TehnoMil

Sau inversul lui. Sau orice altceva.

Cam asa s-ar descrie, din cauza informatiilor sumare publicate pana acum, noul motor racheta prezentat de specialistii Los Alamos National Laboratory (LANL).

Poezia clasica pana la un punct – “un motor mai puternic/eficient dar foarte sigur prin separarea combustibilului de oxidant” – moment de la care descrierea devine vaga si interesanta in acelasi timp: oxidantul e solid si combustibilul este “energetic”.

Se lasa pe seama imaginatiei fiecaruia identificarea starii de agregare a combustibilului si mai ales a compozitiei celor doua substante dar e cert ca motorul nu e un hibrid clasic (oxidant lichid + combustibil solid).

Pana cand LANL vor da mai multe detalii tehnice, cateva imagini din timpul testelor:

Sursa: Dan Sambra via romaniaforum.info

Daca primele episoade s-au concentrat pe operatiunile aeriene sovietice deasupra Dobrogei si pe situatia mini-submarinelor, a venit randul operatiunilor navale si a lectiilor care ar trebui invatate in privinta defensivei litoralului.

Poate cel mai bun mod de a intelege situatia de la acea data este de a examina cea mai cunoscuta operatiune, desfasurata in 1941, care avea ca scop pregatirea unui eventual desant maritim sovietic pentru crearea unui nou front in Dobrogea si scaderea presiunii din Moldova.

Operatiunea, soldata cu scufundarea distrugatorului Moskva, a fost descrisa deja in detaliu (de ex. aici, aici si aici), asa ca nu voi insista prea mult asupra desfasurarii acesteia.

Ce merita de notat e ca defensiva romaneasca a zonei de litoral se baza in principal pe o serie de campuri de mine, aparate de unitatile navale de suprafata si bateriile de coasta, in plan secund fiind aviatia de bombardament/torpiloare (SM-79 si hidroavioanele Savoia 65) si submarinul Delfinul.

Batalia navala din 1941 in largul portului Constanta a confirmat ierarhia, aceasta fiind practic un duel de artilerie, celelalte elemente avand un impact mai redus asupra rezultatului, jucand mai degraba roluri periferice.

Continuare…

Pe lista problemelor avute de  TBT, cap de lista fiind cea a finantarii, se gaseste si lipsa unui furnizor pentru ceea ce e denumit generic “driveline”: motor si transmisie.

Dezvoltarea TBT nu poate continua in lipsa unei solutii tehnice clare, reproiectarea pentru a o schimba, in eventualitatea in care nu se ajunge la o intelegere cu producatorii respectivi, fiind o operatiune scumpa.

O lista a celor mai cunoscute APC-uri indica furnizorii si configuratiile preferate in acest moment.

Selectia motorului si a transmisiei are si un efect asupra intretinerii. Cum primele componente care cedeaza in conditii de utilizare intensiva sint tocmai motoarele, elementele de transmisie si suspensiile, e evident ca trebuie asigurat un stoc de piese de schimb cat mai mare, in cazul in care nu sint produse local.

In cazul Romaniei, pe considerente logistice, Caterpillar-ul C9 ar trebui sa aiba o sansa in plus, fiind instalat si pe MLI-84M1.

La capitolul cutii de viteze se pare ca ZF ar fi principalul furnizor  pe plan mondial.

In cazul in care varianta asta pica, exista totusi alte optiuni viabile.

M109A5 – Sursa: wikimedia.org

Pe lista grav lovitilor de reducerea bugetelor Apararii din Europa, pe langa Olanda si Belgia, se inscrie si Austria.

Desi austriecii nu au renuntat inca la tancuri, situatia lor pare, in alte privinte, mai proasta: cu un buget de 0,55% din PIB, cel mai mic din Europa, asta insemnand totusi EUR1,75bil, Apararea va suporta o reducere suplimentara in 2015 de inca EUR80mil.

