care australienii urmaresc localizarea productiei au fost deja descrise aici .

Boxer CRV (Combat Reconnaissance Vehicle) a fost selectat in dauna Patria AMV35, numarul total de vehicule cumparate urmand sa fie de 211, dintre care primele 25 fabricate in Germania iar urmatoarele in Queensland, Australia.

 

Pe langa diferenta de platforme intre Boxer si AMV, e de notat diferenta in ceea ce priveste armamentul principal. In timp ce Rheinmetall a propus turela Lance si tunul Mk30-2/ABM de 30mm, AMV35 venea cu turela Hägglunds CV9035 si tunul ATK Orbital Bushmaster III de 35mm. Diferenta intre tunurile Mk30 si Bushmaster a fost descrisa aici . Pe scurt, Mk30 ar fi alegerea mai scumpa, teoretic mai putin fiabila si cu un calibru inferior ofertei concurente.

Intrebarea este daca Boxer CRV a castigat in ciuda Mk30 sau datorita calibrului inferior.