Situatia aviatiei in particular e dramatica: dupa ce au redus comanda initiala de Eurofighter de la 18 la 15 bucati, austriecii au calculat ca nu pot asigura numarul de ore de zbor necesare celor 18 piloti, pentru ca aceastia sa poata zbura in siguranta.

Costurile cu ora de zbor sint cauza actualei situatii, intr-o analiza interesanta se arata insa ca 80% din acestea nu au legatura directa cu Eurofighter, fiind suportate deci indiferent de tipul aparatului ales. O lectie importanta pentru modul de calculare a costului cu ora de zbor, care poate varia puternic de la tara la tara.

Continuare…

Prezentare Signus – Sursa: X-Projects FB

In cadrul conferintei internationale “Strategii XXI: Tehnologii – Aplicatii Militare, Simulare si Resurse” organizate de Universitatea Nationala de Aparare “Carol I”, intre 13-14 Noiembrie 2014, s-a desfasurat o sectiune rezervata aeronavelor fara pilot, “SIGNUS-EYE IN THE SKY” a carei vedeta a fost noul UAV prezentat de TeamNet.

Fata de Hirrus, prezentat deja aici si aici, Signus se incadreaza intr-o clasa superioara din punct de vedere al dimensiunilor si al performantelor.

A fost proiectat pentru indeplinirea misiunilor de supraveghere a frontierelor, atat cele terestre cat si maritime, un domeniu in care cererea pentru UAV-uri este in continua crestere, tinand cont de raportul cost-performante superior platformelor conventionale.

Prin prisma performantelor, Signus se compara foarte favorabil cu familia Shadow 200, “calul de povara” al US Army si USMC la sectiunea UAV-urilor tactice de mici dimensiuni (sub denumirea RQ-7), de unde rezulta ca ar avea perspective foarte bune pentru utilizare si in alte roluri.

Continuare…

Despre programul spatial al norvegienilor de la Nammo, bazat pe tehnologia motoarelor racheta hibride, am scris acum ceva timp aici.

Discreti si eficienti, cum sint de altfel cunoscuti, scandinavii au facut deja pasi seriosi pentru a pune planul in practica. S-a investit intr-o noua instalatie de testare, dedicata motoarelor racheta “ecologice”, din care face parte si cel destinat a propulsa lansatorul North Star, oxidantul lichid fiind peroxidul de hidrogen iar combustibilul solid fiind un compus similar cauciucului, HTPB.

Pe 7 Octobrie 2014 instalatia de testare a fost inaugurata cu prima aprindere a motorului, test care a decurs perfect, durata de functionare fiind de 10 secunde din cele maxim 25 pentru care este proiectat.

Si filmul testului, facut “ca la carte”:

Legatura dintre Nammo si faimoasa echipa BLOODHOUND SSC condusa de Richard Noble, evidentiata in clip, este facuta de acelasi motor racheta hibrid, care va propulsa in 2016 o masina supersonica destinata sa doboare recordul de viteza la sol, cu o viteza de aproximativ 1.600kph (1.000mph).

Masina va avea pe langa motorul racheta si un turboreactor Eurojet EJ200 (motorul Eurofighter Typhoon) iar rezultatul va fi absolut spectaculos.

Echipa SSC are deja realizari extraordinare la activ, in 1997 au depasit viteza sunetului la sol cu ThrustSSC si noul lor proiect e cu siguranta ceva de urmarit.

Hirrus UAV – Sursa: TeamNet

Despre participarea romaneasca la exercitiul NATO Unified Vision 2014 se stia ca a constat in operarea (posibil in comun cu US Army) a unui aerostat de tip PGSS (Persistent Ground Surveillance System) si a unui avion fara pilot.

Unified Vision este un exercitiu de tip JISR (Joint Intelligence, Surveillance, and Reconnaissance) care urmareste testarea compatibilitatii diversilor senzori de culegere a informatiilor din dotarea armatelor NATO pentru asigurarea fuziunii datelor si a distribuirii acestora pentru analiza.

Continuare…

PGZ-07 – Sursa: militaryphotos.net

Sa fi copiat de chinezi a ajuns deja o banalitate sau mai rau, un semn al succesului.  Ce recunoastere mai buna a “valorii” decat stradania asiaticilor de a lua toate masurile si a copia cat mai exact originalul.

In episodul de azi, Gepardul. Trebuie mai mult decat o privire aruncata in fuga pentru a realiza ca in imaginea alaturata nu e celebrul blindat german ci clona sa chinezeasca PGZ-07.

Surpriza e cu atat mai mare cu cat nu este primul SPAAG chinezesc, caz in care ar fi fost “de inteles”.

Prima incercare a fost reprezentata de PGZ-04 (sau Type 95), dotat cu 4 tunuri de 25mm si 4 QW-2, rachete cu raza foarte scurta.

Desi a intrat in serviciu, se pare ca PGZ-04 nu a indeplinit toate cerintele si chinezii au hotarat sa mearga la sigur, adica sa copieze un model deja testat.

Continuare…

Smardan 2004, TR-85M1 si Ariete C1 – Sursa: ferreamole.it

Pe langa epuizarea intr-un ritm destul de rapid a stocurilor de Leo 2, lista oportunitatilor pentru cumpararea de tancuri uzate ar mai putea suferi o modificare, de data asta in sens “pozitiv” pentru cumparatori.

Zvonurile care au existat inca din 2013 cu privire la reducerea numarului de tancuri italiene de la 200 la 150 au mari sanse sa fie confirmate in 2015, cand bugetul Apararii va suferi o pierdere de EUR1Bil. Nu e nici o greseala,  suma lipsa e de un miliard.

Ar putea insemna reducerea numarului de regimente dotate cu Ariete C1 de la 4, cate sint in prezent, la 3.

Inainte de a sari cu niste comparatii vis-a-vis de Romania, trebuie precizat ca Italia mai are si un numar de 300 de Centauro (numar planificat sa fie redus in viitor), blindate pe roti dotate cu tunuri de 105mm (sau 120mm, in varianta modernizata) si distribuite in rol de vanatori de tancuri. Chiar daca nu sint echivalente tancurilor, mai ales in ceea ce priveste protectia si mobilitatea in teren greu, tinand cont de clima, infrastructura si mai ales de inamicii potentiali pe care fortele italiene i-ar putea intalni, Centauro pare a fi un substitut acceptabil.

Inapoi la Ariete si cele aproximativ 50 de unitati care ar urma sa devina disponibile daca reducerea se va oficializa, nu se poate spune decat ca a fost poate cel mai putin norocos dintre tancurile produse in Vestul Europei.

Continuare…

Bandkanon 1 – Sursa: worldoftanks.com

Daca forma generala a obuzierului autopropulsat din imagine pare oarecum cunoscuta (hint: BAE Systems Bofors Archer) este pentru ca suedezii au avut o inspiratie atunci cand l-au proiectat: uimitorul Bandkanon 1.

Varul mai putin cunoscut al S-Tank (Stridsvagn 103), cu care a impartit motorizarea si transmisia, Bandkanon folosea un sasiu conceput pentru primul tanc greu suedez, KRV, abandonat pe motivul costului.

Totusi s-a considerat ca platforma ar putea fi folosita pentru un obuzier autopropulsat iar prin refolosirea mecanicii S-Tank costurile ar fi mentinute la un nivel acceptabil.

Rezultatul a fost, in cea mai buna traditie suedeza, revolutionar. Obuzierul de 155mm este complet automat, cu o magazie de 14 lovituri si o cadenta de tragere incredibila, de 14 lovituri in 45 de secunde. Care este secretul?

Evident suedezii au “trisat” un pic.

Continuare…